7,862 matches
-
stă madam Nicolici... Rar își descleșta Țaca gurița să mărturisească despre toate putorile, că nu le băga, neapărat, direct în viteza a IV-a. Ploile de împreunare i le stricară însă clămpănitul unui clopot, agitat cu bruschețe, de undeva din adâncurile de velur ale casei, ca de pe platforma unui tramvai cu cai. Dangăt de clopot, însoțit de o voce tăioasă, ce ar fi putut trece cu greu drept una de muiere, joasă, ușor răgușită și melodioasă, o bună voce de jazz
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu pioletul bastonului. Închisese un ochi. Și-o bufnise iar în fredonat. Dumica lăutărește Ucigă-l toaca: Gino, pune-ți, când mă scol, Aparat locomotor... Că te duc la Techirghiol Ca să faci prostii pe hol. Cu-Împăratul peștilor Și Spuma adâncurilor ...Că te duc la Împăratul, Unde dregu-ți-aș și făcu-ți... Calomniatorul dădu la iveală din marsupiile trenciului un exponometru și-o muzicuță, în șira spinării căreia, suflând cu nădejde, se acompania imediat ce găsea o rimă reușită și înainte de a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
influență, pe care respectiva faptă le introduce în șirul nesfârșit de acte viitoare...? - Îhî! Și încă cum!... De nemaicoțopenit cum convenisem! conveni zgomotos Țaca. Pe deasupra măsuței, țuguindu-și buzele, plescăi și salută asistența cu pălăriuța mușcată a unei ciupercuțe. În adâncurile subacvatice ale măsuței, electrocută însă, c-o adiere de bombeu, glezna încă satisfăcătoare, de iapă arăbească, a roșcatei, dîndu-i de priceput că pe abscisă ținea, întărit, un gând pentru ea. - Și că: "Orice astru nu e decât o încarnare de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu sânt fanatic deloc. M-am mai liniștit... Se mai liniștise. Lucru de care îți dădeai seama cu ușurință și după starea cămășii. Clapeta ei nu se mai tot răsucea. Nu mai lăsa să răsară, la fiecare două minute, din adâncurile ei, tot cîte-o țigară. - Ce mai vrei să știi?... Că, pe 7 noiembrie, am fugit de-acasă?! ...Și că miliția a trebuit să-l aștepte pe blestematul de 7 mai ca să pună gheara pe mine?!... Că m-am evidențiat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
salon, luat aproape pe sus, desfundară șampanie, fu, în repetate rânduri, pieptănat cu degetele și pupat, desigilară coletul. Tabloul părea într-adevăr un Dali. Bău cam în silă. Din când în când, sictirit și dezorganizat, dar tot neîndoindu- se, în adâncurile sufletului său, că i se joacă o farsă urâtă, examina pielea de elefant pictat a tabloului și o înjura printre dinți. Uite ce mustăți dușmănoase putuse avea și hibridul acesta, rezultat, într-adevăr, din amestecul trăsăturilor unui Robin, pleoștit și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acel loc... Purtai un rucsac în spate. M-am apropiat. Dar n-am izbutit să pricep ce-mi spuneai... M-am apropiat însă suficient, pentru a constata că arătai teribil de nemulțumit. De ce erai atât de nemulțumit? - "Sînt convins că adâncul sufletului tău cunoaște răspunsul. Ce mai mă întrebi? Consultă-ți străfundurile sufletului. Ele cunosc răspunsul." - Poate că da, poate că nu... Mărturisește-mi-l și tu. - "...Pe terasa noastră, am debarcat azi după amiază direct dintr-o ședință. Am fost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dedesubt, un maieu vernil și-o izmană culoarea oului de rață, cu cracii prea lungi, căreia îi îndoi, de două ori, manșetele. Perfect. Îi va strica totuși bucuria dintr-a doua. 370 DANIEL BĂNULESCU "Doinește numai de jale?... sau, din adâncul sufletului, doinește și de viață lungă?" "Ăă... Orișicum... Doinește cum îl poartă inspirația. E, să vedeți, un foarte mare artist..." "Ori așa ceva nu ne-a mai picat nouă în brațe de un car de ani, în cartierul Olteniței, nu-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pămînt..." Sună îndeajuns de relevant, chiar pentru niște broscoi ca noi, nu?! - Deci vizita dumneavoastră în București, pentru băi, s-ar dovedi, din întîmplare, a fi un dulce pretext... Interesul ar fi să coborâți încă dinainte, prin surprindere, în celebrul Adânc... Pentru a unge balamalele unor portițe de evadare. Pentru a rula convenabil unele scări de frânghie... Sau, dimpotrivă, pentru a depozita anumite tomuri neplicticoase. Pentru cazul în care totuși, așa cum e profețit în Apocalipsa 20/1-3, veți fi ținut mia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mia aceea de ani în acel infect Adânc. Apocalipsul 20/1, 2, 3 era și el, pe partea lui, nu neapărat infect, ci, oricum, extrem de clar: "APOI AM VĂZUT POGORÎNDU-SE DIN CER UN ÎNGER, CARE ȚINEA ÎN MÎNĂ CHEIA ADÎNCULUI ȘI UN LANȚ MARE. EL A PUS MÎNA PE BALAUR, PE ȘARPELE CEL VECHI, CARE ESTE DIAVOLULȘI SATANA, ȘI L-ALEGAT PENTRU O MIE DE ANI. 397 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cele din a doua categorie nu iartă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vârful aceluiași creion, urmărind formele firimiturilor acelora de carne, Ho diábolos trasă și contură fiecare nervură, fiecare crestătură și fiecare șănțuleț al danturii cheii, pe care el o crezu, cu adevărat sau nu, ca reprezentând o imitație strălucită a cheii Adîncului!... 399 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Oferindu-și privirilor suratelor, situate mai în apropiere, călcâiele roze, plutind în interiorul unui cerc dansând, cel al tivului cămeșoiului de noapte. - Sinistrate, dacă te pornești să te întîlnești cu bunicul!... Înălțimea Ta, dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
face uitată ceva din pipăreala complimentului, doamna cea ștearsă îi împinse până în stânga Diavolului, ceașca lui. - Deci Cartea lui Iov. Capitolul 38, versetul 16? întrebă, alintîndu-se, cucoana. - "...AI PĂTRUNS TU PÎNĂ LA IZVOARELE MĂRII SAU TE-AI PLIMBATTU PRIN FUNDURILE ADÎNCULUI?" cită, din memorie, respectiva trimitere, spectrul Profesorului, străbătând între timp, cu aceeași îndemînare, și obiectele din lemn, dar trecând cu aceeași ușurință și prin cele turnate sau tăiate din argint, porțelan sau onix. - Traducerea Cornilescu? realiză o mică stupizenie doamna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dacă n-o fi vorba cumva chiar despre Psalmul 36 cu 6?! Toată lumea amuți o clipită pentru a-și reaminti fără greș Psalmul 36 cu 6. - Da... da... "DREPTATEA TA ESTE CA MUNȚII LUI DUMNEZEU, ȘI JUDECĂȚILE TALE SÎNT CA ADÎNCUL CELMARE" - recită, fără să clipească, tot spectrul Profesorului. Iar când își încheie citatul și termină și străbătutul camerei în lungime... Intră în zidăria peretelui din față. Și, făcând stânga împrejur, trăsăturile sale translucide se amestecară două-trei secunde cu penajul cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i-ar fi putut interzice să se numească Spiridon. - Acum o să-l răpească pe Emil Bobu, anunță neutru Nicolae Ceaușescu. Pe principiul greșit că, dacă teoria revoluționară își trage rădăcina din practică, și bagajele vor reuși să extragă indicii despre Adâncul apocaliptic, din adâncul prostiei legendare a colegului nostru din Biroul Politic. Și, aievea, nici acum nu încheie bine de grăit, că tuspatru bagajele erau lângă scaunul, deja răsturnat, al Secretarului organizator, Emil Bobu. Dulcele Doru, pentru a-l comprima, cățărîndu-i-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
putut interzice să se numească Spiridon. - Acum o să-l răpească pe Emil Bobu, anunță neutru Nicolae Ceaușescu. Pe principiul greșit că, dacă teoria revoluționară își trage rădăcina din practică, și bagajele vor reuși să extragă indicii despre Adâncul apocaliptic, din adâncul prostiei legendare a colegului nostru din Biroul Politic. Și, aievea, nici acum nu încheie bine de grăit, că tuspatru bagajele erau lângă scaunul, deja răsturnat, al Secretarului organizator, Emil Bobu. Dulcele Doru, pentru a-l comprima, cățărîndu-i-se pe piept. Gabi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și n-are de gând să protesteze, lăsându-se dezmierdată. O sărută din nou, de data asta cu patimă< ea îi răspunde abandonând-și total dulceața gurii tremurânde. Auzi cum geme fericită, un geamăt firesc, obișnuit din rărunchi, pornit din adâncuri, de nicăieri și- încet, încet își dă seama cât o dorește< o pasiune ieșită de undeva din străfundurile timpului, trupului< memoriei. Când îi prinde din nou mâinile, le cercetă neștiut. Îi căuta febril inelul nu-l mai găsi deci era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în față cea mai minunată femeie; te lasă să îi faci orice, este atât de bună, grandioasă ca marea. Se întrerupe din visările pustii, când piciorul lui gol întâlni apa. Intră amândoi în marea înfuriată, însă caldă. Este furtună în adâncuri, hulă, se aud pescărușii cum se cheamă, cum se strigă cu țipete de copil. Cei doi pot vorbi tare. Zgomotul valurilor acoperă orice, curând le ajunge apa la mijloc, se opresc și-o ia în brațe. Își înfășoară picioarele într-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sărută continuu și interminabil cât pentru două existențe, nu mai aud decât hula nestăpânită. Nesârșitul întinderii mării îl macină, îi frământă starea și simte cum apropie orizontul restrângându- și marginile. Flora strigă fără teamă: - Iubitule! El îi răspunde încetișor din adâncuri: - Iubito! Pântecele s-au alipit, frisoanele din ele au început să lovească, să fiarbă curentul de larg puternic îl dezechilibrează dar nu se lasă dovedit. Valurile se zbat printre ei, câteodată trec mânioase pe deasupra lor. Simte prin tălpi nisipul măcinat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în altă viață a mai auzit aceste cuvinte, totul se repetă necontenit în tumultul mării. Îl sărută până îi dispare tremurul și o dorește din nou. Se liniștesc se calmează și îl învăluie desfăcută pentru a-l apăsa și din adâncuri izbucni neștiutul care se Un liceu la malul mării 181 cutremură într-un nestăpânit întreg comun. Trupurile contorsionate s- au unificat, șoaptele lor se risipesc în imensitatea timpului, îi zgârie necontrolat. Îl simt peste tot în ei, lasă urme insesizabile
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
iubi ființa fără a-i îngădui un rost, de-a fi tu însuți fără tine. Din așteptările visătoare în mijlocul naturii, privind cum aripile unui vultur ating broderia destrămată a norilor. ... Și închipuindu-ți c-ai zburat - cu inversă altitudine - spre adâncurile vieții, c-ai mângâiat cu aripi de nemîngîieri un cer de drojdie, neîndestulător setei tale de străfunduri. Câți pot să spună: "eu sânt un om pentru care Diavolul există?" - Cum n-am simți o atracție de soartă față de cei porniți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care orice câștig n-are nici o importanță, care sânt iremediabil nefericiți și singuri. Sîntem toți atât de închiși unul altuia! Și dacă am fi atât de deschiși încît să primim totul de la celălalt sau să-i citim în suflet până în adâncuri, cu cât i-am lumina destinul? Sîntem atât de singuri în viață, încît te întrebi dacă singurătatea agoniei nu este un simbol al existenței umane. Este un semn de mare deficiență în voința de a trăi și a muri în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o oprire a spontaneității lui iraționale, când viața e zguduită în adâncimi și când ritmul vitalului activează dintr-o tensiune totală, iar nu dintr-o expansiune superficială și efemeră, dovedește, până la o certitudine interioară, imanența morții în viață. Viziunea în adâncurile acesteia ne arată cât de iluzorie este credința într-o puritate vitală și cât de fundată este convingerea despre un substrat metafizic al demoniei vieții. Dacă moartea este imanentă în viață, pentru ce conștiința morții face imposibilă viețuirea? La omul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iubirea este al vieții. Acea senzație de presiune interioară, când simți cum te aduni în tine, cum creierul e parcă strâns și corpul apăsat de greutăți interne, când orice avântare moare sub glasul obscur și nelămurit al unor chemări din adâncuri negre și copleșitoare, face din tristețe o otravă care, picurând în iubire, o întunecă și o stăvilește. Iubirea este prin esență deschisă, ca o floare de primăvară. Și nu închide răcoarea tristeții petalele acestei flori? Uneori învinge iubirea, alteori tristețea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de foc interior și mă agită furtuni atât de mari, încît mirarea mă apucă cum de nu explodez deodată cu această lume, într-un avânt apocaliptic. Simt cum tremur eu, și cu mine întreaga lume, cum mă năpădesc fioruri din adâncuri și cum mă cuprinde o exaltare de sfârșit de lume. Aș vrea ca toată lumea aceasta să fie aruncată în aer de fatalitatea ei proprie, de o nebunie imanentă, continuă și adâncă, de o demonie intrinsecă și părăsită, să se cutremure
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un chin mai atenuat și o suferință mai stăpânită. Este o mascare aristocratică a consumării intime, o discreție a agoniei în această disciplină a nefericirii, care însemnează aparent conștiința în momentele supreme, pentru ca tragedia să fie și mai mare în adâncuri. Sensibilitatea pentru frumosul ca împlinire formală și armonică se dezvoltă cu atât mai puternic cu cât omul este mai aproape de fericire. Totul în frumusețe își găsește o rațiune în sine însuși, un echilibru intern și o justificare integrală. Un lucru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
suflet" decât în noapte. România nu este o țară luminoasă: ea este o țară subterană, dar fără mari întunecimi. Sîntem, poate, prea simpli sau prea limpezi în obscuritățile noastre. Căci nu cred ca România să fie timidă cu înălțimile sau adâncurile ei. Din păcate ea este prea sinceră și prea curajoasă cu golurile ei. Și le acceptă prea des, se disprețuiește pe sine de prea multe ori. Este foarte caracteristic că un român nu se poate face interesant într-o societate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]