5,887 matches
-
religii, și misiunea lui era să stabilească o bază fermă pentru unitate în întreaga lume și să inaugureze o eră de pace și justiție, în care Bahá'íi cred că inevitabil va veni. "Bahá'í" poate fi folosit ca un adjectiv atunci când ne referim la credința Baha’i sau ca termen pentru adepții lui Baha’u’llah. ("Baha’i" nu desemnează religia ca un întreg). Cuvântul provine de la "Bahá’" (بهاء) din limba arabă , care înseamnă “glorie” sau “slavă”. Cuvântul Bahaism (sau
Credința Bahá'í () [Corola-website/Science/306132_a_307461]
-
Suedia; "võro" în Estonia față de limba estonă standard; "ullans" față de limba scots din Irlanda de Nord; valona, picarda și "poitevin" față de franceza standard; cașuba față de poloneză; galiciana față de spaniolă; valenciana față de catalană etc.. Termenul "Dachsprache" „limbă acoperiș” își are originea în două adjective folosite de Kloss. În articolul său din 1952, el deosebea metaforic "gehegte Mundarten" „dialecte îngrijite” și "wilde Mundarten" „dialecte sălbatice”, iar într-o notă de subsol le dădea ca echivalente alte două calificări metaforice, "überdachte und dachlose" „cu acoperiș și
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
termenul "toiture" „acoperiș”, explicând în notă de subsol că înțelege prin acesta ceea ce Kloss a numit "Dachprache" „limbă acoperiș” în articolul său din 1952. Astfel, de fapt Goebl a creat termenul niciodată folosit de Kloss în scrierile sale, pornind de la adjectivele folosite de acesta. Termenul "toiture" apare în afirmația că variantele scrise au, sociologic vorbind, un rang superior celui al corolarelor lor dialectale și îndeplinesc oarecum o funcție de acoperiș. În alt articol în franceză (1979) despre normele literare din Evul Mediu
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
britanică. În această din urmă este preferată folosirea unui verb modal urmat de infinitiv sau a formei de indicativ. Exemple: De asemenea, construcțiile cu infinitivul sunt preferate față de cele cu subjonctivul când regenta este o expresie verbală impersonala cu un adjectiv: "It is important that an exact record be kept" vs. "It is important to keep an exact record" „Este important să se țină un registru exact”. Există și un subjonctiv perfect, de registru elevat, folosit cu valoarea condiționalului românesc în
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
(în limba greacă: Δόλων), fiul solului Eumede, este un personaj din mitologia greacă. Numele este derivat probabil din substantivul δόλος (dolos), care semnifică "viclenia", și adjectivul δόλιος (dolios) care are înțelesul de "fals", "viclean", "înșelător". În "Iliada" lui Homer el a fost trimis ca iscoadă de Hector în tabăra adversă, în cel de-al zecelea an de luptă, pentru a afla dacă aheii, osteniți de luptă
Dolon () [Corola-website/Science/305528_a_306857]
-
ori circumstanțele acțiunilor și stărilor. ele pot fi recunoscute folosind întrebări specifice: "Când?, Cât de des?, Cum?, În ce mod?, Unde? Pe unde?" sau alte întrebări de același tip. Unele exemplificări din următoarele propoziții pot clarifica în localizarea adverbelor, spre deosebire de adjective, cu care sunt adesea confundate, precum și a modului lor de folosire. În următoarele două propoziții, aproape echivalente semantic, se subliniază caracteristici de aceeași natură folosind adjective și adverbe. În prima propoziție, cuvântul "buni" repetat de două ori este un adjectiv
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
de același tip. Unele exemplificări din următoarele propoziții pot clarifica în localizarea adverbelor, spre deosebire de adjective, cu care sunt adesea confundate, precum și a modului lor de folosire. În următoarele două propoziții, aproape echivalente semantic, se subliniază caracteristici de aceeași natură folosind adjective și adverbe. În prima propoziție, cuvântul "buni" repetat de două ori este un adjectiv întrucât caracterizează cuvântul "elevi" (subiect al propoziției, plural, articulat, parte a subiectului extins, "Elevii din această clasă") de două ori, o dată la nivelul primar, de bază
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
adjective, cu care sunt adesea confundate, precum și a modului lor de folosire. În următoarele două propoziții, aproape echivalente semantic, se subliniază caracteristici de aceeași natură folosind adjective și adverbe. În prima propoziție, cuvântul "buni" repetat de două ori este un adjectiv întrucât caracterizează cuvântul "elevi" (subiect al propoziției, plural, articulat, parte a subiectului extins, "Elevii din această clasă") de două ori, o dată la nivelul primar, de bază, al adjectivului "bun" (bun/bună/buni/bune) și, respectiv, la nivelul superlativului absolut, "foarte
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
adverbe. În prima propoziție, cuvântul "buni" repetat de două ori este un adjectiv întrucât caracterizează cuvântul "elevi" (subiect al propoziției, plural, articulat, parte a subiectului extins, "Elevii din această clasă") de două ori, o dată la nivelul primar, de bază, al adjectivului "bun" (bun/bună/buni/bune) și, respectiv, la nivelul superlativului absolut, "foarte buni"). În cel de-al doilea caz, foarte este un adverb care modifică adjectivul "buni" la valoarea calitativă supremă. Întrebarea de identificare a unicului adverb din această propoziție
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
Elevii din această clasă") de două ori, o dată la nivelul primar, de bază, al adjectivului "bun" (bun/bună/buni/bune) și, respectiv, la nivelul superlativului absolut, "foarte buni"). În cel de-al doilea caz, foarte este un adverb care modifică adjectivul "buni" la valoarea calitativă supremă. Întrebarea de identificare a unicului adverb din această propoziție este "Cât de buni sunt elevii?". Cea de-a doua propoziție, care este evident derivată din prima, a fost obținută prin substituirea predicatului "sunt" (verb copulativ
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
de identificare a unicului adverb din această propoziție este "Cât de buni sunt elevii?". Cea de-a doua propoziție, care este evident derivată din prima, a fost obținută prin substituirea predicatului "sunt" (verb copulativ) cu predicatul "învață", respectiv prin substituirea adjectivului "buni" repetat de două ori, cu adverbul "bine", repetat de asemenea de două ori. De data aceasta, cuvântul de caracterizat este predicatul "învață", reprezentat prin verbul "a învăța" conjugat la indicativ prezent, iar cuvintele care îl caracterizează sunt adverbele bine
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
propoziție, pentru a identifica cele trei adverbe utilizate, sunt "Cum învață elevii?", de două ori, respectiv "Cât de bine învață elevii?". În limba română, cu excepția unor contraexemple notabile, imensa majoritate a adverbelor coincid ca formă cu forma masculin singular a adjectivului corespunzător. Un contraexemplu arhicunoscut este adverbul "bine", prezentat în exemplele de mai sus, ca fiind diferit de adjectivul corespunzător masculin singular, "bun". Totuși, se poate remarca cu ușurință prezența comună a celor două consoane "b" și "n" în ambele cuvinte
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
bine învață elevii?". În limba română, cu excepția unor contraexemple notabile, imensa majoritate a adverbelor coincid ca formă cu forma masculin singular a adjectivului corespunzător. Un contraexemplu arhicunoscut este adverbul "bine", prezentat în exemplele de mai sus, ca fiind diferit de adjectivul corespunzător masculin singular, "bun". Totuși, se poate remarca cu ușurință prezența comună a celor două consoane "b" și "n" în ambele cuvinte, fapt care indică existența unei rădăcini lingvistice comune. Adverbul este parte de vorbire neflexibilă deoarece nu se declină
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
ambele cuvinte, fapt care indică existența unei rădăcini lingvistice comune. Adverbul este parte de vorbire neflexibilă deoarece nu se declină și nici nu se conjugă. Totuși el se aseamănă cu părțile de vorbire flexibile pentru că are grade de comparație asemeni adjectivului. Adverbele, așa cum sunt prezente în limbile europene moderne, sunt o preluare din limba-mamă a acestora, limba latină. Modul specific în care adverbele au "supraviețuit" până astăzi în aceste limbi indo-europene variază de la caz la caz, trebuind a fi studiate independent
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
mai puțin expuse la schimbare decât altele. De aceea, se poate defini un vocabular de bază, care este partea lexicului cea mai rezistentă la schimbare. Acest vocabular de bază denumește noțiuni care sunt vehiculate în toate limbile. Pronumele, numeralele, unele adjective („mare”, „mic”, „lung”, „scurt”), unii termeni ce desemnează grade de rudenie („mamă”, „tată”), părți ale corpului („ochi”, „ureche”, „cap”), evenimente sau obiecte naturale („ploaie”, „piatră”, „stea”), stări și acțiuni elementare („a vedea”, „a auzi”, „a veni”, „a da”) sunt mai
Listă Swadesh () [Corola-website/Science/306446_a_307775]
-
copii, conduși de liderul lor Brigham Young în încercarea de a fugi de violența și ostilitatea din Vestul Mijlociu. Așezământul a fost stabilit în vecinătatea lacului "Great Salt Lake City" în denumirea originală, sau Orașul Marele Lac Sărat, dar curând adjectivul din - mare a fost exclus din denominare. După sosirea în regiune, liderul religios al grupului de mormoni, Brigham Young, a avut convingerea că "aici este locul". Ca atare, în 4 ani de la sosirea în regiune, au fost puse bazele ale
Salt Lake City () [Corola-website/Science/306466_a_307795]
-
produs de mai multe ori. Chiar și în secolul al XVII-lea, această idee a fost apărată de unii medici. Alexandru Monro de la Școala Medicală a Universității din Edinburgh a fost primul care a descris funcționarea sistemului limfatic în detaliu. Adjectivul folosit pentru sistemul de transport al limfei este „limfatic”. Adjectivul folosit pentru țesuturile în care sunt formate limfocite e „limfoid”. Limfatic vine din cuvântul latin lymphaticus, însemnând „legat de apă.”
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
XVII-lea, această idee a fost apărată de unii medici. Alexandru Monro de la Școala Medicală a Universității din Edinburgh a fost primul care a descris funcționarea sistemului limfatic în detaliu. Adjectivul folosit pentru sistemul de transport al limfei este „limfatic”. Adjectivul folosit pentru țesuturile în care sunt formate limfocite e „limfoid”. Limfatic vine din cuvântul latin lymphaticus, însemnând „legat de apă.”
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
a numelui fluviului. Denumirea galică provine din cuvântul galic "liga", ce înseamnă „sediment, depunere, aluviune”, și este și sursa cuvântului francez "lie", care la rândul lui este sursa cuvântului englez "lees" ambele cu sensul de depunere. În limba franceză un adjectiv derivat din denumirea fluviului este "ligérien", ca de exemplu în "le climat ligérien" („climatul Văii Loarei”), un climat considerat ca fiind cel mai plăcut din partea nordică a Franței, cu ierni mai calde și în general extreme de temperatură mai reduse
Loara () [Corola-website/Science/301467_a_302796]
-
de acordurile de multiple tipuri (de exemplu limba maghiară). Acordul se produce unidirecțional, de la donor la receptor, adică de obicei de la cuvîntul care deține poziția regentă în relația sintactică la cuvîntul aflat în poziție subordonată. De exemplu în limba română adjectivul își schimbă forma după genul substantivului pe care îl califică. În unele limbi acordul poate fi complex, în sensul că receptorul își modifică forma în urma unor acorduri simultane cu mai mult decît un donor. De exemplu forma unui predicat în
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
depindă în același timp și de subiect, și de complementul direct. Acordul se produce sistematic, în sensul că dacă apare într-o construcție cu o anumită sintaxă, atunci apare în toate construcțiile de același fel. De exemplu în limba română adjectivul se acordă întotdeauna cu substantivul pe care îl determină, dar adverbul nu se acordă în nici un fel cu verbul determinat. Totuși, uneori manifestarea morfologică a acordului poate fi aparent absentă, în cazul cuvintelor a căror paradigmă de flexionare unele forme
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
nu se acordă în nici un fel cu verbul determinat. Totuși, uneori manifestarea morfologică a acordului poate fi aparent absentă, în cazul cuvintelor a căror paradigmă de flexionare unele forme se repetă. De exemplu, în construcțiile "brad verde" și "iarbă verde" adjectivul are aceeași formă, deși substantivele determinate au genuri diferite. Aceasta nu înseamnă că acordul nu se face, ci doar că este invizibil în cazul particular al adjectivului "verde", care la singular are aceeași formă și pentru masculin, și pentru feminin
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
unele forme se repetă. De exemplu, în construcțiile "brad verde" și "iarbă verde" adjectivul are aceeași formă, deși substantivele determinate au genuri diferite. Aceasta nu înseamnă că acordul nu se face, ci doar că este invizibil în cazul particular al adjectivului "verde", care la singular are aceeași formă și pentru masculin, și pentru feminin. După relația sintactică pe care o marchează, acordurile gramaticale pot fi de mai multe tipuri, printre care: După trăsătura gramaticală care se transmite de la donor la receptor
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
Imperiului Roman, iar adepții "Crezului de la Niceea" au fost persecutați. S-a ajuns atunci la decizia că Fiul era puțin diferit de Tatăl. La Conciliul de la Constantinopol din 360, expresia "Cel de o ființă cu Tatăl" a fost înlocuită cu adjectivul "asemănător". După moartea lui Constantius II, creștinii ortodocși (catolici), majoritari în Vest, și-au consolidat poziția față de arianiști. În Est au avut loc persecuții împotriva creștinilor ortodocși, sub împăratul arian Valens (364-378), dar învățăturile lui Vasile cel Mare, Grigore de
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
să poată produce un segment de dreaptă care "să nu fie integral conținut" în entitatea convexă. Similar și convențional, concavitatea este proprietatea opusă, fiind adeseori percepută ca fiind complementară convexității, deși, în realitate, lucrurile sunt mai complexe și mai diferențiate. Adjectivul convex, atașat proprietății de convexitate, se poate referi la mai multe obiecte și concepte.
Convexitate () [Corola-website/Science/313105_a_314434]