6,732 matches
-
trebuiau acum ei să plătească, vinovații prin naștere) s-a numărat între cei mai dotați discipoli ai lui Tudor Vianu, adevărat cap filosofic și minte luminată. Cu vederi de centru-stânga, exaltând rolul burgheziei în civilizația modernă (de unde și marea lui admirație față de Thomas Mann), simțindu-se aproape, din motive ideologice, de național-țărăniști, era directorul săptămânalului de cultură Țară nouă (sub oblăduirea Frontului Renașterii Naționale al lui Carol al II-lea). În această publicație (unde colaborau și destui criptocomuniști în postură de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
La un moment dat, sfătuindu-ne despre viitor, fata mea s-a văitat, a spus că ar fi fost bine să aibă și ea părinți, nu doar bani. Avea dreptate. Scrisoarea 112 Un italian în vârstă, plin de respect și admirație, m-a rugat să rămân, să nu mă mai întorc în țară decât în vizită. Nu face parte din categoria moșilor libidinoși, este cu adevărat un om deosebit și mi-a spus povestea lui. Este din sudul Italiei, zonă mereu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Nota traducătorului Din iubire, din admirație, din entuziasm ănimic în tâmplător în acestea), Cioran a încercat să-l facă știut pe ducele de Saint-Simon în America printr-o traducere. Nu-mi închipui că persoana căreia i-a încredințat această grijă era oricine, dar i-au fost
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Duclos despre una dintre femeile la modă), singurul lucru sfânt erau conversația, vorbele mușcătoare, înțepăturile cu aer de glumă galantă și cu intenție ucigașă. Nimeni nu era cruțat, Montesquieu avea dreptate când semnala, ca pe o caracteristică a epocii, „declinul admirației“. Totul se leagă: acolo unde nu există naivitate, nici cucernicie, nu este de găsit nici capacitatea de a admira, de a considera ființele în ele însele, în realitatea lor originară și unică, în afara accidentelor vre mel nice; euforică, stimulantă, admirația
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
admirației“. Totul se leagă: acolo unde nu există naivitate, nici cucernicie, nu este de găsit nici capacitatea de a admira, de a considera ființele în ele însele, în realitatea lor originară și unică, în afara accidentelor vre mel nice; euforică, stimulantă, admirația, îngenuncherea inte lectuală care nu implică nici umilire, nici vreun sen timent de neputință, este prerogativa, certitudinea și mân tuirea sufletelor pure, adică tocmai a acelor suflete care nu bântuie saloanele. Despotismul literaturii Numai popoarele zavistnice, indiscrete, pizmașe, cârti toare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ce-mi stătea în puteri pentru a-i publica scrierile; și am izbutit adesea. Abia dacă mi-a mulțumit, o singură dată, și iată de ce: în ciuda prețuirii mele pentru cunoștințele și pentru descoperirile sale, nu împărtășeam pe de-a ntregul admirația cu care se onora el însuși și, îndoindu mă uneori de adevărul afirmațiilor sale, îmi luam îngăduința să-i mai tai din exagerări, mai ales când era vorba de autoelogii; nu-mi purta nici o recunoștință pentru această modestie pe care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
orice privire și la orice laudă, la exclamația unui copil sau a unei femei din popor, la fel ca și la declarația unui principe. Trecând prin mulțime, de pe marginea caleștii sale elegante care înainta încet, ea îi mulțumea fiecăruia pentru admirația lui printr-un semn cu capul și printr-un surâs. În două epoci, Doamna Récamier a avut de suferit mari încercări ale sorții: prima oară la începutul Impe riului, a doua, în primii ani ai Restaurației. Atunci a fost momentul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să mă facă să pălăvrăgesc despre societatea din Paris unde, în inima ei, se afla mereu. Avea așa de mult spirit încât preaplinul lui se revărsa în serviciul altora; și dacă, după ce stăteai de vorbă cu ea, plecai cuprins de admirație, nu lipsea nici o anumită mulțumire de sine. Simțeai că te arătaseși în deplina ta valoare; în ce scotea ea de la fiecare era, pe lângă dorința de a se amuza, și multă bunăvoință. A scris undeva că superioritatea se exercită mult mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nivelul acceptării schimbării educaționale ca principiu acțional, ci la nivelul transpunerii acestuia în realitatea educațională, al alocării resurselor, al asumării responsabilității în promovarea sa. Din primul moment, atitudinile exprimate față de schimbarea în educație au fost contradictorii: pe de o parte admirație, acceptare, pe de altă parte teamă, spaimă, tendințe de respingere. Poziționarea de o parte sau de alta poate fi explicată prin diverse variabile, întreținute de anumite credințe, experiențe, prejudecăți legate de un proces ale cărui valențe rămân, probabil, încă insuficient
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
stinge focul făuritor/creator, nu va înceta procesul de forjare/călire a noilor generații de ingineri electricieni, grație generației mai tinere de profesori printre care Dorin Lucache, Georgel Paicu, Gabriel Chiriac și mulți alții, cărora le port tot respectul și admirația. Sunt fericit că împreună am reușit să dezvoltăm niște relații temeinice și fructuoase dintre instituțiile noastre prin comisiile de doctorat și intermediul conferințelor organizate, activități, la desfășurarea cărora mi-am adus și eu modestul meu aport. Cu ocazia aniversării a
MĂRTURISIREA UNUI PRIETEN. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by PETRU TODOS () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_960]
-
după istorii inventate, își apără cu grijă intimitatea, trebuie să vedem în Fleur Adcock un paradox: e aspră în relația cu ea însăși (și cu lectorul), dar generoasă în dezvăluiri. O putem cunoaște bine din text. Lectorul o descoperă cu admirație dincolo de arta cuvântului pe femeia ce dublează poeta. Nu că versurile ei nu ar fi misterioase. Adcock se folosește de rime ascunse, o muzică insidioasă și mai ales de ritm, ritmul vorbirii îmbinat cu accente dramatice gâfâite. Verbul este suspansul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
hotărârea de a-mi face viața cât mai comodă cu putință. Am dezvoltat aceste două reacții în doi eroi diferiți și le-am dat destine opuse. Presupun că romanul reflectă propria mea aversiune față de gesturi romanțioase riscate, dar și o admirație invidioasă oarecum pentru cei ca fac astfel de gesturi, totuși. La fel ca Fowler în The Quiet American, Jonathan "câștigă" în final, dar se simte ca și cum ar fi eșuat. Cred că e mai degrabă un roman despre morală și valori
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
putut să aibă cunoștințe despre fenomene naturale foarte diverse, încât s-a ajuns ca fondatorii biologiei moderne, cum ar fi Buffon, Cuvier, Darwin, ca și marea majoritate a gânditorilor biologi clasici ai epocii moderne să împărtășească cuvinte de respect și admirație față de informațiile conținute în opera sa. Aceeași admirație față de Aristotel a fost exprimată de numeroși filosofi ai vremurilor moderne, care au apreciat modul cum a fost criticată concepția lui Platon despre suflet, felul în care au fost puse în relație
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
diverse, încât s-a ajuns ca fondatorii biologiei moderne, cum ar fi Buffon, Cuvier, Darwin, ca și marea majoritate a gânditorilor biologi clasici ai epocii moderne să împărtășească cuvinte de respect și admirație față de informațiile conținute în opera sa. Aceeași admirație față de Aristotel a fost exprimată de numeroși filosofi ai vremurilor moderne, care au apreciat modul cum a fost criticată concepția lui Platon despre suflet, felul în care au fost puse în relație de dependență viața sufletească și condițiile de dezvoltare
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
avut-o dacă ar fi făcut o meserie cinstită. Un subofițer de Securitate, care ar fi fost un prost muncitor, era mult mai bine plătit decât un bun muncitor. Dar, pe de altă parte, am ieșit și cu o mare admirație și cu o profundă încredere în natura umană, pentru că am întâlnit ființe extraordinare care, în mijlocul unor suferințe cumplite - unele mult peste ce am putut suferi eu însumi -, au păstrat o demnitate, un curaj nemaipomenit, mai presus decât și-ar putea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Printre nenumăratele persoane arestate în acea epocă, trebuie să menționăm grupul filozofului și amicului familiei Dinu Noica și, în special, excepționala figură a lui Nicolae Steinhardt, pe care Vlad Stolojan l-a cunoscut în închisoare și despre care vorbește cu admirație. Acesta descrie în Jurnalul fericirii întâlnirea sa cu Vlad, într-un context de suferință psihică în cadrul condițiilor inumane de detenție și de tensiune morală și intelectuală datorată conflictelor dintre deținuți de origini politice și sociale dintre cele mai diferite. Disperată
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lui Eminescu, posteritatea nici nu va voi să le cunoască"172. Operând ierarhizări între creația literară și cea publicistică, alți critici ajung la supralicitarea publicisticii eminesciene, în variate formule: "oricât l-am admira pe Eminescu ca poet, și mai multă admirație merită ca gânditor politic"173; "Eminescu, de nimeni contestat ca poetul cel mai mare al românilor, este și cel mai important gazetar al nostru"174; Proza politică eminesciană ni-l dezvăluie pe unul dintre reprezentanții de excepție ai jurnalisticii românești
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în timpul studenției la Viena; (2) Colaborarea la Curierul de Iași; (3) Activitatea de la Timpul și (4) Ultimele articole publicate în România liberă și Fântâna Blanduziei. Analiza acestor etape permite decelarea liniilor tematice de forță (chestiunea evreiască, problemele de politică externă, admirația față de trecut, tarele "păturii suprapuse", situația țărănimii) și sesizarea accentuării spiritului polemic, a verbului virulent, care îi atrage atâtea critici în epocă. Cu privire la stilul jurnalistului, Al. Oprea afirmă: "în raport cu evoluția creației poetice, care ajunge treptat (...) la o apolinizare a fondului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ne ajunge în întunericul în care ne aflăm o rază din vremea lui Mircea cel Bătrân și a lui Ștefan cel Sfânt, pe noi ne-ajunge încă amintirea lui Mateiu Basarab..." 270. Termen de raportare pentru prezent, trecutul istoric trezește admirația gazetarului care nu obosește în a o exprima în paginile de ziar. Conștient însă de imposibilitatea întoarcerii vechilor stări de lucruri, jurnalistul notează în 9 decembrie 1882: "Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste și sobre, iată ținta
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste și sobre, iată ținta la care se mărginește oricine din noi"271. Atitudinea admirativă a jurnalistului față de trecut furnizează argumente celor care îl numesc reacționar, dar reacționarismul eminescian traduce în fond admirația jurnalistului față de trecutul istoric, în care găsește modele și soluții pentru prezent, preocuparea acestuia pentru conservarea valorilor naționale, dezamăgirea provocată de oamenii și de realitățile timpului său și convingerea că progresul are la bază valorificarea experienței înaintașilor. b. Eminescu naționalist
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
310. Un alt aspect evidențiat de lectura articolelor îl constituie apelul constant la figurile istorice pentru susținerea demersului jurnalistic: Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Vasile Lupu, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân alcătuiesc galeria personalităților istorice care trezesc admirația gazetarului, constituind tot atâtea exemple pentru contemporaneitate. Pe lângă figurile istorice, o serie de personalități ale vieții culturale românești sunt amintite în cadrul textelor: Gh. Asachi, A. Pann, V. Alecsandri, N. Bălcescu, C. Negruzzi completează galeria figurilor reprezentative din publicistica eminesciană. Definind
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sub tăcere a aspectelor negative, se înscrie în trama mitului vârstei de aur, bogat ilustrat de scrisul eminescian. Dezamăgit de actele clasei politice românești, gazetarul se întoarce spre trecut ca spre un spațiu compensatoriu și nu ezită să-și exprime admirația față de personalități precum Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Matei Basarab ș.a. Atitudinea encomiastică față de trecut îi va atrage jurnalistului acuza de reacționar. Eminescu le răspunde acuzatorilor, chiar în textul articolelor, susținând că: "adevăratul progres nu se poate opera decât
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
observăm unitatea de conținut a acestuia, semn al unei concepții bine închegate față de realitățile timpului. În acest sens, lectura textelor publicate în cele patru etape de activitate jurnalistică a reliefat existența unor constante tematice (chestiunea evreiască, problemele de politică externă, admirația față de trecut, tarele "păturii suprapuse", situația țărănimii) și accentuarea spiritului polemic, a verbului virulent, care îi va atrage jurnalistului atâtea critici din partea colegilor de breaslă și, ulterior, din partea exegezei. Situate în perioada studiilor vieneze, debuturile carierei jurnalistice a lui Eminescu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de la langue fraçaise de Joachim du Bellay este o pledoarie în favoarea limbii "vulgare" față de limba latină. Dar marii scriitori care se exprimă în franceză Rabelais (1494-1553), Calvin (1509-1564), poeții Pleiadei în jurul lui Ronsard (1524-1585), Montaigne (1533-1592) împărtășesc în egală măsură admirația umaniștilor pentru moștenirea Antichității și îi consideră pe autorii greci și latini nu numai maeștri ai gîndirii, ci și modele de compoziție și de stil cu care se străduiesc să rivalizeze. Renașterea artistică. Pe plan artistic, Franța este pătrunsă de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care le obținuse în 1701 în America spaniolă. Secolul lui Ludovic al XIV-lea Regele și idealul clasic. Nu numai că s-au făcut lucruri mari sub domnia sa, ci le-a făcut chiar el". Dacă Voltaire se lasă antrenat de admirația sa pentru Ludovic al XIV-lea cînd scrie o asemenea frază sau cînd dă chiar numele regelui secolului în care el a trăit, tot atît de incontestabil este faptul că lunga domnie a Regelui-Soare corespunde uneia dintre perioadele cele mai
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]