6,618 matches
-
mai multe delicii decât cele de prințesă. Mai era apoi, firește, chestiunea culorilor: când ne cumpăra haine la fel, mama alegea roșu și roz pentru mine, respectiv verde și albastru pentru fratele meu, drept pentru care o bună parte din adolescență m-am îmbrăcat numai în albastru și verde, culori „interzise“. Copilăria mi-a fost însă - o spun aproape roșind de impudoare - atât de perfectă, plină de afecțiune și lipsită de orice griji, cu tot comunismul sălbatic pe fundalul căruia se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
școli la paisprezece ani, ne-am despărțit înainte ca ruptura clasică să aibă loc. Conflictele au apărut între noi numai după ce am devenit eu însămi mamă și după ce ea a rămas văduvă, amândouă căpătând inflexibilități belicoase. În copilărie și în adolescență nu era greu s-o iubesc, pentru că era întotdeauna altfel decât celelalte. Alte mame nu făceau o dramă din faptul că, trebuind să revină la serviciu după doar două luni de maternitate, cum le cerea legea, nu-și mai puteau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de liceu reprezintă pentru mine unul dintre salturile cele mai negre. Anul acela am fost tot timpul furioasă sau disperată, în afara momentelor când eram împreună cu colegii mei de clasă, cu care am cunoscut solidaritatea aceea absolută, pe care numai la adolescență o poți stabili cu un grup de oameni complet diferiți de tine, o solidaritate imposibil de refăcut mai târziu. Nici nu știu ce mă umplea mai mult de revoltă: faptul că fiecare zi din viețile noastre căpătase ritmicitate cazonă, că ne trezeam
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dar eu mă ascundeam în spatele casei unde îmi plângeam nefericirea și dura mult până să-mi revin. Mama a fost o femeie aspră și scotea repede nuiaua pentru orice flecușteț. Acest lucru avea să aibă urmări mai târziu; în anii adolescenței, după șocul pubertății, am devenit un timid cu complexe de inferioritate în fața fetelor. În perioada copilăriei, împreună cu alți copii, aveam obiceiul să ne jucăm pe un deal din apropiere, acolo unde atunci soldații mai făceau și instrucție, pe actualul amplasament
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
clasa a-VIII-a, Televiziunea Română a organizat un concurs de construcții numit ,,Ex-Terra”, am trimis și eu niște construcții și am fost selectat în concurs. Nu am luat nici un premiu atunci. Era în 1968. Pregătiri pentru participare la „Ex-tera” 1969. Cap. 2 Adolescența La Liceul „C. Negruzzi” am întâlnit o atmosferă rigidă, severă, apăsătoare. În clasa a-IX-a m-am confruntat cu prima problemă, fiind la un moment dat în situația de a rămâne corigent la Limba Latină. Profesorul Scripcă era un om de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
întrebam de ce n-am avut și eu norocul să mă nasc într-o societate normală, bazată pe competență și bun simț, pentru a mă afirma într-un domeniu? Era una din întrebările la care trebuia să-mi răspund. La vremea adolescenței credeam și eu la fel ca toți ceilalți că trebuie să faci ceva în viață, să lași ceva palpabil în urma ta. O anumită perioadă lucrurile s-au petrecut oarecum normal, în armonie cu această viziune, dar apoi lucrurile au luat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
anul 2000, Președinția României i-a conferit lui Cezar Paul-Bădescu medalia „Mihai Eminescu“, pentru merite culturale. Deloc prefață La prima vedere (și ultima, de obicei, pentru mulți critici), este o carte simplissimă : un autor cam stîngaci își povestește copilăria și adolescența. Nu vrea să-nfrumusețeze nimic, nu vrea să facă literatură. Personajul central, „el însuși“ în măsura în care Nică este Creangă (și, orice-ar zice teoreticienii literari, el este în mare măsură), nu numai că n-are nimic exemplar, dar acumulează o doză
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am apărut și am crescut, aerul pe care l-am respirat. Cum n-am luat contact cu alte realități, vremurile acelea cu tot ce presupuneau ele repre zentau pentru mine normalitatea. Apoi, de anii ’70-’80 se leagă copilăria și adolescența mea. Cum să nu fiu, deci, melancolic ?“. Nu numai pionierii și manifes tațiile, dar și duplicitarul cenaclu „Flacăra“ al lui Păunescu, festivalul „Cîntarea României“, pînă și între ruperea luminii în fiecare seară au avut, spune Cezar, latura lor bizar-pozitivă, de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Desigur, susțineam că este unul dintre scriitorii mei preferați și, prin urmare, sugeram că opera lui nu mai are nici o necunoscută pentru mine. Eram dispus oricînd să port o discuție despre ea. Din păcate, meteahna aceasta n-a dispărut odată cu adolescența. Niciodată n-am recu noscut că n-am citit cărți fundamentale (cum ar fi, de exem plu, în căutarea timpului pierdut). Asta însă nu m-a făcut să mă bîlbîi cînd a venit vorba despre ele. Min ciuna despre cărțile
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
suferinței“, „euritmie = armonie de sunete și linii, de mișcări [în muzică, dans, vorbire]“, „eutimie = liniște sufletească“ etc.). Deh, ma nia autodidactului. Căci despre complexele lui, ce să mai vorbim ? (Slavă Domnului că mania asta a fost doar o chestie de adolescență, altfel astăzi aș fi fost un Patapievici, care își asezonează discursurile, în mod firesc, numai cu astfel de cuvinte deștepte ; care nu vede nimic extraordinar în folosirea uzuală, de exemplu, a unui cuvînt ca „pululație“.) Dacă noaptea eram poetic, ziua
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
născut normal.“ „și dacă mă nășteai prin cezariană - ce nume îmi puneai ?“ „Tot Cezar.“ Iată cum la baza onomasticii mele se află, de fapt, un defect de logică. Oricum, ai mei nu mi-au zis niciodată Cezar pînă cînd, în adolescență, am refuzat să le mai răspund dacă nu mă chemau pe numele meu. Pînă atunci îmi ziceau țelu. Cică de la băiețelu’. Tot maică-mea - cred - a fost cu ideea. Cel mai rău era că numele ăsta se preta la tot
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care am apărut și am crescut, aerul pe care l-am respirat. Cum n-am luat contact cu alte realități, vremurile acelea cu tot ce presupuneau ele reprezentau pentru mine normalitatea. Apoi, de anii ’70-’80 se leagă copilăria și adolescența mea. Cum să nu fiu, deci, melancolic ? Iată cîteva repere ale nostalgiilor mele, pe care nici gînd să le consider astăzi vinovate. Pionierii După cum știm, Organizația de pionieri a fost una paramilitară, așa cum era și Hitlerjugend a naziștilor (ei aveau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai eram ce-i drept așa de devotat cauzei, dar trăiam într-o bună simbioză cu manifestările regi mu lui. Chiar și situațiile nefericite (impuse de sus) puteau fi transformate, la vîrsta aceea, în chestii mișto. E adevărat, spre sfîrșitul adolescenței am ajuns și eu să mă revolt împotriva sistemului. Dar era, de fapt, o revoltă adolescentină, care pînă la urmă viza ideea de sistem. Cred că, dacă aș fi trăit în capitalism, aș fi îmbrățișat ideile marxiste. P.S. : Bineînțeles că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
palma de rigoare.) La unele dintre săruturile filmate, se vedea clar că, dincolo de apropierea buzelor, protagoniștii mai fac ceva, se mai întîmplă ceva pe-acolo. Ce - asta însă a rămas mult timp, pentru mine, un mister. Astfel încît, la vremea adolescenței, cînd venise vremea să l prestez eu însumi, sărutul reprezenta pentru mine o adevărată grozăvie. Din cîte vedeam pe ecrane, tre buia să fie un lucru foarte complicat, ce nu se lăsa prea lesne dedus din înlănțuirea celor două capete
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
volumul Educator adevărat (Editura PIM, Iași, 2004), profesorul Vasile Fetescu, despre prietenia și începuturile noastre literare: „Este plăcut și deconectant pentru noi, ajunși la vârsta bilanțului, să ne amintim lucruri care ne-au însoțit anii tinereții când, abia ieșiți din adolescență, ne avântam pe pieptișul abrupt, dar atrăgător, al publicisticii, la ziarul bârlădean Steagul roșu. El, junele din Priponeștii Tutovei care încă nu-și pusese pirostriile, descifra alfabetul ziaristicii și hălăduia pe coclaurile fostei regiuni Bârlad în căutarea de date și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să procedăm la o mai atentă gospodărire a orelor rămase pentru meditație sau la scurtarea somnului cu o oră sau chiar mai mult, în perioadele încărcate ale anului școlar (teze trimestriale, teze de sinteză, examene). Se știe că la vârsta adolescenței somnul este deosebit de plăcut și necesar. Din această cauză posibilitatea de a ne trezi singuri, în zorii dimineții, când somnul este cel mai dulce, era exclusă. Cei ce doreau să fie treziți înainte de a suna deșteptarea trebuiau să-l plătească
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
intime a personalității fiecăruia. Apar, astfel, interesele pentru aprofundarea unor domenii de cunoaștere sau de activitate, orientarea spre o profesie sau alta, preocuparea pentru elaborarea traseului de viață și profesional, care devin motive deosebit de puternice. Așadar, la vârsta preadolescenței și adolescenței predomină motivele intrinseci ale învățării care țin de conștiința, de convingerile, de idealurile fiecăruia. Devenind elev normalist, știam cu precizie de unde am plecat și unde trebuie să ajung, precum și ce trebuie să fac pentru a-mi îndeplini țelul propus. În
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Încearcă mici satisfacții când reușește să le descâlcească, să găsească un fir care să-l conducă spre întâmplările, faptele, oamenii sau locurile pe care dorește să le evoce. De câtăva vreme îi revin în minte gândurile obsedante despre încețoșata sa adolescență, când se pregătea să devină învățător. Rememorează cu nostalgie anii de școală normală, munca stăruitoare pe care o presta pentru atingerea țelului său profesional, condițiile vitrege ale vremurilor de război și de secetă pe care le-a trăit. Frigul, foamea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dificultăți inerente pentru acele timpuri, care l-au îndârjit, i au sporit puterea voinței, l-au călit pentru marile bătălii cu obstacolele vieții și ale activității profesionale. Acum, în prag de senectute, o întrebare îi stăruie în minte: dacă în adolescență s-ar fi bucurat de condițiile bune și foarte bune, pe care le au elevii interni de astăzi, personalitatea lui ar fi dobândit, oare, o altă alcătuire? Este întrebarea la care el nu poate răspunde. Și nu este singura. Îl
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
În nopțile lungi de iarnă dar și în nopțile celorlalte anotimpuri, de când orele de somn s-au tot redus, își așterne pe hârtie gândurile înflorite de-a lungul timpului, trăirile emoționale și sentimentele, imaginile mai clare sau mai șterse din adolescență și din viața de dascăl. De data aceasta și-a focalizat preocupările spre ceea ce el a considerat și consideră că este esențial în prestația didactică, lecția. Mai exact asupra componentei emoțional-afective a acesteia. Pe parcursul îndelungatei sale activități la catedră i
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fiecare zi când pleacă la școală. Aceleași îndemnuri le sunt adresate de către învățători, diriginți și profesori, chiar de mai multe ori pe zi... Din această cauză am decis să fac doar câteva referiri la vârsta de aur a copilăriei și adolescenței, la anii școlarității care alcătuiesc o etapă fundamentală ca importanță în viața fiecărui om. Folosită cu maximă chibzuință și eficiență, în această perioadă este cultivată mintea și este înnobilat sufletul, într-un cuvânt, acum se conturează personalitatea elevului. Cunoștințele dobândite
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
firească spre prietenie, iubire, distracții. Dar aceste atribute specifice vârstei nu trebuie să devină piedici în formarea voastră ca educatori (învățători, profesori) și nici să devină preocupări dominante. Măsura și decența trebuie să vă călăuzească și în aceste probleme ale adolescenței și tinereții. Ca la orice început de drum, vă doresc sănătate, putere de muncă, succese și satisfacții în activitatea de învățare. Totodată să vă bucurați de privilegiile oferite de vârsta frumoasă pe care o aveți. În timp ce vorbea, Dumitru Dascălu încerca
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Dascălu marea surpriză a venit atunci când foștii lui elevi au organizat banchetul de absolvire, la care nu l-au invitat. Gestul lor l-a uimit și l-a durut. Ar fi dorit să-i vadă cum arată la granița dintre adolescență și tinerețe, să le adreseze câteva cuvinte asupra cărora meditase îndelung, să se bucure împreună cu ei că au ajuns la acest moment crucial din viața lor. Resemnat, au început să-l asalteze întrebările, gândurile, frământările în legătură cu atitudinea foștilor săi elevi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lui. Din nou acasă Pentru orice om, indiferent de vârstă, de locul unde și-a întemeiat familia, unde locuiește și își desfășoară activitatea, acasă înseamnă casa în care a venit pe lume și localitatea unde și-a petrecut copilăria și adolescența. Aflat într-o bună dispoziție sufletească, Dumitru Dascălu s-a hotărât să plece în satul natal, acasă adică, unde nu mai fusese de multă vreme și unde speră să-și găsească liniștea și ambianța potrivite pentru definitivarea ultimei sale cărți
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
există doar în amintirile lui Dumitru Dascălu. Moștenitorul, dispărut și el, a modificat ograda și și-a construit o casă după gustul și trebuințele lui. Totul este schimbat, nimic nu a mai rămas din ceea ce a fost în copilăria și adolescența lui. Odaia răcoroasă, dar cam întunecoasă, care i s-a pus la dispoziție nu-i este pe plac. Ca în vremea când era gimnazist și liceean, preferă să se retragă în colțul cel mai îndepărtat și liniștit al livezii, unde
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]