KorAP: Find »[drukola/base=aeroport & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...220 221 222 ...983 >

24,560 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

ca să ne putem bucura de priveliște, răspunse Desert Rose. Stai o clipă să plătesc și mergem. Hei, nu așa repede, fetelor, nu vreți să stăm puțin, să bem ceva Înainte de-a pleca? Întrebă Diane, care, după drumul bătut de la aeroport, simțea că merita și ea să se relaxeze puțin. Margarita pe care o băuse la Marina Del Rey abia Îi deschisese apetitul. — Sună bine, aprobă Kitty. Mi-ar plăcea să mă plimb puțin, să văd ce mai e nou și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
negri. Recunoscu forma și energia, le mai văzuse undeva. Chiar Înainte să-și fi terminat el tirada, zise: — Ești În Gemeni, nu? — Doamne! Da! zise bărbatul. Cum naiba de ți-ai dat seama? Ca un adevărat gentleman, sună imediat la aeroport să cumpere biletele de avion. — La ce oră doriți să plecați? — La opt dimineața, zise Kitty. Aș vrea să fie clar că asta nu ne obligă cu nimic. Bineînțeles că nu! Ai câștigat un pariu. Nu trebuie să-ți faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
și FOX, și e exact În direcția opusă. Îmi pare Îngrozitor de rău că trebuie să fac asta, dar sunt nevoită să vă las aici. — Cum? Nu-mi vine să cred! zise Kitty. — Dar ne-ai promis că ne duci la aeroport! bombăni Desert Rose, masându-și Încă ușor fruntea. Vreau să zic, nu ne datorezi nimic, nici vorbă, dar ai promis! Nu pot să pierd ocazia asta! Dacă nu mă duc acum, data viitoare sună pe altcineva. Așa stau lucrurile În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Nu pot să pierd ocazia asta! Dacă nu mă duc acum, data viitoare sună pe altcineva. Așa stau lucrurile În branșa asta. Dar puteți să lăsați bagajele În mașină, vi le dau la Întoarcere. Avem vreun autobuz de-aici spre aeroport? Întrebă Desert Rose. — Nu știu, nu merg niciodată cu autobuzul. Cele două femei coborâră din mașină și se uitară neajutorate În jur. — Nu văd nici un taxi, zise Kitty. — E cea mai aglomerată oră, e greu găsești ceva acum, Încercă Diane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
cu autobuzul. Cele două femei coborâră din mașină și se uitară neajutorate În jur. — Nu văd nici un taxi, zise Kitty. — E cea mai aglomerată oră, e greu găsești ceva acum, Încercă Diane o scuză neconvingătoare. — Cam cât mai avem până la aeroport? — Cinci-șase kilometri. Găsiți voi ceva, sunați-mă când vă Întoarceți. Diane plecă, iar Kitty și Desert Rose se treziră În mijlocul autostrăzii, fără să zărească urmă de taxi prin zonă. — Cât e ceasul? Întrebă Kitty, care nu purta niciodată așa ceva. — E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
fiu eu târfa? — Draga mea, În acest moment ești singura disponibilă. La scurt timp opri un camion. Avea număr de Mexic și steagul mexican pe bord. Era un hârb plin de imigranți ilegali, dar ce alternative aveau? — Mergeți cumva la aeroport? Întrebă Kitty. — Trec pe lângă, răspunse șoferul cu un rânjet libidinos. — Ne poți lăsa și pe noi acolo? plusă Desert Rose cu șarmul ei. Trebuie să prindem un avion! — Nu știu ce să zic, e destul de riscant, sunt o groază de polițai prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
și la fiecare curbă, mai mult decât spuneau legile fizicii că ar fi fost normal. Însă Kitty știa că nu aveau acte În regulă și că nu voiau necazuri. Era logic să se poarte cum trebuia. Până la urmă ajunseră la aeroport. Ultimii pasageri care alergau prin mulțime spre poarta de Îmbarcare erau Kitty și Desert Rose. Era un avion mic, murdar, un fel de autobuz Greyhound zburător, plin de pasageri Înfășurați În pături uzate. Kitty se uită În jur și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
În neregulă cu ei? Nu știu... fiecare avea câte o poveste aiurea... — Spune totul! Trebuie să ne omorâm cumva timpul, avem două ore de zbor. Cine era cel mai aiurea? Kitty zâmbi. — A, Albă ca Zăpada, de departe... Ajunseră pe aeroportul Oakland Într-o bună dispoziție de zile mari și fără bagaje. Toți ceilalți aveau numeroase valize și valijoare, oamenii de la aeroport se uitau bănuitor la ele, Încercând să-și dea seama dacă erau teroriste sau prostituate. Luară un tren până În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
două ore de zbor. Cine era cel mai aiurea? Kitty zâmbi. — A, Albă ca Zăpada, de departe... Ajunseră pe aeroportul Oakland Într-o bună dispoziție de zile mari și fără bagaje. Toți ceilalți aveau numeroase valize și valijoare, oamenii de la aeroport se uitau bănuitor la ele, Încercând să-și dea seama dacă erau teroriste sau prostituate. Luară un tren până În oraș, fără să știe Încotro mergeau, unde trebuiau să coboare, după ce să se uite sau unde urma să doarmă În noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
ați văzut? — O, Doamne! Sunt grași! chicoti el. Seara, Charlie se oferi să-și schimbe biletul de avion, astfel Încât să se Întoarcă Împreună la Los Angeles. Își luară rămas-bun de la gazdele lor, ieșiră din San Francisco și se duseră la aeroportul Oakland. Charlie și Desert Rose Își petrecură timpul În așteptarea avionului spre L.A. discutând despre pregătirile pentru deschiderea marelui târg de artă de a doua zi. Kitty rămase deoparte, prefăcându-se că citește un ziar - de fapt, studiindu-i pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
lume la care se aștepta, zburând prin atmosfera Înghețată spre Los Angelesul Însorit, era ca peste câteva ore să Înghețe de frig. 8 Degerând Într-un frigider ambulanttc "8 Degerând Într‑un frigider ambulant" Noaptea, târziu, cei trei aterizară pe aeroportul din Los Angeles și se Întâlniră cu Pedro, un spaniol de cincizeci de ani. Zărindu-l de departe, Desert Rose se Întoarse spre Kitty să-i explice. — Pedro e directorul de la Wild Box, o galerie nonprofit din Chelsea. A adus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Kitty. — Îmi pare sincer rău pentru asta, zise Diane uitându-se cu franchețe În ochii prietenei sale. Am fost nevoită să vă las baltă. — Nu-ți face probleme, zise Kitty. Știu cum stau lucrurile cu liber-profesioniștii. Cum ați ajuns la aeroport? Întrebă Diane ușurată că scăpase de grija aceea apăsătoare. — A, am găsit o rablă jegoasă, plină de imigranți ilegali. — Ai Înnebunit? zise Diane. Dacă vă oprea poliția, ați fi ajuns și voi la Închisoare! Draga mea, nimeni nu vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Am fost la o petrecere cu câțiva asociați, clienți vechi de-ai cazinourilor și, deși totul a fost perfect - apartament superb la hotel, mâncare delicioasă și distracție pe măsură -, nu prea m-am simțit bine. Când m-am Întors de la aeroport eram destul de dărâmat, aproape mă hotărâsem să nu vin la deschidere. Nu ne-am fi Întâlnit niciodată, zise Kitty. — Exact. Dar odată cu succesul meu În afaceri, am mai Învățat un lucru: să nu mă abat de la programul stabilit. Acum sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Nu mai văzuse niciodată munți atât de aproape de mare. Matthew Își lăsase mașina la casa din Bel Air când plecase la Vegas, iar SUV-ul negru din noaptea trecută era al unei companii de limuzine, Închiriat ca să-l ia de la aeroport. Așa că fu nevoit să cheme un taxi, care sosi aproape instantaneu. — Povestește-mi despre Malibu, Îl rugă, de Îndată ce taxiul se puse În mișcare, uitându-se la spatele caselor ascunse după un zid Înalt. — De la sfârșitul anilor 1800 până prin 1938, Malibu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
de vinil. — De ce dracu’ Îți mai pasă, după tot ce s-a Întâmplat aseară? Parcă ziceai că vrei să-l Înveți minte! — Vreau să vorbesc cu el mai Întâi, trece pe la rulotă să-și ia rămas-bun Înainte să meargă la aeroport, zise Desert Rose, surprinzător de Încântată de ideea unei confruntări finale. Trebuie să-i spun că s-a terminat. Trebuie să-i spun că nu se poate să mă trateze ca pe-un nimic sau ca pe fosta lui soție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
se Întoarce până după prânz. Trebuia să se Întâlnească cu cineva pentru o cină de afaceri, dar i-a zis tipului să vină acasă ca să vorbească, așa că poți veni și tu și mergem toți la cină Înainte să plecăm la aeroport. O să ne dea o mașină să ne ducă până acolo. Doamne, nu știu ce să fac, zise Desert Rose, nu am bani de taxi până În Bel Air, ai putea tu să... — Sigur că da, vino, aș vrea să te bucuri și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Mă Întâlnesc cu un curator cu care mi-a sugerat Charlie să mă văd. — Charlie, din nou Charlie! Am venit aici cu afaceri, Îți amintești? — Dacă te duci să te Întâlnești cu respectivul curator, cum facem să plecăm Împreună la aeroport la zece? Nu plecăm. Am uitat să-ți spun, mi-am schimbat zborul. Vreau să plec mai devreme la New York, ne Întoarcem separat. — Da? — Da. Kitty se așeză pe șezlong, se simțea dintr-odată Îngrozitor de obosită. — Mi-aș fi dorit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
plajă cu toc. Pe măsură ce avionul se apropia de pista de aterizare, realitatea zăpezii iminente i se furișa În minte. Se uită În portofel: nu mai avea decât 25 de dolari, iar o cursă cu taxiul era 50. Kitty ieși din aeroport cu gentuța ei de mână, privindu-i pe ceilalți pasageri care Își așteptau bagajele de la cală. Nu putea ajunge În Manhattan decât dacă Împărțea un taxi cu cineva. Șansele de-a găsi pe cineva care mergea În Upper East Side

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
pentru o parcare. Antonio era din Chile, tocmai absolvise Universitatea Cornell și Își căuta de lucru ca arhitect. De cealaltă parte a mesei, tot În fața unui laptop, stătea Olga, noua ei colegă de cameră, rusoaica cu care se Întâlnise În aeroportul din L.A. Era ultima zi a lui Antonio și prima zi a Olgăi. În mijloc tronau cutiile, iar bagajele lor nedesfăcute stăteau lângă perete. Camera mai avea puțin și exploda. — Bună, cum a fost călătoria? o Întrebă Antonio, fericit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
dacă legătura pe care o simțise era reală, sau fuseseră doar câteva momente efemere. Se Întreba dacă nu cumva Matthew nu era prea obosit pentru ceva atât de adevărat. Marțea următoare, la două după-amiaza, Matthew o sună pe drumul spre aeroport. Pleca la Paris. America pierduse, Europa câștigase. Auzindu-i vocea Își simți din nou sângele fierbându-i În vene. Dar, așa cum o obișnuise, nu-i promise nimic. — Kitty, vreau să ne revedem, să știi. Îl Întrebă debusolată: — Matthew, a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
mi-ai scris toate acele mesaje minunate. — Da, ar fi... dar nu ești liber... Când se trezi, Kitty văzu o dungă roșiatică deasupra râului. Se uită la ceasul de pe perete: era 5:20 dimineața. Matthew era, probabil, În drum spre aeroport. Parcă Îi vedea limuzina gonind spre JFK1, pe autostrada pustie. Pe bancheta din spate, Matthew Își cerceta Blackberry-ul, citea programările și mesajele, Îl băga Înapoi În buzunar, se cufunda adânc În scaunul lui mare, negru, de piele și privea soarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

cum nu mai puteau să fie o dată tineri. Pe de altă parte, se și temeau, mi-am dat seama. Dacă trecutul adevărat îi sărăcea? Domnul Andrei putea să descopere că n-a fost în realitate decât simplu spălător pe un aeroport. Anton, că n-a fost decât grefier. Încât doreau și nu doreau să afle adevărul. Aveau uneori nostalgia lui, dar mult mai înclinați erau să-l socotească primejdios. Mai ales că niciodată nu se știe cât adevăr poate îndura un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
minciună. 9 mai Mă simt ca într-un tunel. Deci, merg. 12 mai Timp urât. Ploaie. Cerul umed. Și rece. Ce primăvară mai e și asta? 13 mai N-am mai fost de mulți ani, poate șase sau șapte, la aeroport. M-am așezat pe unul din fotoliile negre de plastic și am privit prin geamul murdar avioanele, puține și vechi, care decolau sau aterizau. La un moment dat a început să plouă. La întoarcere, strada era alunecoasă. La lumina farurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
puteam imagina orice; ca în copilărie în camera mea cu poze sau când stăteam lipit de gard privind cortul circului. În special, îmi plăcea, din pricina Laurei, să mă închipui pilot de furtună. Odată, m-am văzut stând în barul unui aeroport, adâncit într-un fotoliu de piele verde, cu o ceașcă de cafea în față. Abia mă întorsesem dintr-un zbor periculos. Purtasem avionul deasupra unui vulcan în erupție și coborâsem foarte jos, ca să măsor temperatura trâmbelor de lavă și fum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mai văzusem aproape nimic, totuși nu-mi fusese teamă. Sfidasem primejdia, coborâsem și mai mult, dincolo de limita la care îndrăznise vreodată un alt pilot să coboare. Zburasem ca într-o noapte de foc și de fum. Când am revenit în aeroport, toți erau muți de admirație. Fotoreporterii dăduseră năvală. Interviuri. Fotografii. Am întors capul, zâmbind, întocmai ca piloții din poza pe care o ținea Laura. Apoi i-am rugat pe fotoreporteri să plece. Eram obosit. Vroiam să-mi beau cafeaua în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]