13,186 matches
-
largului, tace de miezul nopții, scîrțîituri în vagon resturile de ultrasunete, Gornești-Mureș tipul de artist care face abstracție de convențiile secundare, ajungînd literat, lumina dă casei profil de militar cu cască, arta plastică literară, Dumbrăvioara steagul decolorat, Tîrgu Mureș dublarea aleii din ștrand, lună, încă revin de la promenadă, briză de noapte. Marți, 16 august, ora 12,30, la macaz pe calea ferată de agrement, pe platoul Cornești din Tîrgu Mureș, jucărie cîtă vreme obiectul este obiectivarea lui, telefonul, ești ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pentru lame, pentru leul cel tînăr care a rămas cu mama lui, cățeaua care l-a alăptat și voia să-l învețe să rîcîie în pămînt, să astupe oase, dar el n-a vrut! alei pentru gheparzi, pantere, pume, tigri, aleea de la zimbru, terariul, păsăret, cuști pentru maimuțe, cu hornuri de sîrmă între ele, călătorii în scurte întoarceri, cu straja animalul de la început la sfîrșit, la macaz garda de onoare, constituită cu prilejul sosirii Dumneavoastră, Cămiloiu, Veveriță, Șarpe, Boa, Macac, Struț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
gara Pașcani, telefoane de orientare pe luciul lunecușului umbră, o ador, locomotiva idol de înălțimea roților, acceleratul Timișoara Iași în autohipnoza lucruri la peron, din fondul fetiță, țe înseamnă ditamai frumos? să te porți frumos, sst, gata, pornește! hai odată! aleea, deci asta-i aleea, uite-așa, clădirile anexe, vreau și eu să mă uit! mănățirea, mănăstirea Cozia, dă-le și pe alea să le văd! cu flori mai mari, roz sau albe sau mov, astea să le strîngem, să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
orientare pe luciul lunecușului umbră, o ador, locomotiva idol de înălțimea roților, acceleratul Timișoara Iași în autohipnoza lucruri la peron, din fondul fetiță, țe înseamnă ditamai frumos? să te porți frumos, sst, gata, pornește! hai odată! aleea, deci asta-i aleea, uite-așa, clădirile anexe, vreau și eu să mă uit! mănățirea, mănăstirea Cozia, dă-le și pe alea să le văd! cu flori mai mari, roz sau albe sau mov, astea să le strîngem, să le punem acasă în bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să vie, ele sînt surori! dar cu abilitatea vorbirea cum rămîne? abilitatea blesteme, să-i iasă viermele pe nas, băi fetițo, să-i iasă pe ochi, așa! femeie deasupra agonia morții Rădăuți embriologie urbană cu sindrom transportul, cf. călătoria XV, alee casele aliniate, revărsări pietonale, sora lui, aceea o fost! o murit aceea, tumoară la cap, da' o zîs că i-o spus lu' Fănel că are tumoară, Fănel, o zîs că Fănel are cancer, auzi, el, cît e de gras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Iacob. Și mi-a spus: "Ei, ce naiba, tu nu coordonezi studenții?". Și i-am răspuns: "Nu, la greva asta nu coordonez". Eu avusesem ore până la ora 18.00 la Chimie, în turn, și m-am dus pe jos până în capătul aleii din "Tudor" și nu mi-a plăcut atmosfera; era rece, erau uși încuiate, nu era trafic, nu circula lume, și am luat-o pe jos spre casă, făceam cam vreo 7 minute. Și am stat acasă și tot l-am
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
care pune în evidență, în peisajul roșcat, uriașul dom și cele patru minarete, înclinate spre exterior, unde ar putea, eventual, cădea în caz de cutremur și, astfel, mausoleul ar rămâne intact; ansamblul include o grădină deosebită cu fântâni arteziene, iar aleea principală, care pornește de la intrarea impozantă, este străjuită de arbori ornamentali, curenții dinspre râul Yamuha îndreptându-se spre mausoleu, răcorind aerul atât de căutat de vizitatori. Complexul cuprinde palatul propriu-zis și două moschei, construite în același stil inconfundabil. Înlăuntrul clădirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
filosofarea fiind un reflex al minții aruncate într-un orizont al uimirii) prin ideea recunoașterii necunoașterii, socotită îndoielnică în mediile "oficializate" ale filosofiei, totuși nu mai puțin solidă și, de aceea, ușor de sesizat uneori, chiar cu uimire când vizităm aleile cu monumente filosofice mai vechi și mai noi. Dar trebuie să constatăm, dincolo de generozitatea aporetică vizibilă încă de la intrarea în acest spațiu, că în cazul din urmă nu este vorba despre un discurs instituit prin a ști de ce știi ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai păstrează ceva elan de tinerețe ce-l salvează de răceala patimilor senile. In ultimii ani îl văd lucrând în compania muzicii sinfonice, în seninătate și poezie. Il văd evadat într-o lume a sunetelor. Uneori se plimbă agale pe aleile Copoului, purtând o pălărie mare, ținând în mână un toiag patriarhal și lesa unui cățeluș. Pare o figură a altui veac. După o jumătate de secol de activitate, Gheorghe Mustață rămâne un model de muncă, de dorință de a studia
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
toate acestea, domnul profesor a dat dovadă de calități deosebite de manager. Preocuparea pentru Stațiunea Biologică Marină „Prof. dr. Ion Borcea” de la Agigea în perioada în care a fost director s-a resimțit nu numai în îngrijirea aspectului clădirilor și aleilor, schimbarea mobilierului și îmbunătățirea utilităților, dar și în asigurarea viitorului științific, prin atragerea unor cercetători tineri. Preluarea funcției de decan al Facultății de Biologie i-a adus responsabilități suplimentare cărora le-a făcut față cu o putere de muncă uimitoare
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
refuzat, dar până la urmă m-am dat pe brazdă, ca să nu jignesc sensibilitatea simpaticului meu vecin. Ajunși la Moscova însoțiți de un ghid "Inturist", societatea oficială de turism care a organizat excursia, am fost cazați în hotelul "Inturist" situat pe Aleea Gorki, colț cu Piața Roșie. Alături de ghidul permanent venit cu noi din Tbilisi, în fiecare zi ne trezeam cu o calauză locală care ne însoțea în vizitele obiectivelor turistice planificate de amfitrioni, precum Universitatea Lomonosov, Muzeul Revoluției, Sala Armelor și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
să vină să se asocieze cu noi, generația angajată în opera gigantică de reconstruire a suveranității israeliene. Anatoly Sharansky fusese judecat în urmă cu câteva luni, iar fratele lui a venit să mă caute la hotel și, plimbându-ne pe Aleea Gorki, mi-a povestit cum a căzut în plasa întinsă de KGB fratele lui, care va deveni cunoscut și admirat în lumea occidentală ca erou al luptei pentru drepturi cetățenești. Am mers acasă la academicianul Alexander Lerner, unde ne mai
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Katia. Quel flatteur! zîmbește Vasilică. Eu însă eram cît se poate de sincer. Colecționarul Bătrînul Cernescu își trăia viața într-o izolare cvasitotală. Căsuța lui din zona Lascăr Catargi era înconjurată de garduri vii, înalte și impenetrabile privirilor curioase. Pe aleile betonate vegetația a învins, creînd crăpături mari, prin care ieșea victorioasă. Tot felul de buruieni și de arbuști camuflau și fațada casei. Era greu să accepți că acea casă este locuită. Și totuși, acolo, în acel mic univers, se trăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lor arome dedicate zeilor și puținilor muritori care aveau timpul să remarce acest dar minunat. Profesorul Suceveanu, pensionar de mulți ani, era un mare degustător din plăcerile oferite de primăvară. Cu nelipsitul lui baston, moștenit de la bunicul dinspre mamă, parcurgea aleile ilustrului parc, care a devenit faimos după ce l-a cunoscut pe Eminescu. Atent la vegetația luxuriantă trezită la viață, ca și la gîzele care profitau de căldura molatecă, profesorul făcea dese popasuri pentru a fixa scene pe retina ochilor, scene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este faptul că se lasă ușa deschisă celor căzuți în păcat. Profesorul avea un mic tremurat, abia perceptibil, al mîinilor. În rest era simpatic foc, ce mai! Ziua își intra în drepturi depline și parcul s-a mai populat. Pe aleea paralelă cu Bulevardul Copou vin două fete. Dar ce fete! Ce ținută, ce picioare și ce... una, alta! Atît eu cît și profesorul Suceveanu ne oprim din vorbă și urmărim fetele. Acestea rîd și se opresc la banca noastră. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de culori primăvara, vara și apoi toamna, furnizau un concert studiat, dar al naibii de subtil. De cîte ori Georges mă invita la el eram pus în fața a altceva, mereu ceva nou și surprinzător. De exemplu, acum spre prînz, ne plimbam pe aleile din jurul lacului. Alei umbroase, cu mirosuri de fîn cosit de pe la mine de acasă. Vorbim de una, de alta, rar despre altceva decît despre acele locuri cu lunga și bogata lor istorie. Pe acolo s-a strecurat acel cavaler pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vara și apoi toamna, furnizau un concert studiat, dar al naibii de subtil. De cîte ori Georges mă invita la el eram pus în fața a altceva, mereu ceva nou și surprinzător. De exemplu, acum spre prînz, ne plimbam pe aleile din jurul lacului. Alei umbroase, cu mirosuri de fîn cosit de pe la mine de acasă. Vorbim de una, de alta, rar despre altceva decît despre acele locuri cu lunga și bogata lor istorie. Pe acolo s-a strecurat acel cavaler pentru o răpire, acolo a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în loc de "c", pentru că dialectul toscan este năstrușnic rău. Vremea trece, drumul se scurtează pînă la destinație și de după un deal apare marea minune. Minunea "Vannucci piante". O fermă de trei sute de hectare, lucrată de treizeci de muncitori. Parcelată și cu alei asfaltate printre parcele. Sînt incapabil să scot un cuvînt, respirația mi se taie și ochii fug în toate părțile. Tînărul Vannucci, cu un minicar electric, ne plimbă pe alei și ne explică. Plantele toate, absolut toate sînt în ghivece de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trei sute de hectare, lucrată de treizeci de muncitori. Parcelată și cu alei asfaltate printre parcele. Sînt incapabil să scot un cuvînt, respirația mi se taie și ochii fug în toate părțile. Tînărul Vannucci, cu un minicar electric, ne plimbă pe alei și ne explică. Plantele toate, absolut toate sînt în ghivece de plastic. Viguroase, vesele, pline de farmec. Hibiscus syriacus, Laurus nobilis, Prunus cerasifera, Nerium oleander, Magnolia grandiflora, Azalea japoni ca. Doamne, ce forme perfecte, ce verde crud, cîtă sănătate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
legat de gît. Copiii au venit mai tîrziu, după 8 ani de căsnicie. Lui Raul îi încolțise un gînd îndrăzneț și nu știa cum să-l facă cunoscut soției sale, Amanda. Într-o seară se plimbau cu toții prin parcul Revoluției. Alei îngrijite, flori veșnice, ficuși giganți, lampioane discrete și da, stele. Multe stele care străluceau misterios în depărtări ce înspăimîntă. Se țineau toți patru de mînă și simțeau unirea dintre membrii unei sacre familii. Raul strînge ușor mîna Amandei și aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în care agerimea întotdeauna cîștigă. Tarantula are o poziție de luptă înfricoșătoare, dar Boboașă nu se impresionează. Lovește cu lăbuța care are ghearele scoase. Deznodămîntul este mereu același, dar se mai întîmplă să fie și mușcat. Merg spre piscină pe alee, dar provoc supărare. Doi cuci americani, un pic mai mari ca o vrabie, au cuib în tufișurile de trandafiri chinezești. Chirăie și zboară agitați ca să mă îndepărteze. În zbor, îmi ating părul de pe cap. Au o îndrăzneală nemaipomenită! Mă, afurisiților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fugiții. În consecință, prind curaj și mă ating și cu aripioarele pe cap. Totuși, cum ajung la piscină? Mai este un trotuar printre portocali și rodii. Mă consolez că voi mirosi florile de portocali și de grepfrut. Dar și această alee trece prin apropierea unui alt cuib, păzit de această dată de un "monstru" în miniatură. Este un colibri, la fel de mare ca un bondar. Numai că admirabila creatură n-are o armă la fel de redutabilă ca bondarul. Cioculețul lui este inofensiv. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de un "monstru" în miniatură. Este un colibri, la fel de mare ca un bondar. Numai că admirabila creatură n-are o armă la fel de redutabilă ca bondarul. Cioculețul lui este inofensiv. Iar cu forța aripioarelor stă slab de tot. Mă întîmpină pe alee și stă, zburînd, nemișcat în aer, la nivelul nasului meu. Scoate cîte un "fioros" avertisment să-mi văd de ale mele. Și eu pe unde să trec, bre? mă adresez agresorului. Nu mă privește. Pe aici nu se trece, decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
așază pe o crenguță. Cum or fi ouțele tale și cu ce penișoare reușești să le clocești, fiorosule? Rîd. Am ajuns de rîsul curcilor. Mi-am găsit nașul. Încerc să fentez, dar adversarul este vigilent. Mă întorc bătut. Dacă pe alei nu-i chip, atunci o să sar un gard viu. Numai că foșcoteala pe care o fac sperie o lighioană ca șobolanul. Avem șobolani?! Ei, bine, diseară pun capcana, îmi spun hotărît. Adevărul este că urăsc șobolanii, dar tare de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
16 aprilie 1901, cu care a avut trei copii : Marlena , Ioan (bebe) n. 1932, studii: economia petrolului - și Eliza (Lizeta) n. 1939, prof. de matematică. Victor Tabacaru a avut gospodărie în N. Bucureștiului, în zona Institutului de sericicultură Băneasa, pe aleea Radio, 14.000 mp., (azi str. Holban, nr. 53) nr.20, într-un cadru natural foarte frumos, cu livezi de duzi, cu viță de vie și pomi. Făcându-i o vizită împreună cu d-na Ecaterina Antonescu-Talaz, soția poetului, artistului și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]