KorAP: Find »[drukola/base=altar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...220 221 222 ...415 >

10,371 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

încercând probabil să reconstituie în minte pânza de 1,14 pe 2,21 pictată acum câțiva ani, oare câți?! Știi, mă întorc eu spre Theo, te-am urmărit atunci în biserică când, când? Am intrat pe ușița cea mică din altar, nu m-ai observat, tu pictai, am stat toată ziua acolo ascuns și m-am uitat la tine, abia terminasem cu o zi înainte Cina cea de taină din altar, dar ceea ce făceai tu atunci era cu totul altceva, atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
biserică când, când? Am intrat pe ușița cea mică din altar, nu m-ai observat, tu pictai, am stat toată ziua acolo ascuns și m-am uitat la tine, abia terminasem cu o zi înainte Cina cea de taină din altar, dar ceea ce făceai tu atunci era cu totul altceva, atât de diferit față de pictura de pe perete, mă înspăimântai și tu, și tu erai diferit față de cel ce picta sus pe schelă, n-am să uit niciodată furia cu care pictai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ea și în alte zile, n-aș fi îndrăznit să cred că ceea ce pictai tu era Cina cea de taină, de n-ar fi fost compoziția aceeași ca și la Cina de pe perete, aveam sub ochi această Cină, cea din altar, cealaltă Cină, cea de pe pânză, la care lucrai tu cu atâta patimă n-o puteam înțelege, de ce? Fiindcă totul era schimbat, doar Iisus era același, ca și pe perete! De ce le-ai pus apostolilor ochelari de soare? Expoziția asta va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
văzut aceste tablouri? îl întreb eu curios, și Theo se desprinde de lângă Corina, Unul singur! Care? Coborârea de pe cruce! L-a văzut întâmplător, mă căuta în biserică și eu în loc să fiu pe schelă pictam Coborârea, țineam pânzele în biserică, în altar, știa că pictez uneori și pe pânză, îmi făceam singur ramele, apoi mă vedea de multe ori plecând înspre pădure cu șevaletul după mine, s-a oprit și s-a uitat lung la pânză, era aproape gata, ce a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
din Drăgosteni e mama mea? Nu cred, fiule, mi-a răspuns părintele, nu-ți cunosc adevărata mamă, dar sunt convins că Floarea din Drăgosteni nu e mama ta, ea nu te-ar fi lăsat cu atâta grijă, bine înfășurat în altar, mintea ei săraca, dar părintele nu știe cu câtă dragoste m-a legănat în brațele ei, Floarea nebuna, și cum de la țâța ei albă ca laptele, Se spune, într-adevăr, că ar fi avut un copil, pe care neputând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
covorul bisericii când poalele sfinte ale părintelui Ioan o atingeau ferind-o, Calcă, părinte! Calcă! o auzeam spunând printre suspinuri, și pieptul ei cu clopoței argintii se făcea una cu podeaua bisericii, pe tot parcursul slujbei stătea astfel lățită înaintea altarului, sub icoana Maicii Domnului cu pruncul, eu cuminte îndeplinid muncile mărunte pe care mi le cerea părintele în timpul slujbei, de la mine lua cădelnița pregătită cu fum de tămâie, și cu degetul arătător în inelul capacului, lăsând aerul să străbată cărbunii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
aproape stinși, în cadența cuvintelor, părintele Ioan împrăștia fumul sfânt peste capetele plecate ale credincioșilor veniți de departe la slujba noastră, Doamne miluiește! Doamne miluiește! Simțind mirosul de tămâie, trupul înveșmântat cu culori țipătoare al Floarii din Drăgosteni, prăvălit înaintea altarului, se scutura greoi de toate păcatele lumii sub icoana Maicii Domnului cu pruncul, VIII Scriu din deznădejde acum, atâta lume în jurul meu și eu sunt, Doamne, atât de singur, scriu din neputință acum, mănăstirea unde am crescut eu nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
și inima mea bate să-mi sară din piept, Da! Da! Mi-a povestit un călugăr de pe-aici, Petru, așa-l cheamă, e de pe la noi de prin sat, și călugărul ăsta mi-a spus cum au găsit copilul în fața altarului în biserică, nu știa nimeni al cui putea fi, părintele l-a oprit la mănăstire să-l crească, Era un om tare milos, Așa e! Cartea părintelui Ioan! Cum am avut-o în mână și, fără s-o deschid, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
continua cu 22 de ani, vârsta mea, cele patru porți larg deschise, cea de-a cincea închisă pe 25 de ani și aproape 25 de ani vârsta lui Michelangelo sculptând Pietà, patru stâlpi uriași de susținere pentru impunătoarea cupolă, trei altare într-o singură bazilică, înmormântat în fața altarului din mijloc Pietro Luigi Palestrina, mormintele celor trei femei admise la somnul de veci în această încăpere înălțată parcă spre a fi străbătută numai de picior de bărbat și nicăieri tablouri pictate, pereții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
cele patru porți larg deschise, cea de-a cincea închisă pe 25 de ani și aproape 25 de ani vârsta lui Michelangelo sculptând Pietà, patru stâlpi uriași de susținere pentru impunătoarea cupolă, trei altare într-o singură bazilică, înmormântat în fața altarului din mijloc Pietro Luigi Palestrina, mormintele celor trei femei admise la somnul de veci în această încăpere înălțată parcă spre a fi străbătută numai de picior de bărbat și nicăieri tablouri pictate, pereții îmbrăcați numai în mozaicuri de mă cuprinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
deschid televizoarele, nu mai au privirea inocentă a naturii, ochiul lor e pervertit zilnic cu imagini ale lumii profane, de aceea pictura religioasă trebuie, Părintele Varava împinge ușile împărătești la o parte și-mi face semn să-l urmez în altar, Vino să vezi! De pe schelă gârbovit de spate Theo mă întreabă, Cum se vede de jos, Daniel? Nu văd mare lucru din cauza schelelor! Hai vino sus! Mi-ai pregătit mortarul? Și iarăși glasul lui răsunător în biserica goală, Las greutățile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
scripetele din înaltul bolții urcă spre Theo, Privește, mă îndeamnă părintele stareț, uită-te în sus! Ce vezi! Găleata cu mortar urcând, îmi vine să-i răspund, dar el nu așteaptă deloc răspunsul meu, În toate bisericile pe, sus în altar, părintele stareț ignoră pur și simplu părțile arhitectonice ale bisericii, acolo, și brațul lui arată spre cupola absidei principale, trebuia să fie Maica Domnului pe tron cu pruncul, Și nu e Maica Domnului pe tron cu pruncul?! Ba da, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
într-o astfel de biserică, nu mă simt confortabil! Și mă gândesc în sinea mea că pictura lui Theo și-a atins cu adevărat scopul, să neliniștească, să tulbure, să excite sufletele, Cina cea de taină, părintele vorbește, aici în altar unde eu va trebui să pregătesc sfânta cuminecătură, masa aceasta nu stă bine așa și arată spre frescă, peste tot am văzut pictată o masă orizontală în jurul căreia stau apostolii privind spre Iisus care împarte pâinea și vinul, de ce a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
de mine ca să ajungă la cel ce s-a învrednicit în aceste picturi, neținând cont de canoane, Pictura mea, îi spunea Theo lui Daniel, cel necopt la minte, pictura mea e ca o liturghie, aproape îl izgonește pe preot din altar, îl reduce la tăcere, pictura mută vorbește pe perete, cuvintele lui Grigore de Nyssa, cuvinte pe care Theo mi le reamintea mereu, îmi ridic ochii spre părintele Varava și-i susțin privirea rotundă, Eu aș fi mândru să slujesc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
avem aici cupolă ca să te convingi, și eu zâmbesc nepotolit drept orice răspuns la cuvintele sale, amintindu-mi de cupola din casa de cultură, ce-o fi pictat acolo meșterul?! Mâna lui dreaptă urmează cursul firesc de la absenta cupolă spre altar și se-ntoarce apoi la bolta și pereții naosului, calotele laterale, Pereții încep, îi explică meșterul ucenicului său neascultător din fire, încep de la miazăzi, se continuă cu apusul și apoi miazănoapte, în felul în care se rotesc acele de ceasornic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
înțeles, ca o carte pe care o iei de la început și o duci la bun sfârșit, dacă o începi așa, de oriunde, nu mai înțelegi nimic, n-are sens, tot așa și cu pictura noastră, de mâine ne mutăm în altar, încep lucrul la absidă, îl urmez printre găleți cu var și scânduri spre altar, aici ne întâmpină pereții goi, dați grosolan cu maltăr, deschide brațele a răstignire meșterul și-mi arată, în stânga proscomidia, iar în dreapta diaconoconul și semicalotele, destul de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
bun sfârșit, dacă o începi așa, de oriunde, nu mai înțelegi nimic, n-are sens, tot așa și cu pictura noastră, de mâine ne mutăm în altar, încep lucrul la absidă, îl urmez printre găleți cu var și scânduri spre altar, aici ne întâmpină pereții goi, dați grosolan cu maltăr, deschide brațele a răstignire meșterul și-mi arată, în stânga proscomidia, iar în dreapta diaconoconul și semicalotele, destul de mult spațiu de pictat și chiar incomod, dar fiecare imagine va fi la locul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
nu se va abate niciodată, Ar fi câteva teme mai importante, îmi explică el cu bunăvoință, cortul mărturiei, de exemplu, acesta reprezintă o figură a Mariei și a întrupării lui Cristos, trebuie să înțelegi că tot ce se înfățișează în altar e legat într-un fel sau altul de liturghie, legat de cortul mărturiei am un carton copiat după imaginea acestuia de la biserica domnească de la Argeș și de-a lungul timpului eu m-am orientat după scena asta, e o compoziție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
și de luni s-o iau de la capăt pe schelă, asta să fie totul?! atât de puțin să fie tot ceea ce-mi doresc mai mult și nimic altceva?! Printre foile mele albe, schița după Ioan Gură de Aur din altar, pictat de meșterul Luca, m-a pus meșterul să-l copiez, scund foarte și subțirel, Ioan Gură de Aur, mare la cap, cu nasul plecat și nările, meșterul Luca mi-l descrie conform tradiției iconografice pe Ioan Gură de Aur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
și mâna mea aleargă grăbită pe desen, o liniște fără margini mă cuprinde și urcă din adâncurile ființei mele fiindcă acum știu cum trebuie pictată biserica și eu nu voi putea picta altfel, 23 septembrie, pe locul rămas liber din altar lângă Ioan Gură de Aur al meșterului Luca l-am pictat pe al meu Ioan Gură de Aur, astăzi sâmbătă, mâine se va întoarce meșterul și, 26 septembrie, n-a intrat în biserică decât ieri și după ce l-a văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
rară, căruntă, îl văd și acum acolo pe laviță, lângă Theo, Theo așteptând, 28 septembrie, s-a întors astăzi Janos la mănăstire, meșterul Luca se simte mai bine, intenționează ca imediat ce se reface să vină să picteze, vrea să termine altarul până dă frigul, vestea mă bucură și pe mine și pe părintele Ioan, apoi Janos m-a luat deoparte și mi-a spus că-i pare nespus de rău, dar meșterul l-a rugat să dea jos pictura mea, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
jos pictura mea, să nu mai fie pe perete când se întoarce el, de asemenea Janos îmi aduce prin gura lui și iertarea meșterului, 29 septembrie, l-a dat jos Janos pe Ioan Gură de Aur făcut de mine în altar, alături de cel al meșterului, a luat mistria și mărunt, mărunt, a îndepărtat stratul de culoare, l-a dat jos, pentru că nu semăna cu al meșterului, pentru că meșterul Luca nu l-a recunoscut după cum l-a învățat pe el tradiția iconografică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
gândesc la nimic și am vaga senzație că pentru un timp mi-am abandonat propria viață și calc pe un drum alăturat, care nu știu deocamdată unde mă poartă, Sâmbătă, în biserica cu bolta zugrăvită de meșterul Luca și cu altarul nepictat pe jumătate, îngerul meu arhanghel rămas în stânga Mariei, salvat de mistria lui Janos datorită cumințeniei execuției sale, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu Ioan Gură de Aur sacrificat de meșter în numele artei iconografice, măsor în lung și-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
șapte, imediat după cină, Theo s-a dus la culcare ostenit de al nu știu câtelea Pantocrator pictat, eu m-am dus în biserică și m-am ascuns acolo, hotărât să văd ce se întâmplă cu Pantocratorul peste noapte, în altar m-am ascuns, de acolo puteam vedea preabine Pantocratorul, schela înălțată până sub boltă nu-mi împiedica viziunea, am stat de s-a făcut noapte în biserica goală, pustie și a început deodată să-mi fie frică și-am început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
nimeni dacă Florița, Floarea din Drăgosteni e mama mea? acum părintele fiind pe moarte, Doamne, iartă-mă, întunericul și frigul mă izbesc dintr-o dată pătrunzând pe ușa deschisă în biserica goală, încă n-a bătut clopotul de vecernie, prăvălită în fața altarului, la icoana Maicii Domnului de pe ușile împărătești, Florița plânge în hohote, înnegrită de fumul lumânărilor și a timpului imaginea ștearsă a Maicii Domnului strălucește de lumina soarelui adusă de afară de nebună, îngenunchez și eu ceva mai în spate și fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]