9,447 matches
-
un ton bărbătesc și cu cea mai binevoitoare expresie, pentru că era o gazdă perfectă, s-a adresat invitaților săi. „Dar de ce atâta tristețe, iubiții mei? Doar ați venit aici ca să uitați de tristețea vremurilor în care trăim și de întâmplările amare la care asistăm neputincioși.” După care și-a ridicat cupa, urându-le tuturor sănătate și viață lungă, apoi s-a uitat în sus, spre cafasuri, făcându-le semn muzicanților să-și reia muzica întreruptă. Furat de amintiri, Ledoulx se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
măgărească, spaima, cancerul, cârceii și sughițul. Concluzia nu putea fi decât una: să se lase pe mâna medicului. Acceptase de bună voie să se scoale înainte de răsăritul soarelui, ca să alerge desculț prin iarba udată de roua nopții, înghițise licori foarte amare sau foarte dulci, suportase băile de șezut cu paie de ovăz sau cu flori de fân, îndurase îngrozitoarea manta spaniolă, împachetările, turnările de apă pe membrele inferioare și superioare, băile alternante în două putini, una cu apă caldă și alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-și mai aline palpitul de care suferă uneori. Guibert i-a citit aceste cuvinte privind de foarte aproape și cu mare atenție buzele ei în timp ce astupa gaura din măseaua stăpânului, asigurând-o că posedă multe și variate leacuri deloc amare. Iată un exemplu minunat despre felul în care un om inteligent își poate folosi beteșugul surzeniei ca să dea o sclipire de galanterie unei risipe savante de vorbe, punând totodată un farmec cuceritor în practicarea unei meserii îndeobște dezagreabile. PAGINĂ NOUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
petrecută în altă viață, într-o cu totul altă realitate. Zâmbi compătimitor. Surghiunul nu era decât răzbunarea unui om bătrân care încă nu înțelegea că trebuia să renunțe la competiția cu mai tinerii săi concurenți. Marele Komandir ignora faptul că amara corecție a vârstei nu ține cont de gradele militare. Chervanul în care clucereasa îngrămădise scânduri pentru un pat, o saltea și două pilote, apoi hăinăraie, coșuri cu alimente, farfurii și o mică baterie de bucătărie înainta în goana celor patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să mai vorbim de cât a tot pălit-o, Îndesat-o, acolo, Între și, uite: nu șchiopăta, pășea pe picioare alăturate și, deși cam foarte roșie În obraz, nu părea să plângă, oricum, nu plângea c-o durea - după atâta amar de durere de-o Îndurase de la porcul de câine al lui Macarie, el o stricase, sărmana. Dac-ar fi venit la mine - să fi venit la mine, să mergem noi doi În tufiș - eu n-aș fi făcut una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și-n jos; felul cum vorbește, tărăgănat și cam otova; și cum se miră - când se miră, zice: «Ioooi!», ca la noi, Jâdanii; când se vaietă, zice: «Tulaaai!» - și noi râdem, fiindcă tulaiul ei se potrivește cu susaiul nostru, cel amar și dulce și lăptos-spinos (sau chiar cu: Sus sai!); și cum blestemă: «Călca-l-ar nevoia!» - și noi iar râdem, fiindcă chiar vedem pe careva călcând În picioare ceva - nimicul, doar o nevoie nu se calcă... Nou, pentru noi, faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
au ars Chișinăul și Orheiul și târgurile toate..., floare la ureche față de ce-are să fie acum, că-naintează. Eu i-am văzut cum Înaintau pe pământul lor - dar când or să pășească dincoace de Nistru, pe al nostru... Vai și-amar de pământ! Uite, să zicem că ei vin de peste deal, din față; aici, În vale, a mai rămas un singur punct de rezistență, hai, o mitralieră În clopotnița bisericii... Ei, ce-ar face Românul ori Neamțul dac-ar ataca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină de palmier, licheni și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate, pepene de iarnă, dovleac amar. Rădăcină de khas, lemn de santal, cenușă de dovleac, schinduf. Dovleac șerpesc, flori de banană, frunză-paianjen, rădăcină de lotus... Dădea naștere unor meniuri atât de complicate, că erau gătite uneori și cu o sută de ingrediente, precar echilibrate cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să cadă pe scaun. Abia atunci a realizat că petrecuse atât de mult timp plănuindu-și nunta de basm, încât nu se mai gândise la realitatea situației în care intra, la bărbatul ei care avea o fostă soție hotărâtă și amară ca fierea și doi copii care fuseseră deja otrăviți cu idei preconcepute în ceea ce o privea. Alison îl iubea pe Luca cu tot sufletul, ba chiar, dacă era să fie sinceră până la capăt, era chiar puțin obsedată de el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
împlinea optsprezece ani. Cu alte cuvinte, Belinda avea să stoarcă și ultimul bănuț din contul comun al Fionei și al lui David. De cele mai multe ori, Fiona nu-și dădea voie să se enerveze, decisă fiind să nu-și facă sânge amar din cauza unui lucru pe care nu putea să-l controleze. Dar, din când în când, atunci când se gândea la o achiziție minoră, dar luxoasă și se temea că prețul i-ar putea arunca în faliment, femeia se simțea cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
însemna dezamăgire. Două liniuțe albastre, euforie. Trăgând adânc aer în piept, Alison a întors lamela de plastic și imediat junghiul familiar al eșecului i s-a înfipt în piept. Oricât de atent se uita, nu avea cum să scape de amara dezamăgire: pe test nu figura decât o singură liniuță albastră și nici măcar o urmă vagă a unei a doua liniuțe. Femeia s-a prăbușit pe capacul de la WC și-a rămas acolo ca o păpușă de cârpă, cu brațele atârnându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
comporta mult mai intens, era mult mai grăbită decât în celelalte dăți. Cu toate astea, partidele de sex existaseră, numai că, în fiecare lună, Alison se trezea că-i vine ciclul și-atunci se simțea copleșită de-un sentiment de amară dezamăgire. Dar, în fiecare lună, se remonta, gândea pozitiv și continua să încerce. Tocmai din acest motiv făcuse și efortul de a lua avionul până la Marrakech. Perioadele fertile erau puține și la distanțe destul de mari una de cealaltă, așa că femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu un gest brusc mâna care încă îl mai ținea și, scoțând pistolul din tocul ce-i atârna de centiron, își continuă drumul spre cel mai mare cort. Dispăru înăuntru și după un minut se auzi o detunătură seacă și amară. Ieși apoi afară și făcu un semn spre doi soldați, ce alergară după el. Când reapărură, îl târau după ei pe bătrânul care își clătina capul și plângea molcom, ca și cum s-ar fi deșteptat dintr-un lung și dulce vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și să-i duci pe ai mei departe, la guelta Huaila, acolo unde a murit prima mea nevastă. Zorii sosiră precedați de vânt. întotdeauna vântul anunța dimineața în pustiu și vaietul său în noapte părea că se transformă în plânset amar cu o oră înainte ca prima rază a soarelui să se ivească pe cer, dincolo de povârnișurile stâncoase ale munților Huaila. Asculta cu ochii deschiși, privind tavanul jaimei sale cu dungi, pe care îl cunoștea atât de bine, și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Dar și-a amintit apoi sunetul sec al detunăturii care îl ucise pe oaspetele lui adormit și s-a consolat cu ideea că nu poate exista iertare pentru cei vinovați de o asemenea crimă. Tocmai descoperise că, dacă nedreptatea e amară, la fel de amară e și încercarea de a o îndrepta, deoarece uciderea lui Mubarrak nu îi produse nici o plăcere, ci o profundă și descurajantă senzație de gol. Așa cum spunea bătrânul Suilem, răzbunarea nu-i învie pe morți. Apoi se întrebă de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a amintit apoi sunetul sec al detunăturii care îl ucise pe oaspetele lui adormit și s-a consolat cu ideea că nu poate exista iertare pentru cei vinovați de o asemenea crimă. Tocmai descoperise că, dacă nedreptatea e amară, la fel de amară e și încercarea de a o îndrepta, deoarece uciderea lui Mubarrak nu îi produse nici o plăcere, ci o profundă și descurajantă senzație de gol. Așa cum spunea bătrânul Suilem, răzbunarea nu-i învie pe morți. Apoi se întrebă de ce fusese întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Se așeză în fața lui pe sofa și își netezi părul cu un gest mecanic. Și când mă gândesc că eu te-am propus pentru acest post și am insistat pentru tine... — Regret. — Regreți? dădu drumul unui scurt hohot de râs amar și disprețuitor. Dacă măcar ai fi murit, aș fi putut spune că ai fost torturat până la limite inumane... Dar ești aici, viu și făcând caz de niște răni care se vor cicatriza în cincisprezece zile. Orice student răzvrătit rezistă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un ultim geamăt, în căutarea apei. Și plânse pentru ei. Pentru prima dată de când se știa, Gacel Sayah plângea pentru cineva și, cu toate că-și dădea seama că era stupid și absurd să-i plângă pe cei ce muriseră de atâta amar de vreme, văzându-i acolo, în fața lui, și înțelegând imensa disperare a ultimelor lor clipe, tăria lui de caracter cedă. își puse cortul printre morți și se așeză să-i privească, întrebându-se care din ei era Gacel, unchiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tunse părul negru, creț și sârmos atât de scurt, că aproape nu se mai recunoscu după ce se privi din nou în oglindă îndelung. La sfârșit, se duse la mare și se spălă conștiincios cu un săpun parfumat, surprins de gustul amar al apei, de sarea ce rămânea pe pielea lui și de puțina spumă pe care o făcea când se spăla. întorcându-se în adăpostul său, își puse niște pantaloni albaștri strâmți și o cămașă albă, simțindu-se ridicol. Privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
românilor și le-a-ntunecat mintea și sufletul, drept pentru care, de astă dată, nu-și mai punea vreo nădejde în mânia ori, în înțelepciunea poporului, neamul ăsta de slugi nemernice, care l-a dus în spinare pe Ceaușescu atâta amar de vreme și i-a ales prin vot liber pe Iliescu și pe criptocomuniștii lui, ce mai, degeaba ne frământăm, degeaba ne spargem plămânii și ne răcim gura, ceea ce nu-l împiedica să revină la gânduri mai bune marțea următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
venit să te vedem la culoare, că de când te-așteptam... Mirela îi face iarăși semn, și ce mare chestie: pasămite, să nu-l dea peste cap pe moșu’, bătându-i apropo că n-a mai vrut s-o vadă atât amar de vreme după ce l-a făcut de râsu’ lumii, apucând-o pieptiș pe căile rușinoase ale vieții, așa încât cineva, el sau ea, s-ar cuveni să-și ceară iertare. E treaba lor, mă rog, Rafael n-are nici un amestec... Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În care erau strânși mai mulți laolaltă. Cu toate astea, nu-și rostise formula cu prea multă convingere, căci Jeff avea altele pe cap. Mi-am adus aminte că trebuia să beau ceva. — Mai vrei o halbă? l-am Întrebat. Amară, corect? Nu, mersi, mă refuză el, scuturând din cap. Era foarte ciudat ca Jeff să refuze băutura gratis. Trebuie că Încă se resimțea de pe urma șocului. Doamne Dumnezeule, am zis eu iritată, dar, În fond, eu am fost aceea care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bine decât era de așteptat. Nu voiam să-i spun că Rachel plănuia să-și nege declarația. Va afla singur, la timpul potrivit. Și, cu toate că nu aveam nimic Împotriva lui, simțeam că-i spusesem deja prea multe. Aveam un gust amar În gură, care nu era de la vodkă. Nu mă considerasem niciodată o informatoare a poliției și nu-mi plăcea În mod deosebit noua versiune, neîmbunătățită, a persoanei mele. — Încă un pahar, vă rog, i-am spus barmanului, care bântuia prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
buze un surâs șiret, pe care i l-a Închegat moartea. S-a răzbunat, sultanul avea să-i mai supraviețuiască doar puțină vreme. Alp Arslan muri, Într-adevăr, la capătul a patru nopți de agonie. De agonie lentă și de amară meditație. Cuvintele sale au fost relatate de cronicarii vremii: „Ieri, Îmi treceam În revistă trupele de la Înălțimea unui promontoriu, am simțit pământul cutremurându-se sub pașii lor și mi-am spus: «Eu sunt stăpânul lumii! Cine s-ar putea măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-o fără nici un arțag. Nu era decât o constatare, de altminteri nelipsită de tandrețe. Dar, văzând chipul Înspăimântat al lui Omar, ea Îl imploră s-o ierte, și hohotește. — Știam că aveam să plâng astă-seară, dar nu cu aceste lacrimi amare; știam că aveam să ne despărțim pentru multă vreme, poate pentru totdeauna, dar nu cu aceste cuvinte, nici cu aceste priviri. Nu vreau să iau cu mine, din cea mai frumoasă dragoste pe care am trăit-o, amintirea acestor ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]