190,296 matches
-
stabilește nici o finalitate acțiunii noastre și că, oricare ar fi demersul său în privința ființei, ea nu trebuie să dea seama de modul în care utilizăm noi metodele din ce în ce mai diferențiate în care se exprimă o cunoaștere din ce în ce mai elaborată. Ne spune oare analiza chimică să facem una cu pământul tot ce nu datează din secolul al XII-lea? Dar cine o va spune? Nu ar fi oare mai potrivit să introducem aici o altă disciplină decât fizica, care să ia în considerare aspectul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unei metode de investigare care să se garanteze pe sine în determinări universale, raționale și certe, ea a devenit științifică și, așa cum vedem la Daphni, a constrâns mănăstirea să-i dezvăluie secretul său și să mărturisească, pe un buletin de analiză, ce este ea cu-adevărat. Și aceasta deoarece orice lucru ce nu ajunge astfel la obiectivitate din punctul de vedere al unui comportament științific în legătură cu el nu este nimic care să nu poată fi dat deoparte, laolaltă cu molozul și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nimic care să nu poată fi dat deoparte, laolaltă cu molozul și gunoaiele. Pentru a putea estima ce înseamnă excluderea sensibilității din lumea vieții, adică a sensibilității, am ales criteriul artei, ceea ce ne-a condus la o primă și succintă analiză a obiectului estetic. Aceasta ne pune în fața unei aporii. Spunem, pe de-o parte, că, fiind constituită pornind de la suportul său material însă dincolo de el, opera este imaginară, desfășurându-se în afara lumii reale, așadar într-o dimensiune de irealitate principială
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
solidelor, ca și a oricărui element natural. Atunci, de ce spunem că știința a dat deoparte senzația, că nu se interesează în nici un fel de aceasta? Ce anume din culoare sau din sunet, chiar și atunci când acestea devin obiectul propriu-zis al analizei științifice, este totuși neglijat de aceasta, trecut sub tăcere, uitat? Nimic altceva decât ființa însăși a senzației, realitatea sa proprie. Potrivit științei, ființa senzației, cea a culorii și a sunetului sunt mișcări materiale a căror determinare și, în final, cunoaștere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
prealabilă că proprietățile sensibile ale acestei lumi sunt în mod precis ale sale și îi aparțin de drept și că, de vreme ce culoarea se află în natură și nu în suflet, putem surprinde ființa naturală a acesteia, și aceasta printr-o analiză mai fină decât cea a percepției, printr-o analiză fizică. Dimpotrivă, a interzice reducerea lumii-vieții la lumea-științei stă numai în puterea unei gândiri capabile să surprindă lumea-vieții în specificitatea sa, adică, oricât de straniu ar putea părea, în ireductibilitatea sa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mod precis ale sale și îi aparțin de drept și că, de vreme ce culoarea se află în natură și nu în suflet, putem surprinde ființa naturală a acesteia, și aceasta printr-o analiză mai fină decât cea a percepției, printr-o analiză fizică. Dimpotrivă, a interzice reducerea lumii-vieții la lumea-științei stă numai în puterea unei gândiri capabile să surprindă lumea-vieții în specificitatea sa, adică, oricât de straniu ar putea părea, în ireductibilitatea sa la lume și la orice lume posibilă în condițiile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lumea vieții totuși în așa fel încât această senzație reprezentativă nu este niciodată decât reprezentarea ireală a senzației reale ce-și află realitatea în autosenzația sa, nu în conștiința lumii, ci în viață. Este ceea ce a arătat deja succinta noastră analiză asupra operei de artă. Cei care, urmând indicațiile geniale ale lui Husserl, o reduc la imaginarul său pur (distingând-o astfel de suportul său, care aparține singur lumii percepției) trag de aici concluzia că lumea reală în ea însăși nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
impunere a ceea ce deține, prin consistența sa proprie, puterea de a ne așeza vizavi de el în postura spectatorului adică a unei ființe funciarmente pasive cu privire la ceea ce îi este dat să contemple. Lucrurile stau astfel deoarece, așa cum sugerează primele noastre analize, sălașul operei nu este întâi de toate noema imaginară constituită dincolo de suport, ci subiectivitatea însăși, locul unde se formează în mod originar orice senzație și orice imagine, unde ele cresc de la sine și astfel se suportă ele însele, sucombând sub
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
le ține constant la dispoziția sa, ca pe propriile sale posibilități și ca pe ceea ce ea conduce la act de fiecare dată și oricât de des vrea. Căci în cazul unui obiect putem doar să dobândim viziunea acestuia, să urmăm analiza sa, să-l tematizăm sau să ne întoarcem privirea de la el. În ceea ce privește faptul de a concepe, de a idealiza, de a abstractiza, dar și de a contempla, de a analiza, de a tematiza etc., viața nu este susceptibilă a o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
situația nenorocită care îi este proprie, și ea este cea pe care trebuie să o analizăm minuțios mai departe. Să observăm în primul rând că autonegarea vieții nu se rezumă la o afirmație abstractă, la un oarecare principiu general de analiză, la o ipoteză de lucru susceptibilă a face lumină asupra unui grup de fenomene care își au de altfel specificitatea și teleologia lor proprii. Este vorba mai curând de un proces concret, imanent în fiecare fază a activității științifice. A
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
trebuie să spunem: știința care se întemeiază pe această Idee se întemeiază pe un patos, este ea însăși patos și ca atare va putea și va trebui ea înțeleasă în cele din urmă. Ființa patetică a științei este complexă, iar analiza sa, dacă se vrea exhaustivă, se desfășoară în mod necesar pe mai multe niveluri. În primul rând, prestațiile transcendentale care produc idealitățile științifice sunt ele însele, în calitate de efectuări ale subiectivității absolute, determinări afective, nu sunt doar intenționalități deschise asupra corelatului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ideale din care este făcută știința? Oare nu această cunoaștere prealabilă, chipurile vagă și indeterminată (ea nu este astfel decât în ceea ce privește proiectul obiectivist al științei), este mai curând cea pe care se cuvine s-o aprofundăm, și aceasta într-o analiză filozofică? A înțelege un singur act erotic, independent de faptul de a ști când, cum, de câte ori, în ce condiții s-a produs acesta, independent de predicatele ideale pe care căutăm a i le atribui, nu ar însemna oare recunoașterea în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
motive care nu-și mai au sălașul în esență și nu se mai confundă cu ea. Alte preocupări, alte finalități, de pildă capacitatea lor de a se supune unei tratări cantitative sau logice, de a se preta unui tip de analiză sau unor categorii aflate deja în uz în alte discipline, vor dicta acestor științe comportamentele și opțiunile lor. Se conturează aici o dublă contingență, care își află originea în acest dublu proces. Obiectivării vieții îi revine în general să facă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
el o totalitate omogenă. Totuși, oare nu orice organizare umană, și astfel orice societate, se supune unor legi, care legi, înainte de a fi reprezentate într-un cod legislativ sau juridic, sunt înainte de toate și în ele însele legi ale vieții? Analizele noastre precedente ne-au arătat despre aceste legi că, pe de o parte, sunt legi practice constitutive ca atare ale unei etici sub forma sa originară de etos, etică coextensivă vieții și societății în general; pe de altă parte, că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a fi echivalentul său dar a cărui alegere depinde de fapt de aptitudinea sa de a se subordona unor metode de tip obiectivist, și mai cu seamă matematic. Dacă este vorba de pildă de literatură, considerația lingvistică ascunde sau corupe analiza literară, textul, sau mai curând limbajul perceput în obiectivitatea sa reziduală substituindu-se creației imaginarului în care se produc semnificațiile estetice care constituie opera și, astfel, literarul ca atare. Ocultarea acestuia nu rezultă numai din invadarea domeniului propriu lui de către
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este mult mai mare decât menționez acum. Dintre acestea, un rol cu totul aparte îl are Elena Bălan. Un suport deosebit în documentare l-am avut prin intermediul Centrului de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen - FILIA - și prin Societatea de Analize Feministe ANA. De asemenea, mulțumesc tuturor celor care mi-au fost aproape în înțelegerea experienței de mamă. Lor le dedic această carte. TC "" Prefațătc "Prefață" Avem în față o lucrare ce exprimă combinația multor categorii de experiențe, toate convertite într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ei formații intelectuale) poate și trebuie să aibă relevanță pentru politicile publice. O parte tare a lucrării este demonstrația vastă, rar practicată în literatura românească de specialitate, a faptului că, adesea, ceea ce este personal este politic. Cristina Ștefan întreprinde o analiză a patriarhatului politic, extins de la relațiile de putere publice la cele private. În contrapartidă, ea argumentează pentru un model partenerial și pentru modelul egalității de șanse. Societatea modernă a avut limitele contractualismului între capi de familie, fapt pentru care negocierea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dar o tratează marginal din două motive evidente: este complet minoritară față de cea feminină (cu voie sau fără voie, tații părinți singuri sunt foarte puțini față de mame) și este extrem de puțin cercetată cu mijloace calitative în România. Consider deosebit de interesantă analiza pe care autoarea o întreprinde asupra evoluției legislației pe tema lucrării. În ultimă instanță, legea este expresia supremă a voinței politice. Voința politică, așa cum s-a configurat istoric, este cea bărbătească. În conformitate cu aceasta, tendințele au fost fie de neglijare, fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
România. Conform cu datele recensământului din 2002, familiile monoparentale reprezintă 11,72% din totalul familiilor 6. Ponderea cea mai mare o reprezintă mamele singure (84,9%)7. Cum realitatea arată că numărul femeilor aflate în situația de monoparentalitate este foarte mare, analiza a îmbrăcat o puternică dimensiune de gen. Familia monoparentală este prezentată adesea ca un rezultat al emancipării femeilor, fapt care implică destructurarea vieții de familie 8. Mai precis, duce la dezorganizarea familiei 9, în înțelesul ei clasic. În acest context
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
decizii favorabile. Pentru aceasta, este necesară adăugarea dimensiunii politice. Astfel, posibilitatea de a circumscrie premise pentru politicile publice, care să țină cont de necesitatea de a acorda șanse egale femeilor și bărbaților în calitatea lor de părinți, este mai bună. Analiza de față a problematicii familiei monoparentale poate fi considerată o abordare politică, pentru că tratează relațiile sociale în termenii unor relații de putere. În acest sens, de pildă, sunt surprinse dimensiuni privind dominația unor oameni asupra altora în sfera privată. Mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
se referă la alegerea temei vizând monoparentalitatea ca o situație în care se află prioritar femeile, temă care este astfel tratată încât urmărește identificarea unor mijloace de emancipare a femeilor părinți singuri (L. Grünberg, 2002, pp. 97-110). Pe tot parcursul analizei, este operaționalizată distincția public/privat și, de aici, a consecințelor privind dificultățile pe care le întâmpină cei care trăiesc în familii monoparentale. Problematica familiei monoparentale este evaluată și în termenii drepturilor celor implicați: copii și părinți. În cele mai frecvente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mama nu dorește acest lucru). Demersul de față este doar o abordare față de care, cu siguranță, sunt posibile nenumărate altele. De pildă, cele care ar viza implicarea femeilor, mame singure pe piața muncii, în sferele decizionale sau în politica propriu-zisă. Analiza prezentă a problematicii familiei monoparentale nu tratează pe larg problema divorțului. Acesta este considerat ca un fapt social dat, una dintre multiplele cauze care pot duce la constituirea unei familii monoparentale. Nu sunt dezvoltate nici aspectele privind neglijarea copiilor, abuzul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de origine le-a îndepărtat (alături de bărbatul care nu-și recunoaște paternitatea) și care, tocmai din această cauză, erau primite într-un Centru mamă-copil (deschis în Centrul de Plasament, Leagănul nr. 1, „Sfânta Ecaterina”, Sector 1, București). Metodele folosite pentru analiza de caz au fost: observația, observația participativă, analiza de documente, interviul de adâncime. Observația a avut rolul de a testa empiric ipotezele de lucru asumate în cercetare, iar observația participativă a presupus implicarea comportamentală directă, ceea ce a însemnat și un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu-și recunoaște paternitatea) și care, tocmai din această cauză, erau primite într-un Centru mamă-copil (deschis în Centrul de Plasament, Leagănul nr. 1, „Sfânta Ecaterina”, Sector 1, București). Metodele folosite pentru analiza de caz au fost: observația, observația participativă, analiza de documente, interviul de adâncime. Observația a avut rolul de a testa empiric ipotezele de lucru asumate în cercetare, iar observația participativă a presupus implicarea comportamentală directă, ceea ce a însemnat și un interesant exercițiu de empatie și solidaritate umană. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este legată de conștientizarea faptului că, oricât de amplă ar fi în timp, observația participativă oferă date parțiale într-un ansamblu de viață complex. O a doua ține de aprecierea situației date în anumite limite de relativitate, datorate subiectivismului inerent. Analiza de documente a însemnat o confruntare cu o modalitate diferită de a recepta realitatea în cauză: neutră, obiectivă, în care, în forma fișelor de identificare, a evaluărilor și a referatelor realizate de psihologi, asistenți sociali, medici, informația apărea filtrată prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]