5,569 matches
-
să fie destul de expresive, mușchii destul de supli și destul de antrenați; a cărui voce să fie destul de frumoasă și destul de sinceră în intonațiile sale; într-un cuvânt, un actor dotat cu destule caltăți necesare pantomimei dramatice, pentru a ni se părea animat de sentimentul cel mai profund în niște roluri pe care nu le joacă după original, ci după un model destul de bun; și unde toate gesturile sale, toate cuvintele sale nu sunt decât o contrafacere pur mecanică. Cu siguranță, acest al
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rol își pierde calitatea percutantă fiind mult repetat; dimpotrivă, cu cât mai mult îți vei repeta imaginile vizuale, cu atât ele vor deveni mai puternice și mai precise. Imaginația face restul. Ea adaugă continuu noi tușe, amănunte care umplu și animă filmul interior. Rezultă de aici că proiecția frecventă a unor imagini nu poate face niciun rău; dimpotrivă, ea nu poate decât îmbunătăți calitatea interpretării." Actorul își pune continuu în practică imaginația, ceea ce îi permite să stabilească o relație de similitudine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor”. Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui D. Odele morții și alte poeme (1991), volum de proză poetică organizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
unei neregulate și, Într-un anumit fel, confuze serii de colectivități mitice, cum ar fi giganții, ființele cu o sută de mâini, ciclopii sau gorgonele; figuri situate la marginea panteonului și excluse, În orice caz, din cult. Pot, de asemenea, anima universul naturii, contribuind la conservarea ordinii cosmice, ca nereidele, ori Însoțesc acțiunea unei divinități, ca nimfele alături de Artemisxe "Artemis", fiind În unele cazuri destinatare ale unor ofrande sacrificiale și al unor culte (Odiseea, XIII, 102 sqq.; XVII, 240-242; Pausanias, VI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Siracuza povestește că Siculus a fugit de la Roma În vremea În care Morges domnea peste Italia (meridională) (În Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, Antiquitates Romanae, 1, 73). Heraklesides din Pontxe "Pont" definește Roma ca pe o „cetate greacă” - polis Ellenis (De anima, fr. 102; În Plutarh, Camillus, 22, 2). Întemeierea unei zone sacre lângă Vulcanalium (Roma, Forul Roman), cu un cult Întemeietorului cetății, o lege sacră fixată În scris și vizibilă pentru public (Lapis Niger) și un loc de adunare (comitium), creează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
radicală, religiozitatea lui filozofică este morală, subtilă și intensă: a trăi În prezent, a trăi pentru noi Înșine; Zeul e bun și nu poate să vrea răul; pe Zeuxe "Zeu" Îl venerează cel care Îl cunoaște; În „religia sa lăuntrică” (animi religio), Înțeleptul nu se Îndreaptă către o mulțime de zeități, așa cum „simulează”, În schimb, prin gesturile sale rituale 2. M. Tullius Cicero, consul În 63 Î.Hr. și augur (din 53 Î.Hr.), reprezintă scepticismul Akkademiei, dar se conformează unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Platon” (I fr. 30), de teologia academicului Xenocrate (I fr. 23), a stoicului Dionysosxe "Dionysos" (I fr. 23) și de ezoterismul roman (Valerius Soranos). Argumentul ei este „teologia naturală” (theologìa physikè), doctrina unității și divinității cosmosului (mundus), a sufletului universal (anima mundi) care umple lumea, a elementelor și a celor patru spații ale lumii (aether, aer, acqua, terra), care sunt pline de zei și de „suflete” (animae) de diferite calități. Atât religia practicată de oameni, cât și zeii romani, fie cei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zoroastru" va cunoaște perioade ulterioare de reorganizare, determinate de noile condiții În care au ajuns să se găsească diferitele comunități de credincioși, atât În Persia, În secolele IX-X, cât și În India britanică din zilele noastre. Deși foarte conservator și animat de un tradiționalism puternic, zoroastrismul, cu aproape trei milenii de istorie, nu poate fi privit ca un ansamblu de idei, credințe și practici religioase, omogen și substanțial neschimbat. O perspectivă istorică, după cum s-a spus, poate evita riscurile intrinseci ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mainyuxe "Spenta Mainyu" și al lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" Însuși, unul dintre prototipurile Adversarului. Împreună cu acoliții săi - entități masculine și feminine - el nu numai că ocupă o jumătate din existența spirituală (mainyava; În limba pahlavi, m¶n½g, dar, animat de invidie, de poftă de sânge și de dorința de a distruge tot ceea ce este vital, pornește un atac (În limba pahlavi, ¶bgat) Împotriva lumii materiale, inserându-se În ea cu forme materiale (k³lbod) malefice (de exemplu, șerpi, păianjeni, furnici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
distructiv și aducător de moarte, nu poate da viață unei creații materiale și trebuie să se limiteze la invadarea creației lui Ohrmazd, Împins de invidie și dintr-o nevoie neroditoare de rivalitate. În acțiunea sa dezordonată și haotică, Ahriman este animat de o aviditate oarbă și de o cunoaștere limitată la efecte (o „post-cunoaștere”: pas-d³nișnșh), care intră În opoziție cu prevederea și Înțelepciunea lui Ohrmazd, care cunoaște atât efectele, cât și cauzele (Marele Bundahișn I, 7 sqq.). Creația are loc În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În ceea ce privește izvoarele primare ale zoroastrismului. Acestea se reduc la câteva mărturii arheologice și epigrafice, care dovedesc, În mai multe cazuri, menținerea și continuitatea tradiției religioase (Unvala, 1952; Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 224-276; Widengren, 1968, pp. 201-272). În cadrul compozit al unei civilizații animate de impulsuri eterogene și caracterizate de tendințe sincretice puternice, se poate spune că iranismul nu și-a pierdut niciodată identitatea religioasă și nici nu a fost detronat de elenismul iranian. Mai mult, iranismul nu și-a pierdut vigoarea culturală și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doar parsilor, care au profitat de ele pentru a-și dezvolta cultura și formarea religioasă, ci și confraților din Iran, datorită ajutorului pe care l-au primit pentru Îmbunătățirea condiției lor materiale deosebit de dificile. Într-adevăr, parsii au fost mereu animați de un sentiment de solidaritate față de coreligionarii lor. Maneckji Limji Hataria (cf. supra) a fost trimis În Iran de asociația „Persian Zoroastrian Amelioration Fund”, fondată În 1854, tocmai cu scopul Îmbunătățirii condițiilor de viață ale zoroastrienilor din Persia (Karaka, 1884
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
SOCIETATEA DE LECTURĂ „IOAN POPASU”, asociație înființată în 1868 la Caransebeș. Constituită ca instituție a „junimii studioase” de la Institutul Teologic-Pedagogic, societatea are ca membri profesori, elevi și studenți de la institutele de învățământ ale Diecezei Ortodoxe românești din localitate, animați de puternice sentimente patriotice. Ei se înscriu în mișcarea de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din primele decenii ale secolului al XX-lea pentru înfăptuirea unirii cu românii din Regat. „Înaintarea în cultură” era scopul major al societății și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289749_a_291078]
-
lui Petre Georgescu-Delafras și a lui Ion Pas. Programul acestei publicații antitradiționaliste de coloratură social-democrată va fi continuat de Ion Pas în paginile revistei „Șantier” (1933- 1937). În articolul În ce situație ne găsim, Georgescu-Delafras precizează principala atitudine ce va anima preocupările redacției: veștejirea politicianismului. Într-un articol cu caracter de bilanț, În marginea anului literar, Ion Pas dezaprobă tendința preponderent tradiționalistă din literatura română, considerând-o vetustă și prăfuită. Autorul pledează pentru racordarea literaturii la „fizionomia vieții sociale”, care „e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
demiurgie este o configuratio, o instaurare de limite modelatoare, determinarea divinului se consumă în Geneză sub forma limitelor puse dinăuntru. Vorba lui Platon despre Dumnezeu ca marele geometru se adeverește măcar în sensul peratologiei: Creația este un vast scenariu peratologic animat de voința divină a limitării. În preajma Creației, duhul lui Dumnezeu se purta peste ape. Apa însă nu este singurul element care premerge Creației. Mai există pământul și întunericul. Pământul, apa și întunericul sunt trei elemente ale indeterminării și ele îi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
abject". Acest fel de antisemitism a dispărut aproape cu totul în ultimii 20 sau 30 de ani. În secolul al XX-lea a apărut un tip foarte diferit de antisemitism, îndreptat împotriva unei comunități evreiești aproape complet asimilată, utilă și animată de patriotism. Nemaiputînd invoca argumente privind asimilarea sau patriotismul (întrucît căsătoriile mixte și convertirea la creștinism deveniseră ceva obișnuit), antisemiții și-au fondat ura pe rasă. Adoptat de cele două țări germane, Austria și Germania, brutalitatea acestui antisemitism a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În ochii lui, atacurile personale la adresa lui erau de prea multe ori sinonime cu un atac împotriva țării lui. Convingerea că lupta pentru România l-a făcut fără îndoială să piardă simțul perspectivei. Iorga nu a acționat niciodată fără să fie animat de ideea că duce o luptă pentru țara lui. El se considera un descoperitor al căii de salvare a României: "naționalismul cultural". Și-a închinat viața și s-a sacrificat ca să-i definească, să-i afirme și să-i exploreze
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o impusese în privința lui Iorga, ba chiar i-a propus să publice un ziar pentru soldații de pe front. Vremea expectativei trecuse. Acest moment a reprezentat pentru Iorga o experiență transcendentală. Agnosticul acesta se putea apropia de metafizică numai dacă era animat de (ceea ce considera el a fi) adevărul cel de pe urmă: națiunea. Iată cîteva fragmente din editorialul său: "A sosit ceasul pe care l-am așteptat mai mult de două veacuri, pentru care mi-am trăit viața, un țel pentru care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
există asemănări între unele evenimente, unele revoluții, unele cuceriri. Astfel că nimeni nu poate explica mai bine sau avertiza asupra evenimentelor ce urmau să se producă decît istoricul. Acesta coboară din trecut în prezent. Spre deosebire de politicieni, istoricul veritabil nu este animat de pasiuni și interese meschine și sordide. În ceea ce privește literatura, el trebuie să-și folosească glasul împotriva "modelelor" lansate de imitarea dezastruoasă a modei scriitorilor care urmează exemple ce nu-și au rădăcina în mediul natal. Istoricul trebuie să le amintească
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
suferă de un astm incurabil ca să scape de serviciul militar. S-a vindecat imediat după încheierea armistițiului. Politica lui consta în a cumpăra orice și pe oricine aflat în preajma regelui. Îți trebuie timp ca să cunoști pe cineva. Argetoianu nu era animat de antisemitism. El vorbea despre industriașul Nicolae Malaxa (ortodox de origine greacă) folosind termeni mult mai duri, iar pe cei trei consilieri financiari ai lui Carol II îi numea "cei trei pungași"130. Iorga credea că Blank ajunsese să fie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el rîndurile de față), chiar și acum, ca o chemare de dincolo de Carpați evocînd ținutul Ardealului cu frumusețea lui obsedantă și îndemnînd la împlinirea destinului românesc 142. Politicianul Goga nu semăna totuși cu tinerii idealiști ai Legiunii. El nu era animat de nici o amăgire reformistă, de nici o chemare "arhangelică" de dreptate socială. Burghezia și mica burghezie română care au adoptat linia Goga-Cuza își concentrau atenția asupra unui singur lucru: proprietățile, comerțul și funcțiile deținute de evrei. Numai că voiau toate acestea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
gata oricînd să înfrunte moartea pentru convingerile sale, a ieșit înconjurat de membrii Echipei Morții, pentru care el reprezenta stîlpul regimului corupt al lui Carol și principalul vinovat pentru întemnițarea și asasinarea liderului lor, iubitul lor Căpitan. Înconjurat de legionarii animați de spiritul de răzbunare și de impulsurile mistice ale unui cult al morții de tip maniheist. Ajunși în curte, Iorga, ca de obicei, a vrut să se așeze lîngă șofer, dar nu a fost lăsat. A urcat în mașină, luînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un apel similar la amnezie: „Avem puterea de a uita!”, proclama el. „Uitați cât mai curând!” În Est, comuniștii promiteau un nou Început revoluționar În țările unde toată lumea Încerca să uite ceva (ce făcuseră sau ce Înduraseră). Europa Întreagă era animată de dorința de a uita trecutul și a o lua de la capăt - cum spunea Isocrate atenienilor, la sfârșitul războaielor peloponeziene, „Haideți să guvernăm Împreună ca și cum nimic rău nu s-ar fi Întâmplat”. Cea mai importantă moștenire nevăzută a celui de-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rolul important pe care acestea l-au jucat În gândirea populară europeană În prima jumătate a secolului XX: naziștii nu erau singurii lor adepți. Înainte de 1945, două generații de doctori, antropologi, comentatori politici și funcționari ai departamentelor de sănătate publică animaseră dezbateri și polemici ample despre „sănătatea rasială”, creșterea demografică, sănătatea mediului și confortul ocupațional, discutând măsurile practice prin care acestea puteau fi ameliorate și stabilizate. Exista un larg consens asupra faptului că starea fizică și morală a cetățenilor era o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a reformismului britanic. Legislația socială din Anglia postbelică s-a bazat pe faimosul raport al lui sir William Beveridge, publicat În noiembrie 1942 și devenit instantaneu bestseller. Născut În 1879 În familia unui judecător britanic din India imperială, Beveridge era animat de aspirații și ambiții comune marilor liberali reformatori din epoca edwardiană. Raportul său reprezenta o Înfierare a nedreptății sociale din Regatul Unit de dinainte de 1939, dar și un proiect politic de reformă radicală după terminarea războiului. Nici măcar Partidul Conservator nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]