8,321 matches
-
piesei. Comportamentul miticist și pișicher, de farsor simpatic, ascunde un suflet sensibil, pentru că Mitică e "băiat bun". Profunzimea sentimentelor, spiritul de sacrificiu, natura duală a caracterului, noblețea sufletească etc. sunt calități ascunse sub paravanul miticist al neseriozitații și al superficialității, aparențe impuse de un for interior, ca pandant al apelativului "Mitică", preferat în locul sugestivului dar neobișnuitului nume de botez, Mai. Configurarea dimensiunii interioare completează în spirit modernist fișa caracterului, umanizându-l, dar presupune, în același timp, și glisarea din zona satiricului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
structura unui astfel de personaj care-l făcea pe Caragiale să exclame: "Al dracului Mitică!". Mai puțin cunoscuta schiță caragialiană O blană rară, pare a prefigura in nuce, profilul astfel interiorizat al unui Mitică-Mișu sensibil, măcinat de griji, doar în aparență independent și blazat, dispus la orice sacrificii pentru întreținerea și salvarea fiului părăsit fără regrete de foarte eleganta și distinsa doamnă Cuțopolu: "Acum Mișu e omul de alergătură al lui Psaridi. Foarte credincios, binecrescut și discret, Mișu face afacerile domnului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rapidei asocieri de indicii încriminatoare. Onestul grefier va fi însă pus în postura unui Titircă tras pe sfoară mai târziu, atunci când, în loc să profite de șansa de a se răzbuna pe seducătorul soției, se transformă în salvatorul acestuia, înșelat decisiv de aparențele ingenios exploatate de întârziatul student impostor, norocos omonim cu un eminent licențiat în drept, litere și filosofie. În mod similar, comparația lui Mihnea cu Rică Venturiano se poate întregi în finalul unei alte "nopți furtunoase", într-o surprinzătoare scenă de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la nivelul receptorului sunt manipulate și distorsionate până și reacțiile fiziologice firești, spectatorul confruntat cu imaginea artistică adecvată absurdului fiind constrâns să accepte că, de fapt, "comicul este tragic, iar tragedia omului e vrednică de luat în râs"9. În aparență simplu gest demolator, germinând din gratuitul instict ludic, utilizarea absurdului ca material estetic în redarea particularului, vizează, de fapt, dezvăluirea intuitei omniprezențe a absurdului însuși, revelat și neutralizat prin intermediul comicului exorcizator. Asupra acestui schimb contractual de expresie stabilit între absurd
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dar cine a fost bunicul dumitale? ACUZATUL: El se va naște peste douăzeci și doi de ani.69 Acest tip de "Păcală" cu trăsături miticiste face însă figură de "înșelător înșelat", pentru că sentința, în acord perfect cu "logica nonsensurilor", în aparență acceptată drept convenție conversațională de către ceilalți colocutori, restabilește normalitatea tocmai prin anormalitatea sancțiunii:"A se atârna cu elastic prevăzut cu o undiță, la Casa de Depuneri, opt zile. A i se turna o cutie de purici în ceafa cămășii. A
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Godot, pentru că i se asimilează ("lumea e de-a dreapta și de-a stânga mea") și de aceea, ultima lumânare, propriul trup aprins ca un rug, este pentru "sufletul" său, și nu ca jertfă supremă pentru un Dumnezeu mort. După toate aparențele, cea de-a treia "tragedie ontologică" soresciană marchează desprinderea de problematica absurdului. Între alții, Edgar Papu nota categoric în "Vatra" (iunie, 1980) că Marin Sorescu "își dă seama că acest absurd nu este o fatalitate inexorabilă care-l apasă pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Matca. Deși "coconită" și singulară prin abilitatea de rememorare a fericirii intrauterine, Irina va perpetua moștenirea de filosofie stenică transmisă din generație în generație și va persevera în "lupta cu absurdul", prin procura transferată pe umerii fiului. Astfel că, în pofida aparențelor, Irina, mai mult decât Iona și Paracliserul, devine "eroul" absurd în cel mai deplin înțeles camusian. Absurdul și comicul absurdului a stârnit așadar și interesul unor scriitori remarcabili din literatura română din cea de a doua jumătate a secolului trecut
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însuși, conștient de responsabilitatea pe care soarta i-a impus-o, hărăzindu-i un astfel de nume, îndeobște asociabil cu "pușlamaua simpatică" a "micului Paris"17, și-a jucat rolul de Mitică în deplină cunoștință de cauză, însușindu-și atât aparența de veselie iresponsabilă, specifică personajului caragialian, cât și substratul grav, misterios sau absurd al acestuia. În acest sens, destinul și comportamentul său amintesc nu doar de arhicunoscutul Mitică, ci și de varianta sa tragică, Anghelache, a cărui tulburătoare și enigmatică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și coborându-se apoi în mâini, cu o iuțeală vertiginoasă, pe o scară mobilă de lemn, la capătul căreia își rezuma rezultatul observărilor sale în afară."81 Deși nu atât de străvezie, ca în relația extraconjugală a lui Stamate, sub aparența absurdului din ritualul posesiunii, alegoria actului sexual ascunde asemenea întunericului nopții și rușinoasa pățanie a diavolului din povestirea Calul dracului, al cărei comic reiese din discrepanța dintre aparența de fragilitate și epuizare a bătrânei cerșetoare și nebănuita ei "virilitate" care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu atât de străvezie, ca în relația extraconjugală a lui Stamate, sub aparența absurdului din ritualul posesiunii, alegoria actului sexual ascunde asemenea întunericului nopții și rușinoasa pățanie a diavolului din povestirea Calul dracului, al cărei comic reiese din discrepanța dintre aparența de fragilitate și epuizare a bătrânei cerșetoare și nebănuita ei "virilitate" care-l vlăguiește pe Prichindel. Sub învelișul incontestabil de onorabil al fantasticului de tip folcloric, textul caragialian dezvăluie o surprinzătoare scenă erotică 82, perfect camuflată prin metafora călătoriei nocturne
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parodierii sale pentru că sunt mai mult decât "mofturi", sunt chiar percepute drept "inutile", fără rost și fără sens, așadar esențial absurde. În timp ce Caragiale sancționează parodic întotdeauna exagerarea, excesul, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele între aparențe și esențe, Urmuz exagerează prin parodierea banalului, a locului comun, a aplatizarii limbajului sufocat de clișee, a discursului încorsetat în chingile inutile ale logicii și ale verosimilității. Dacă marele dramaturg parodia excesul de formă, brodând pe schema stereotip nesfârșite cascade
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și artistic. În primul rând comicul absurdului, ca procedeu predilect de antiiluzionare și atenționare asupra nonsensului pervaziv în toate, precum și identitățile subterane de la nivelul tipologiei și al tematicii, pledează pentru această congeneritate literară. În plus, această apropiere, perfect justificată, în ciuda aparenței de maximă discrepanță între forma, conținutul, mesajul sau valoarea 158 operelor, îi avantajează pe ambii autori deopotrivă. Verigi în lanțul genealogic al literaturii române a absurdului, Caragiale, Urmuz și Eugen Ionescu se definesc unii prin ceilalți ca într-o ecuație
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
accesului la metafizică și transcendență, al mesianismului. Paralelismul între cei doi poli ai spiritualității românești a fost adesea dus la extrem, perechile de opoziții fiind, de regulă în defavoarea caragialismului. Dan C. Mihăilescu inventaria o serie de astfel de dihotomii în aparență juste: "introvertire/ extravertire, sublimul utopiei/ grotescul ei, hamletismul/molierismul, idealismul luptător/realismul placid, melancolia cu accente violente/sarcasmul cu accente de jubilație bonomă, activismul coleric/ flegmatismul pragmatic, himericul și exaltarea/ caricaturalul etc."4 În privința existenței unui manifest literar care să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
80 Idem, p. 20. 81 Idem, p. 18. 82 Florin Manolescu dezvăluie, deasemenea, ca strategie a acestui text caragialian, dublarea palierelor de interpretare: "În această ipostază "de la miezul nopții", al doilea cuplu practică până în zorii zilei un joc care in aparența este fabulos, dar care poate fi interpretat în planul absent al "palimpsestului", ca alegorie a unui joc erotic interzis." în Caragiale și Caragiale.Jocuri cu mai multe strategii, ed. cit., p. 188. 83 I. L. Caragiale, Opere,III, Nuvele, povestiri, amintiri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noțiunii lui Gilbert Durand), în serii identice, în asociații permanente, iar mesajul este codificat în același mod, neschimbător, putând fi descifrat numai aplicând aceeași grilă, "capacitatea de înnoire a creativității mitice" fiind, de fapt, mult mai restrânsă decât ne lasă aparențele să credem.201 Pentru Jean-Jacques Wunenburger, mitul ilustrează capacitatea imaginației umane de a crea povestiri exemplare, suficient de bogate și de complexe pentru a îngădui variații nedefinite și a face loc unei transmiteri colective, printr-o "conduită fabulatorie specifică", atât
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
relații de complementaritate menține între ele legături, spații de tranzit și interferențe. [...] Asemenea mitului religios, mitul politic este în mod fundamental polimorf; trebuie să înțelegem prin aceasta că o aceeași serie de imagini onirice poate fi vehiculată de mituri în aparență dintre cele mai diverse; de asemenea, trebuie să înțelegem că un același mit este capabil să producă rezonanțe multiple și nu mai puține semnificații. Semnificații nu numai complementare, dar și adesea opuse. [...] Polimorf, mitul este deopotrivă ambivalent. Posibilitățile mitului de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe descoperirile științifice, speculând pe marginea lor, plasându-se la periferia câmpului literar, desprețuind trecutul și încercând să-l înlocuiască cu un viitor fasonat după standardele sale. De fapt, Alexandru Cioranescu subliniază că deși SF-ul folosește metoda utopică în aparențe, nu are intențiile acesteia.366 Ilie Gyurcsik nota și el că literatura SF are o "structură alegorică și/sau parabolică, folosind elemente fantastice într-un discurs ce se vrea, succesiv sau concomitent, o meditație literară asupra secolului nostru și o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
panteon. Marele sociolog Emile Durkheim susținea teza conform căreia religia exprimă societatea, îi asigură coerența, exercitând asupra membrilor săi o constrângere reală, dar difuză și garantează o tradiție unitară. Religia "programează" comportamentele umane, îndeamnă ființele să-și pună întrebări în aparență imposibile, pentru care propune răspunsuri. Dacă e greu de admis că societățile industriale sunt societăți religioase, faptul se explică prin aceea că ne-am obișnuit să gândim că modernitatea merge mână în mână cu sfârșitul religiei și moartea lui Dumnezeu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
știe să trezească în mintea noastră arhetipuri colective fundamentale care țin de o relație imemorială a omenirii cu spălatul rufelor... Munca creatorului de publicitate constă, ca în cazul medicului care decodează un vis, să vorbească eficient, astfel încât un verb în aparență neînsemnat să conducă la cumpărarea produsului, după ce a escamotat barajul constituit de gândirea conștientă". citat de Isabelle Pons și Laurence Villepelle în Pierre Brunel, op. cit., vol. 2, p. 186. În alt loc, însă, Barthes îi acceptă mitului funcția asertivă, notând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
său, ilustrând exemplar tema sabotajului, centrală în ideologia comunistă, esteticianul Finogenov din Moscova decretează că banda desenată este o "murdărie imperialistă și trebuie să dispară", în consecință fiind sistată producția până în 1954. Chiar și după aceea, tot trebuia "împachetată" în aparența adaptărilor literare, altfel neprimind avizul partidului. După dispariția celor trei mari autori unguri, Korcsmáros Pal, Sebők Imre și Zórád Ernö, însă, interesul față de acest domeniu scade constant, iar la sfârșitul anilor '70 nici nu se mai publică, nefiind rentabilă. ibidem
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
am coafat și m-am pensat, și-am mai și pierdut în greutate - păi, a contat foarte mult. Oamenii mă luau mai în serios și îl luau și pe el mai în serios. Ciudat, adăugă ea, cât de mult contează aparențele. Făceam exact aceleași lucruri, dar pentru că arătam profesionist, oamenii aveau mai multă încredere. Stupid, dar adevărat. Darcey își netezi părul. — Poate că o schimbare radicală de înfățișare e exact ceea ce-mi trebuie ca să avansez la Car Crew. —Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-l aminti pe tânărul brunet și gânditor care li se păruse întotdeauna un pic cam periculos (mai ales pentru că fuma încontinuu și purta mereu țoale de motociclist, negre, de piele). —A, nu era câtuși de puțin periculos, zise Carol. Dincolo de aparențe, era destul de obișnuit. Chiar prea obișnuit. Când a auzit că sunt însărcinată, m-a bătut la cap să „facem ce trebuie“. M-am măritat cu el și m-am plictisit de moarte. Am divorțat acum câțiva ani. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
într-adevăr lega prietenii cu toți cei pe care îi cunoștea. Știa că oamenii din Singapore erau educați să ignore diferențele de cultură, dar avea senzația că se înțelegea realmente bine cu ei, astfel încât lucrurile nu se mai limitau la aparențe și la remarcile potrivite la momentul potrivit; era vorba de înțelegere și încredere. A treia zi era și ultima pe care o avea de petrecut aici, și mai avea doar o întâlnire care iarăși i se păru că decurse cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
drumului. Își dădea acum seama la ce se referiseră oamenii când spuseseră că Irlanda se schimbase. Nu înțelesese prea bine înainte, dar acum clădirile sclipitoare de sticlă și mașinile nou-nouțe din jur erau grăitoare. Era altă lume, cel puțin în aparență. Totuși, se întreba ea, cât de schimbată putea să fie? Se consola cu gândul că oricât de prosperă era acum zona, nimeni - absolut nimeni - nu făcuse o avere atât de impresionantă ca a ei. Gail nu avea cum să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prea bătrân pentru ea, și poate un pic prea plictisitor. Nu prea mi se oferă ocazia de a trăi aventuros, iar Dagmarr era genul de fată care merita să se distreze. Așa că iacăt-o măritându-se cu aviatorul ăsta. După toate aparențele, el era tot ce și-ar fi putut dori o fată: era tânăr, chipeș și, În uniforma gri-albastră a Trupelor Aeriene Național-Socialiste, părea să fie chintesența tânărului bărbat arian, atrăgător și sigur de el. Însă am fost dezamăgit când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]