11,066 matches
-
exemplu, fata scoate degetul din gură și aplaudă Împreună cu toți ceilalți. În urma degetului, buzele ei rămân Într-un zâmbet enigmatic. Îi vine din nou rândul să citească, de data asta o mică povestire lirică scrisă chiar de ea. Gelu se apleacă În față și ascultă cu ochii larg deschiși și cu gura căscată, dar nu reușește să Înțeleagă vreun cuvânt, nu prinde nici sensul general al poveștii; râde doar Împreună cu ceilalți când vreun accent pus greșit schimbă sensul câte unui cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pata albă și strălucitoare din mijlocul acelui nor uriaș. Partea cenușie a norului se curbă Încet și luă forma a două emisfere cerebrale. Pata albă rămânea În mijloc ca o prăpastie În memorie. Fata șopti: — Pleacă, G.P., pleacă! El se aplecă deasupra ei și Începu să o mângâie. Nu știa exact ce e mai bine de făcut În astfel de momente, dar Își zise că cel mai bine e s-o facă să vorbească. Până la urmă, tot ea se dezmetici prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aveai ceva mai mult de doi ani și ai rămas până pe la trei ani și jumătate. Când te-au dezbrăcat femeile de serviciu eram de față și am găsit sub pieptărașul tău acest document pe care l-am păstrat. Se aplecase și scoase din sertarul de jos al biroului afișul la care Grințu avea să privească Îndelung, atunci și după aceea, de obicei singur, și numai acum, pentru prima oară, Împreună cu Ana care se uita la hârtia Învechită și plângea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acolo. Un țăran cu pălărie cenușie o trage de funie. Rămâne fascinat de imagine. Stă așa holbat minute În șir până când omul cu capra traversează cu greu cele două peroane și ajunge chiar pe peronul unde stă Zare. Îl vede aplecându-se și legând funia de cadrul metalic al băncii pe care se așază. Nu sunt decât vreo 15 metri Între banca lui Zare și cea a țăranului cu capra și lumina este destul de puternică. Iluzia optică este exclusă și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prin el apoi faci o buclă cu ața, împungi din nou acul și-l treci prin buclă. Vezi, apar ca niște dinți de ață, să ai grijă să faci împunsăturile egale. Fetița luă în primire acul și ața și se aplecă asupra lucrului în timp ce mama se așeză la mașina de cusut. Am terminat ața, spuse după un timp. Ia să văd ce-ai făcut tu aici. Ei, dar e chiar frumos, bravo! Vrei să mai coși? Da. Fetița stătu toată ziua
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
capete, în dreapta și în stânga, cu ajutorul lanciei sale fermecate. Dar curînd el a fost înpresurat și copleșit de numărul mare de tătari fiind făcut prizonier. Norocul lui că au sosit curând ajutoare. Într-o zi, pe când locuitorii cetății și soldații se aplecau peste ziduri, ei au văzut un nor de colb, apoi au început a desluși mulțime de călăreți. Era armata lui Sacripant care venea asupra aceleea a lui Agrican, cu scopul de a-și croi drum către cetatea asediată. Dar Agrican
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de sărăcia garnizoanei sale din Montalban, și nu s-a putut împotrivi ispitei de a lua ceva cu el. Un lanț gros de aur încrustat cu diamante mai ales, a fost prea mult pentru rezistența lui, astfel că s-a aplecat și l-a luat, fără a se sinchisi de mustrările lui Roland. In momentul când l-a luat un vânt înfricoșător s-a iscat și l-a repezit val vârtej îndărăt tocmai când se apropia de poartă. Așa s-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să sune din corn pentru ca toți s-o rupă la fugă. Străbătând numeroase provincii, în drumul său a ajuns, într-o zi trecând printr-o pădure, la o fântână și a descălecat pentru a-și potoli setea. În vreme ce el se aplecă deasupra fântânei, un tânăr țăran sări dint-un tufiș, încălecă pe Rabican și o luă la fugă. Acesta nu era decât un nou șiretlic al vrăjitorului Atlantes. Astolpho, auzind zgomot, a întors capul tocmai la timp spre a-și vedea paguba
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să sune din corn pentru ca toți s-o rupă la fugă. Străbătând numeroase provincii, în drumul său a ajuns, într-o zi trecând printr-o pădure, la o fântână și a descălecat pentru a-și potoli setea. În vreme ce el se aplecă deasupra fântânei, un tânăr țăran sări dint-un tufiș, încălecă pe Rabican și o luă la fugă. Acesta nu era decât un nou șiretlic al vrăjitorului Atlantes. Astolpho, auzind zgomot, a întors capul tocmai la timp spre a-și vedea paguba
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Trebuie să intru mai repede. Stau afară, lângă porcăria asta de cârciumă, de o mie de ani și tipul ăla nu mă lasă să intru. Penelope o să mă omoare! Hei, Bette, și eu mă bucur să te văd, spuse Michael, aplecându-se să mă sărute pe obraz. —Scuze, am spus, Îmbrățișându-l mai Întâi pe el, apoi pe Megu, drăguța japoneză, studentă la medicină, cu care deja locuia. Ce mai faceți? Cum naiba ați reușit să vă faceți amândoi timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că nu e bine să faci - pentru reputație, pentru respectul față de tine și pentru strategia de a-l face să te sune a doua zi - și s-a culcat cu el acolo, atunci, la câteva minute după ce el s-a aplecat spre ea s-o sărute pentru prima oară. („Pur și simplu n-am avut ce face“, ne-a spus ea de un milion de ori, În timp ce lua povestea de la capăt. „Nu-mi venea să cred că Avery Wainwright e atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Pepper. Spune. — Te rog, Bette. E destul de nasol oricum. Nu mă face s-o spun. —Hai, Pen. Dă-i drumul. Prima dată e mai greu. Spune-o pur și simplu. Am dat un picior În scaunul ei și m-am aplecat, să savurez informația. Își acoperi fruntea perfectă, albă, cu brațele ei lungi și subțiri și clătină din cap. —New York Times. —Știam eu! Eu și Will vom fi blânzi, Îți promit. Doar nu glumește, nu? — Normal că nu! scânci Penelope. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În Întregime cu un grup bizar, cules mai ales din media și politică. Will ținea un toast pentru Charlie Rose, a cărui nouă carte ne adunaserăm cu toții s-o sărbătorim, când singura femeie sub patruzeci de ani În afară de mine se aplecă și-mi spuse: —Cum de te-ai nimerit În chestia asta? —Nepoata lui Will, n-am avut nici o șansă. Ea râse Încet și-și puse mâna În poala mea, ceea ce m-a stresat foarte rău până când mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
izbucnit În râs. — Deci, da, continuă ea, ca și cum miniședința de pipăială În birou nici nu existase. Skye, Leo și Davide sunt seniori. Ălea trei de acolo - arătă spre trei fete tinere și drăguțe, două blonde și o brunetă, care stăteau aplecate asupra unor laptop-uri PowerBook - sunt Fetele cu Lista. Treaba lor e să se asigure că avem toate informațiile despre toți cei pe care vrem să-i invităm sau de care avem nevoie la un eveniment. Știi că cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
slinos și un corp destul de mediocru și totul la ea părea să spună: „banală din cap până-n picioare“. Entuziasmul Elisei părea să sugereze că femeia era o vedetă, dar mie nu mi se părea deloc cunoscută. — Cine e? am Întrebat, aplecându-mă complice spre ea. De fapt nu-mi păsa, dar m-am gândit că fac ce trebuie. Nu „cine“, „ce“! aproape a urlat ea În șoaptă. Încă nu-și dezlipise privirea de la femeie. —Ce? am Întrebat eu, tot nelămurită. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ca niște crăci păreau că se pot frânge În orice clipă. Toată lumea e Înăuntru. Mă bucur că ai reușit să vii! —Doamne, ce slăbănoagă e! mormăi Penelope În barbă În timp ce ne Îndreptam spre mese. —Bună, am spus și m-am aplecat s-o pup pe Elisa În semn de salut. M-am Întors ca să i-o prezint Penelopei, dar am observat că Elisa Încă aștepta acolo, cu ochii Închiși și fața Întinsă. Se așteptase la pupicul tradițional Euro dublu, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Penelope, În mod evident Încântată. Tocmai m-am logodit acum... Dar Înainte să termine ce avea de spus, Davide o prinse pe Elisa pe la spate și-și Încolăci brațele În jurul taliei ei minuscule, cu grijă să n-o frângă. Se aplecă și-i șopti ceva la ureche, iar ea Își dădu capul pe spate, râzând. —Davide, iubitule, fii cuminte! O cunoști pe Bette. Davide, ea e prietena cea mai bună a lui Bette, Penelope. Am pupat cu toții aerul din jurul ambilor obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
durase nici măcar douăzeci de secunde), dar Davide nu reușise să-și desprindă ochii de pe Elisa nici măcar o secundă. —Masa noastră. E gata, anunță el pe un ton aspru, Într-o engleză cu accent italienesc, mângâind fundul osos al Elisei și aplecându-și iar fața drăgălașă spre gâtul ei. Veniți Înăuntru când ați finito. Ceva din accentul lui Davide nu părea tocmai În regulă. Părea să treacă de la franțuzesc la italienesc și apoi Înapoi la franțuzesc. —Eu am terminat, ciripi ea veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
au Absolut aici. Ce-ar fi să luăm câteva sticle de vin pentru Început? —A, normal. Ar fi grozav. Gafa numărul unu. —Să nu te simți prea prost. Eu aveam de gând să-mi comand o bere, Îmi șopti Penelope, aplecându-se spre mine. Am râs de parcă ar fi fost cel mai amuzant lucru pe care-l auzisem În viața mea. Davide a vorbit cu chelnerul Într-o italiană de clasa a patra, ajutându-se cu gesturi și la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ajung acasă? Sigur, spuse el, părând și mai derutat. Dar sună-mă pe fix, că nu mai am baterie la mobil. — Atunci vorbim. Am Închis telefonul. Era Michael al nostru? Întrebă Penelope, În mod evident curioasă. —Cine eraaaaaaaaa? Întrebă Elisa, aplecându-se avidă peste masă. O poveste de amor? Un manager sexy de la bancă? Sentimente nedezvăluite care pot fi În sfârșit scoase la lumină pentru că nu mai lucrați Împreună? Hai, spune! Și, deși să mă culc cu Michael mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ușă, dar imediat cum Elisa se dezlipi de el, spuse: Sigur, Elisa. Câți sunteți? Intrați. O să-i spun managerului să vă facă rost de o masă bună. —Super, dragă, mersi mult. Îl ciupi de obraz și mă luă de cot, aplecându-se mult spre mine ca să-mi șoptească la ureche: Tipii ăștia se cred buricul pământului, dar nimeni n-ar vorbi cu ei dacă n-ar lucra la ușă aici. Am aprobat, sperând că nu ne-a auzit, chiar dacă o merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Încep să contribui și nu doar să mă uit, am spus, cu ceea ce mi s-a părut a fi un nivel decent de coerență și limpezime. — Aha, foarte drăguț. Ia povestește-mi de noaptea trecută! Își Împreună mâinile și se aplecă În față. — A, da, noaptea trecută. Mda, am ieșit la cină cu Elisa, Skye, Leo și alții și a fost o seară foarte plăcută. Chiar ai aici un grup de oameni unu’ și unu’. Categoric, n-o să-i mai las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
profesional și n-aveam de gând s-o Încalc. A fost o cină excelentă! Îi ador pe toți cei care lucrează aici. Un non sequitur 1 cam stupid, dar a fost singurul lucru care mi-a trecut prin cap. Se aplecă În față, dându-și bretonul care oricum era Într-o parte și mai pe stânga și-și puse coatele pe biroul de lemn nefinisat. —Bette dragă, doar nu te aștepți să, ah, să-ți petreci noaptea cu Philip Weston și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fericire pentru tine, te am pe listă. Altfel, În seara asta nu intră nimeni. —Mmm, a fost tot ce am reușit să Îngaim ca replică la această fascinantă informație. Puse mâna pe cordonul de catifea, dar nu-l ridică. Se aplecă și i se adresă Penelopei direct și deloc discret: — Ca să știți și voi pentru data viitoare, fetelor: sunteți puțin cam prea obișnuite pentru locul ăsta. Penelope chicoti, fără să-și dea seama că amicul nostru travestit nu glumea. Hei, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fascinantă să se Îndrepre spre sfârșitul său logic - acela În care cel mai probabil Danny Își va fi amintit până la urmă numele propriului său club - am remarcat un bronz extrem de familiar. —Aoleu, el e, am șoptit către grupul nostru colorat, aplecându-mi imediat capul către ei atât ca să mă ascund, cât și pentru eventuale consultații. Capetele se Întoarseră. —Philip. Philip Weston e aici. Tocmai a intrat cu, cu, cu manechinul ăla, am scuipat eu, fără să-mi dau seama câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]