6,377 matches
-
pereți. Ca să sune ca un clopot..." Cam atât. Așa se învrednicea să scrie "rivalul" meu Cristian Popescu în această perioadă. Aveai de ce umbla amețit și fermecat. Alte poeme, sfidător de bune, ale seriei, purtau numele: "Sfaturi din partea mamei", "Dana Popescu", "Arborele genealogic", "La parastasul bunicii". 317 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI că era prietenos. Ei, de exemplu, se considerau deja prietenii lui, iar atunci când aveau să se reântâlnească, de bună seamă, că nu vor rata ocazia și aveau, aveau să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mitologia nordică, locul unde își au sălaș veșnic cei care au căzut glorios în luptă și unde sunt întâmpinați de bragi și walkirii. Cei care nu ajung în Valhalla merg pe tărâmul morților. în mitologia nordică Yggdrasil este Marele Frasin, Arborele Vieții, Arborele Lumii, aflat în centrul pământului, care unește cele nouă lumi ale cosmologiei nordice. Numele frasinului se presupune că derivă etimologic din cuvintele ygg îputernic) și drasil îarmăsar) și se referă de fapt la zeul Odin și la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
locul unde își au sălaș veșnic cei care au căzut glorios în luptă și unde sunt întâmpinați de bragi și walkirii. Cei care nu ajung în Valhalla merg pe tărâmul morților. în mitologia nordică Yggdrasil este Marele Frasin, Arborele Vieții, Arborele Lumii, aflat în centrul pământului, care unește cele nouă lumi ale cosmologiei nordice. Numele frasinului se presupune că derivă etimologic din cuvintele ygg îputernic) și drasil îarmăsar) și se referă de fapt la zeul Odin și la o întâmplare anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu neputință să nu remarc firescul cu care domnul acela, cu părul roșcat, m-a acostat Într una din zilele fierbinți ale lui august. Mă aflam În parc, pe o bancă, moțăind cu o carte În mână la umbra unui arbore pitic, bine ramificat și cu frunza deasă. Chiar dacă era spre după-amiază, zăpușeala devenise de nesuportat, așa că Începusem să-mi fac vânt cu cartea pe care o achiziționasem recent de la un anticar. Priveamaiurea spre crestele bătrânilor copaci, dintre crengile cărora zbura
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
oglindă și am Început să țopăi. Descriam cu brațele prin aer mișcări când lente, când rapide. Trupul mi se ondula, irosinduse În forme diferite: vultur cu ghearele Întinse și capul puternic arcuit, dragon vălurindu-și solzii greoi, dar plin de semeție, arbore hărțuit de vânturi turbate. Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bine de știut că lindinile au devenit o minoritate oprimată cu propriile lor fonduri de la UE, și nu paraziți pe care trebuie să-i Îndepărtezi cu pieptănul În fiecare seară din părul copilului care se zbate. (Am Încercat uleiul de arbore de ceai, puturos, dar inutil, acum am trecut la o chestie chimică după o rețetă a lui Saddam Hussein. Oare Îmi va omorî copiii Înainte să omoare lindinile?) Pare rău, nu sunt disponibilă pentru prânz: am uitat că e vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
jos. Și nu-i nimica în aceste ramuri: Dintr-un copac într-altul numai țes Painjini de smarald painjinișul Cel rar de diamant - și greeri cântă, Ca orologii aruncate-n iarbă. Și peste râul mare, de pe-un vârf De arbore antic țesut-au ei Un pod din pânza lor diamantoasă, Legăndu-l dincolo de alți copaci. Prin podul străveziu și clar străbate A lunei rază și-nverzește râul Cu miile lui unde, ca-ntr-o mândră Nemaivăzută feerie. - Iară peste pod Trece
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se grămădește În troiene de ninsoare, care roză strălucește, Pe când sălcii argintoase tremur sânte peste râu. Aeru-i văratic, moale, stele isvorăsc pe ceruri, Florile-isvorăsc pe plaiuri a lor viață de misteruri, Vîntu-ngreunînd cu miros, cu lumini aerul cald; Dintr-un arbore într-altul mreje lungi diamantine Vioriu sclipesc suspinse într-a lunei dulci lumine, Rar și diafan țesute de painjeni de smarald. {EminescuOpIV 127} Pe când greeri, ca orlogii, răgușit prin iarbă sună, De pe-un vârf de arbor mândru țes în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu întunecatul verde Conjurați ș-acoperiți-s cu-edera ce-n vârf se pierde; Mișcând florile ei albe - flamuri cu-nfloriții creți - Și în muri de frunzi lucinde, și în scări de flori pendente Și în poduri legănate de zefire somnolente - Dintr-un arbore într-altul edera trece măreț. Spânzură din ramuri nalte vițele cele de vie, Struguri vineți și cu brumă, poamă albă aurie, Și albine roitoare luminoasă miere sug; Caii lunei albi ca neaua storc cu gura must din struguri Și la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
incendierea conacului Hollinger și despre absurda mărturisire a lui Frank. În portul de ambarcațiuni pătrunsese o goeletă albă cu velele strînse și cu motorul la minimum. La cîrmă se vedea silueta subțiratică a lui Gunnar Andersson, de aceeași Înălțime cu arborele artimon, cu cămașa fluturîndu-i pe umeri ca o fîșie de velă zdrențuită. Vasul părea neîngrijit, avea carena pătată de ulei, de unde am presupus că Andersson navigase cu el pe traseele petrolierelor dinspre Tangier. Apoi am observat capătul de panglică galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ziua primei întâlniri, Nur a stăruit să mergem să vizităm grădina interzisă. — I se spune astfel, mi-a explicat ea, pentru că este înconjurată de ziduri înalte, iar sultanul a interzis vizitarea ei spre a ocroti o minune a naturii: unicul arbore din lume care produce balsam, adevărata rășină parfumată. O monedă de argint strecurată în palma paznicului ne-a îngăduit să pătrundem înăuntru. Aplecată deasupra arborelui de balsam, Nur își dădu vălul la o parte și stătu astfel vreme îndelungată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înalte, iar sultanul a interzis vizitarea ei spre a ocroti o minune a naturii: unicul arbore din lume care produce balsam, adevărata rășină parfumată. O monedă de argint strecurată în palma paznicului ne-a îngăduit să pătrundem înăuntru. Aplecată deasupra arborelui de balsam, Nur își dădu vălul la o parte și stătu astfel vreme îndelungată, fără să se miște, fascinată, visătoare. Repetă, parcă doar pentru ea însăși: — În lumea întreagă nu există decât tulpina asta. E atât de subțire, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astfel vreme îndelungată, fără să se miște, fascinată, visătoare. Repetă, parcă doar pentru ea însăși: — În lumea întreagă nu există decât tulpina asta. E atât de subțire, atât de firavă, și cu toate astea atât de prețioasă! În ochii mei, arborele părea cu totul obișnuit. Frunzele lui semănau cu cele ale viței-de-vie, dar în mic. Era plantat chiar în mijlocul unui izvor. — Se zice că dacă ar fi udat cu altă apă, s-ar usca imediat. Mi s-a părut emoționată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fac eu urmele la galoș? Nu vezi cum s-au topit acoperișurile și s-au scurs în canal? N-ai trecut pe străzi, n-ai fost în parcul municipal? N-ai văzut că n-a mai rămas decât un singur arbore, negru, pe care-l port chiar acum la mine în buzunar? N-ai văzut cum plouă de zece ani cu aceeași picătură neagră de apă? Te-ai urcat în turn, te-ai uitat să vezi cum arată câmpia? Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fie asta? PARASCHIV (Urlă furios și isteric.): Cad. MACABEUS: Atunci m-am ridicat de la masă nemâncat și am luat-o încet peste câmpie... Se făcea că era o câmpie netedă și din loc în loc se vedea câte o jumătate de arbore... Ce să însemne o jumătate de arbore? PARASCHIV (Plânge grotesc, icnește.): Cad. MACABEUS: Dacă nu mă asculți te las și mă culc. (Furios.) Te las dracului și mă culc. Înțelegi? Mi-e foarte ușor să te las și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cad. MACABEUS: Atunci m-am ridicat de la masă nemâncat și am luat-o încet peste câmpie... Se făcea că era o câmpie netedă și din loc în loc se vedea câte o jumătate de arbore... Ce să însemne o jumătate de arbore? PARASCHIV (Plânge grotesc, icnește.): Cad. MACABEUS: Dacă nu mă asculți te las și mă culc. (Furios.) Te las dracului și mă culc. Înțelegi? Mi-e foarte ușor să te las și să mă culc. Știi că îmi place să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ce sunt străzile, ce sunt acoperișurile? IOANA: Vreau să văd străzi! Vreau să văd acoperișuri! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Evocând un vis.): Fiecare oraș are un acoperiș enorm, în care sunt tăiate mii de ferestre... În mijlocul fiecărui oraș crește câte un arbore și în fiecare an din arbore crește un fruct. Toamna, fructul plesnește și din el iese o pasăre care mai apoi locuiește în arbore. La început păsările sunt vorbitoare și dacă știi cum să le întrebi afli o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
IOANA: Vreau să văd străzi! Vreau să văd acoperișuri! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Evocând un vis.): Fiecare oraș are un acoperiș enorm, în care sunt tăiate mii de ferestre... În mijlocul fiecărui oraș crește câte un arbore și în fiecare an din arbore crește un fruct. Toamna, fructul plesnește și din el iese o pasăre care mai apoi locuiește în arbore. La început păsările sunt vorbitoare și dacă știi cum să le întrebi afli o mulțime de lucruri despre lumea din care vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un acoperiș enorm, în care sunt tăiate mii de ferestre... În mijlocul fiecărui oraș crește câte un arbore și în fiecare an din arbore crește un fruct. Toamna, fructul plesnește și din el iese o pasăre care mai apoi locuiește în arbore. La început păsările sunt vorbitoare și dacă știi cum să le întrebi afli o mulțime de lucruri despre lumea din care vin. Dar trebuie să te grăbești să le întrebi pentru că mai apoi păsările devin tot mai triste și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să le întrebi afli o mulțime de lucruri despre lumea din care vin. Dar trebuie să te grăbești să le întrebi pentru că mai apoi păsările devin tot mai triste și își pierd glasul. La început păsările stau toată ziua în arbore și se miră de arbore. Mai apoi, spre bătrânețe, învață să zboare, iar atunci când sunt bătrâne de tot nici nu se mai întorc în arbori, se rotesc doar prin aer și mor în aer. Aerul le poartă doar dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mulțime de lucruri despre lumea din care vin. Dar trebuie să te grăbești să le întrebi pentru că mai apoi păsările devin tot mai triste și își pierd glasul. La început păsările stau toată ziua în arbore și se miră de arbore. Mai apoi, spre bătrânețe, învață să zboare, iar atunci când sunt bătrâne de tot nici nu se mai întorc în arbori, se rotesc doar prin aer și mor în aer. Aerul le poartă doar dintr-o parte în alta și încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ploaia pentru că acolo trăiesc cei mai mulți călători prin ploaie. Am să-ți arăt și corăbiile... Unii oameni, ca să nu le fie frig pe ocean, își construiesc corăbii. Iar în mijlocul corăbiilor își pun câte un catarg care nu este altceva decât un arbore jupuit și care le amintește de arborele din mijlocul orașului. Da... Am să-ți arăt și pădurile care sunt cu totul și cu totul fantastice. Pădurile sunt niște locuri unde arborii stau unul lângă altul, îți poți închipui așa ceva, mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ploaie. Am să-ți arăt și corăbiile... Unii oameni, ca să nu le fie frig pe ocean, își construiesc corăbii. Iar în mijlocul corăbiilor își pun câte un catarg care nu este altceva decât un arbore jupuit și care le amintește de arborele din mijlocul orașului. Da... Am să-ți arăt și pădurile care sunt cu totul și cu totul fantastice. Pădurile sunt niște locuri unde arborii stau unul lângă altul, îți poți închipui așa ceva, mii de arbori unul lângă altul? IOANA: Câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Știu și eu? Să zicem.... o mie de arbori. IOANA: Și dacă ai 999? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu dacă e bine. Cred că trebuie să ai o mie fix. IOANA: Ce bine! Eu am deja un arbore... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai tu un arbore? IOANA: Da. Am. L-am crescut eu. E înalt... cam așa, are frunze și o să iasă din el o pădure. (Brusc, întristată.) De ce nu plouă, de ce nu plouă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zicem.... o mie de arbori. IOANA: Și dacă ai 999? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu dacă e bine. Cred că trebuie să ai o mie fix. IOANA: Ce bine! Eu am deja un arbore... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai tu un arbore? IOANA: Da. Am. L-am crescut eu. E înalt... cam așa, are frunze și o să iasă din el o pădure. (Brusc, întristată.) De ce nu plouă, de ce nu plouă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Trebuie să înceapă dintr-o clipă în alta. IOANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]