8,235 matches
-
obiectului", a "lumii", "realității", "existenței", "condiționatului și necondiționatului" (determinatului și nedeterminatului), a "temeiului" etc. Iar în alt sens, putem spune că și atunci când ar exista argumente suficiente pentru a dovedi semnificația judicativ-constitutivă a gândurilor filosofilor presocratici, doar pe baza unor asemănări formale ale acestora cu unele dintre condițiile de construcție a proiectul heideggerian al analiticii existențiale a Dasein-ului nu am dobândi imediat un motiv suficient și pentru ideea că și aceasta din urmă are semnificații fundamentale în orizontul judicativului constitutiv. Faptul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de sine. Dar fundamentul acestei ideii, însuși judicativul-constitutiv, nu poate fi reevaluat? Și nu-i putem cerceta condițiile posibilității sale? În consecință, nu am putea privi ideea însăși ca un fapt secund al cunoașterii de sine, care ar semnala unele asemănări și deosebiri între două ființări, omul și animalul? Fără îndoială, toate acestea pot deveni accesibile unei cercetări, dar numai dacă sunt relaxate condiționările "ideologice". Șansele acestei cercetări vor fi ele însele evaluate în cele ce urmează, tematizând problema modalităților de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și mai clar între cele două ipostaze judicative constitutivă și regulativă trebuie să așezăm față în față evenimente ale celor două, prin care același fapt primește sens: desigur, un sens constitutiv, altul regulativ. Dar, dincolo de diferența de sens, trebuie observată asemănarea de rost dintre ele: ambele ipostaze judicative tind către evidențierea a "ceva": constitutivul, prin în-ființare (în sarcina timpului care timporizează), regulativul, prin "măsurarea" a ceva, adică prin punerea sa într-o măsură care trebuie să i se potrivească (în sarcina
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
față trebuie să devină un eveniment, să capete un sens ființial-obiectual și aceasta va fi posibilă prin intervenția timpului. Atâta vreme cât ne păstrăm în zona aprecierilor de principiu, cele două ipostaze ale judicativului nu își vor arăta nici diferența categorică, nici asemănarea de fond. Trebuie revenit la radicalitatea gândului despre retragerea timpului, eveniment care instituie judicativul regulativ și care ne-a apărut mai devreme ca fiind ipostaza originară a judicativului. Acum însă ne este clar că o asemenea revenire înseamnă întoarcerea la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care fermecau auditoriul prin inflexiunile slovelor iscusit alese, ambii au condus destinul Stațiunii Biologice Marine de la Agigea, ambii au fost redactori responsabili ai Analelor Universității din Iași, ambii au avut contribuții importante deopotrivă în entomologie și în studiul faunei Mării Negre. Asemănarea cu profesorul Ioan Borcea este completată chiar și prin structura somatică și intelectuală, ambii fiind caracterizați printr-o putere de muncă extraordinară și un temperament vulcanic. Înzestrat cu o erudiție ieșită din comun și cu o vastă cultură biologică, profesorul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
totuși pentru numire. Găsesc că este un post ce nu se refuză și cred că trecerea ta prin acest colț îndepărtat al lumii va lăsa, așa cum ai lăsat și aici, amprente memorabile și va atrage prietenii de durată". Și așa, asemănarea fonetică dintre denumirea celor două țări a generat sentimente de îngrijorare în cugetul unui bun prieten. În realitate însă, asemănarea dintre cele două țări sud-americane nu este decât o iluzie și, în ce privește esențialul, deosebirea dintre ele este dramatică. * * * Întâlniri întâmplătoare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
îndepărtat al lumii va lăsa, așa cum ai lăsat și aici, amprente memorabile și va atrage prietenii de durată". Și așa, asemănarea fonetică dintre denumirea celor două țări a generat sentimente de îngrijorare în cugetul unui bun prieten. În realitate însă, asemănarea dintre cele două țări sud-americane nu este decât o iluzie și, în ce privește esențialul, deosebirea dintre ele este dramatică. * * * Întâlniri întâmplătoare cu două personalități excepționale distinși slujitori ierarhici ai cultelor mozaic și catolic, șef-rabinul Ovadia Yosef și cardinalul Jean-Marie Lustiger au
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
am fost colegă cu fratele matale, care a murit. I-am procurat niște medicamente din Bulgaria. Sărut mîna și vă mulțumesc. Semănați cu fratele meu care a murit. Serios? Da, și cred că veți trăi cam tot atîta, e o asemănare care... Încep să mă simt lezat în speranțele mele, eu fiind convins că voi umbri încă mult timp Pămîntul. Probabil că doamna savurează efectul celor spuse și începe adevăratul atac. S-a dus la dumneavoastră să vă roage ceva și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se pregătește de vînătoare. Ce tîmpenie! Să mor ca un prost. În ce condiții! Deodată primul lup, probabil șeful haitei, șarjează spre el, în timp ce ceilalți stau încremeniți. Se oprește la vreo zece metri și-l privește în ochi. Doamne, ce asemănare! Ochii, fruntea, chiar botul, seamănă leit cu taică-su. Privirea fiarei pare plină de durere, de tristețe, de regrete. Fiara și John se privesc în ochi unul pe altul mai mult de un minut. Deodată John strigă: Tatăăă! Tatăăă! Lupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
luîndu-și bun rămas. Asta am vrut să știu. Este periculos? În anumite situații, da. Și cum știu dacă.... Flerul, dragul meu, flerul. Mașina pleacă și eu tot mă mai gîndesc la nebunul meu... Aceasta poveste este o fantezie și eventualele asemănări sînt absolut întîmplătoare. Răzbunarea prostului Intru în cabinetul medical (din Dorohoi) și doctorul mă primește foarte amabil, chiar curtenitor. Domnule profesor, ce plăcere este să vă văd. Sînteți drăguț. Eu nu pot spune că plăcerea este reciprocă. Vai de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sală, să aplaudăm, să ovaționam, să fim mulțime. Nu vreau să fiu ca venerabilul politician care iese la rampă să mai facă din cînd în cînd cîte o tumbă caraghioasă. Gelozie și răzbunare Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea Sa. Desigur, afirmația se referă doar la aspectul fizic. Cel puțin așa cred eu. Dacă și mintea omului ar fi fost creată după același model, atunci n-am mai fi avut nevoie de poliție, procuratură, instituții de control. Nici de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trăit niciunul dintre semenii lui. De asta mă doare capul! Mă încurc în extrapolări și speculații. Nu numai că Dumnezeu nu ne-a creat mintea după modelul Său, dar pe Robert Mugescu nu l-a creat nici după chipul și asemănarea Sa. Am o ciudă pe măgarul ăsta... Acest Robert cere efort și fantezie din partea celui care îl privește, ca să-i pună eticheta de om. Individul ăsta, mă rog, să-l numim așa, n-are frunte. Adică părul izbucnește de la sprîncene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nici n-are urechi. Mîinile sînt exagerat de lungi și picioarele scurte, în formă de arc de cerc. Restul nu se vede, cu excepția dinților albi, strălucitori, care apar uneori din hățișurile păroase. Am dreptate? Este Robert clădit după chipul și... asemănarea...? Nu-i așa că este hidos? Dar mintea lui Robert?! Cu mintea este altceva. Mintea îi merge, dar numai la prostii și a ajuns boul ăsta printre cei 300 de bogătani ai României. Ieșea în lume mîndru de limuzină și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să alegeți înțelesul cuvîntului demnitar cum doriți. Reamintesc riscul ca alegînd înțelesul franțuzit, adică cel din DEI, să căutați demnitari mult și bine prin alte țări și odată aduși aici se vor adapta locului și vor fi după chipul și asemănarea noastră. Nu-i așa că cel mai simplu este să tipărim alt DEI și să scoatem dracului franțuzismele? Sau și mai simplu, să rupem foaia din DEI care ne creează atîtea probleme? Totuși, ce frumos sună cuvîntul demnitar la franțujii ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
decenii de viață, o sumedenie de ticăloși și ticăloase, am văzut oameni normali ticăloșindu-se subit, am avut de-a face cu diferite forme de ticăloșie. E o experiență care merită, cred, câteva fișe preliminare, în vederea unei analize viitoare. (Orice asemănare cu personaje reale e, se înțelege, accidentală.) De cele mai multe ori, ticăloșia e un viciu derivat. Anumite împrejurări, anumite configurații interioare o aduc la suprafață ca pe un derapaj colateral, surprinzător pentru cei din jur, dacă nu chiar pentru ticălosul însuși
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
neadevăruri, semnând abuziv ca boieri, pentru ca să nu se iște asupra conduitei adevăraților boieri vreo bănuială nedreaptă și să se poată trage concluzia că felul purtării acestora este necorespunzătoare. Acești mazili, ce erau întotdeauna obligați să achite contribuțiile, nu au nici o asemănare cu boierii, deoarece ei pot fi folosiți fără plată ca supraveghetori la atât de multele lucrări domnești sau ale țării și li se pot aplica în caz de vină pedepse severe, pe care chiar boierii sunt autorizați să le aplice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
indienilor. Astfel, distincția dintre albi și indieni a apărut în vremurile de început ale creației. Cum a remarcat deja Alfred Métraux, mituri de același gen s-au ivit în multe triburi indiene, la prea scurt timp după cucerire pentru ca aceste asemănări să poată fi explicate prin împrumuturi. Dacă structura profundă a miturilor amerindiene este într-adevăr cea pe care am încercat să o identific, dificultatea dispare. Aceste mituri, am spus, fac să apară între ființe și lucruri distanțe succesive. În mod
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ai noștri să fie cu toții la fel. Dar să ascultăm mitul în continuare. Tînărul șef se purta cu statuia ca și cum ar fi fost vie ; ba chiar, într-o zi, avu impresia că ea se mișca. Toți vizitatorii se minunau de asemănare. La mult timp după aceea, el examină corpul și constată că devenise întru totul asemănător cu al unei ființe omenești (urmarea o putem bănui). Într-adevăr, puțin mai tîrziu, statuia scoase un zgomot ca de lemn care se crapă. O
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
faune : de aici se ajunge la piticii fără gură, printr-o relație de simetrie inversată care se observă dacă se schimbă emisfera. Aceste transferuri succesive, de ordin uneori logic, alteori retoric sau geografic, se bazează pe relații de contiguitate, de asemănare, de echivalență sau de inversare. Ele țin de silepsă, de metonimie sau de metaforă. Cum vom reuși să convingem că aceste alegeri nu sînt arbitrare, făcute de fiecare dată în sprijinul cauzei pe care o pledăm ? Și nu ne îndepărtează
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
două ipoteze: că nu se cunosc toate elementele, deci periodicitatea are loc Într’o serie de elemente și lacune, dar și că unele masse atomice pot fi greșit determinate, deci trebuie corectate „În vârful creionului“. Mai mult, predecesorii săi căutaseră asemănări Între elemente; Mendeleev a ales drept criterii de clasificare proprietăți contrastante. Se admite Îndeobște că o idee, mai ales generalizatoare, nu apare atunci când cineva o vrea. Ea are nevoie de o perioadă de incubație În care nimeni nu știe cum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
animalului de ziua lui mondială dar, paradoxal, prea puțin cunoscută. Indiferent de scop - subiect al afecțiunii, interesului material ori chiar al divertismentului -, animalul a fost supus unei selecții de către un om dornic - Înainte de vreme - să „corecteze“ Natura, după chipul și asemănarea sa; o fi demiurg? Iar selecția s’a făcut atât Între specii cât și Între indivizii aceleiași specii. Întâi, istoricește chiar, Între specii: bune și rele, frumoase și urâte, folositoare și dăunătoare; curate și necurate. Dihotomie Întreținută, ba chiar creată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care are ea singură grijă... Iar atunci, planta va afla de suntem sau nu grădinari pricepuți, adică dacă avem „mână“, de fapt dacă-i suntem compatibili și ca biocâmp. Altfel spus, dacă am „chemat“ În casă ceva „după chipul și asemănarea noastră“ sau nu. Doar că prețul Îl va plăti tot ea... căci planta nu și poate „lua picioarele la spinare“... Oricum, „exilul“ ei va deveni ceva mai suportabil, precum acela al lui Ovidiu, care a găsit În „aspra“ Geție un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mie și lumii chiar, dar cu alte ritmuri, alte scări de timp adică. Gata! Să intru În subiect. Cum? Nicidecum altfel decât luând, ca etalon, pe mine, pe domniile voastre, adică pe om. În fond, se zice că este „chipul și asemănarea“ cuiva cu D mare... Chip și asemănare cam imperfectă din unghiul subiectului, ori prototipul nu-i nici el mai dihai, strecor eu pisicește... căci suntem destul de leneși. Poate pentru că alergăm pe două picioare. Corect, căci cu 6 picioare furnica fuge
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ritmuri, alte scări de timp adică. Gata! Să intru În subiect. Cum? Nicidecum altfel decât luând, ca etalon, pe mine, pe domniile voastre, adică pe om. În fond, se zice că este „chipul și asemănarea“ cuiva cu D mare... Chip și asemănare cam imperfectă din unghiul subiectului, ori prototipul nu-i nici el mai dihai, strecor eu pisicește... căci suntem destul de leneși. Poate pentru că alergăm pe două picioare. Corect, căci cu 6 picioare furnica fuge mai repede, dacă-i raportăm dimensiunile... Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
movilei sunt săpate de primitor, dăruitorul să adauge pământ În vârful ei, așteptând vremea când primitorul Își va toci dinții, scăzând haraciul până la dispariție. Între extremele evoluției, dar - inițiativa exclusivă a dăruitorului - și haraci - inițiativa exclusivă a primitorului -, e o asemănare. Anume un echilibru și o stabilitate: cât este disponibil, respectiv câtă putere are fiecare. Variantele intermediare - bacșișul și peșcheșul - au tendința dezechilibrării În mărire indiferent de disponibilități și putere, cu riscul distrugerii relației. Poate ar trebui să exemplific. Nimic mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]