7,167 matches
-
Arcadie Donos care se arătase harnic și bun la carte, la școala de la Rughi, a fost dat să Învețe mai departe liceul din orașul Bălți și unde l-am cunoscut pe scena Teatrului Orășenesc de la Bălți. Când au venit vremurile aspre, când Basarabia a fost ocupată de Sovietici, Arcadie trece Prutul În țară și apreciat pentru calitățile sale de actor ajunge În scurt timp pe scena teatrului din București. Cunoscut acestui domeniu este fericit că Își Împlinește chemarea urmând totodată și
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
totalitarismului. În conferințele ținute În Belgia, Elveția, Franța S. Grosu dezvăluie adevărata față a totalitarismului și condamnă indiferența lumii libere față de ateismul distrugător. Un capitol cuprinzător din operele sale S. Grosu Îl consacră acelora care au propovăduit creștinismul În condițiile aspre de lagăr și Închisoare. Cităm câteva nume. Traian Dorz militant În mișcarea creștină Oastea Domnului din Banat, Moseniorul Vladimir Ghica - „prinț În lume și preot În Biserica lui Hristos”. Mgr. George Surdu - rectorul Misiunii Române greco-catolice din Paris; Mitropolitul Nicolaie
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
cu totul altcineva. Atunci i s-a năzărit picătura aceea de cer la care se uita din cînd în cînd prin crăpătura oblonului înainte de a se da jos din patul de campanie în care dormea, îi plăcea tot ceea ce era aspru, soldățesc, zdravăn, folositor, din preajma sa, așa își păstra viu "spiritul combativ" își zicea, măcar acolo, în văgăuna lui, pentru că în Vladia așa ceva era cu neputință. Leonard Bîlbîie în acele secunde nu era altceva decît o fîșie de cer înnorată, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dos și amar pînă în străfundul măruntaielor. Așa l-a găsit Radul Popianu, căzut cu fața în lichidul verzui, scîrbos, gemînd și tresăltînd de spasme. Adjutantul l-a ținut de frunte, l-a spălat, l-a șters cu un prosop aspru de cînepă, frecîndu-i pielea pînă cînd a crezut că-i va țîșni sîngele prin pori și i-a dat să bea din nou o singură cană cu șampanie dintr-o sticlă nouă pe care o adusese cu el. Cînd și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aviatore, signor Pangratty, Șerban Pangratty". Și aproape că l-a împins în față pe prinț, silindu-l să întindă mîna mai mult pentru a păstra o distanță cuviincioasă. Balbo se lumină în obraz, cu toate că arboră o expresie neașteptat de nouă, aspră, își împinse bărbia cu un gest cunoscut din jurnalele de actualități Luce, părea a fi un semn ori un consemn al cavalerismului oficial, își duse mîna stîngă la spate, iar dreapta o întinse scurt, energic. Cînd i-a simțit palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Era un zid de piatră pe care ploaia și zăpada nu aveau cum să-l surpe, Tot ce fusese din cărămidă se măcinase ori fusese furat, folosit la alte construcții, nimeni nu putea ști adevărul. Rămăsese doar piatra, atît de aspră și de încăpățînată, încît nici iedera n-o putea acoperi cu totul. Așa se făcea că el o putea zări de fiecare dată cînd simțea că se pierde în hățișul amănuntelor contradictorii a tot felul ele rapoarte și știri. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cîte sînt înfierate în programul vostru". încetul cu încetul culoarea normală reveni în obrazul colonelului Stoicescu, normală pentru el, oricum tot pământie era, cine știe ce strămoș tătar o fi avut în spiță, de la care a rămas doar culoarea obrazului și părul aspru, cu firul gros care asalta fruntea voind s-o năpădească. "Ei, primul, eu te-am întrebat dacă subscrii, avem adeziuni, domnule adjutant, adeziuni în regulă, le-am tipărit la imprimeria gazetei Epoca. De altfel și programul va apărea, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei să-și vadă adevăratul chip și adevăratul suflet de băieți de prăvălie, mai tot timpul umiliți și plăcîndu-le să se umilească. Păreau necruțători, de piatră și, cine știe, poate între timp, tot jucîndu-se cu imaginea lor, chiar deveniseră reci, aspri, neîndurători. Păși cu greutate, să se audă cum bocăne pe trotuarul ce ducea de la poarta cu închizătoare electrică pînă la treptele vilei, apoi trecu în vîrful picioarelor pentru ca paznicii să nu-și dea seama că nu ocolește clădirea ca să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu aceleași mijloace, folosind aceleași principii în două cazuri complet opuse. În primul caz, cel al banditului Cocoș, realitatea nu era decît pură imaginație, iar în cel de-al doilea, al Vulturului Alb, imaginația devenea cu fiecare clipă o realitate aspră, înspăimîntătoare, care putea ucide. Primul căzut a fost chiar el. Putea avea altcineva o vină în afară de Leonard Bîlbîie? Sigur că nu, doar de la început Serviciul stabilise regula "întotdeauna, mortul e vinovat". Parcă scăpase de o mare povară și avea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cei douăzeci și șase ai mei asta nu era puțin), vorbea o franțuzească clară, puțin întreruptă de optimismul care îl stăpânea și ni se transmitea, căutând comuniune de idei, care la el în țară nu erau prea limpezi, o țară aspră, în care revoluționarii abia ieșiseră pe scena politică. Venise la noi în căutarea acestor idei, acestei comuniuni și era bucuros ca și când le-ar fi găsit... Curând am aflat că la întoarcerea în țară a fost arestat și închis. S-au
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
inși instalați la o masă uriașă, aplecați asupra șpalturilor, sub lumina puternică a unui bec care atârna aproape până jos din tavan. - Eu sunt, a răspuns unul dintre ei, un ins mic de statură, cocoșat, elegant îmbrăcat, cu un chip aspru, sever, privire rapidă și pătrunzătoare. Mi-a strigat numele sigur că nu se înșela, și mi-a spus că am lipsit. Nici nu mă apucasem de lucru, că și lipsisem. Am vrut să-i explic, dar m-a întrerupt: - Fă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din filme, dar capotează în fața realității, în vreme ce marii șmecheri, mafioți adevărați, o duc bine mersi, cu zâmbetele lor tot ca din filmele și hainele lor deschise la culoare. E interesant cum Garrone creează această ramă cinematografică referențială, reușind un film aspru și profund despre o realitate cu mult mai dură decât o arată filmele. Three Monkees a împărțit criticii în două Bine primit de critici, Waltz With Bashir de Ari Folman este un documentar de animație, deși i se spune documentar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
lasă-mă să-ncerc și eu. Îmi dau seama că nu e punctul tău forte. Fran fu prea uimită ca să se înfurie când Jack îi luă copilul din brațe și îl ținu lipit de umăr, cu fața îngropată în stofa aspră a hainei, atât de strâns încât Fran se temu că avea să se sufoce. Și-l putea închipui pe Jack Allen rezemat de bar, după o noapte lungă în care vânase o poveste alunecoasă, smulgând informații de la funcționari publici încăpățânați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prin efracție în propriul apartament, sfârșind prin a fi arestat, a fost excelentă. Felicitări, Mike. Stevie intră după ea în birou. — Cum m-am descurcat? o întrebă Fran pe femeia mai în vârstă. — Grozav. Deși cred că ai fost cam aspră cu Jack Allen. Și Express face campanii sociale, să știi. — Tu cu cine ții? Fură întrerupte de un hohot de râs venind din redacția de știri. Sean McGee lipise pe avizier o foaie pe care scria „ACURAȚEȚEA ÎNSEAMNĂ CREDIBILITATE“, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
te mai uita așa la mine, Stevie, bine? Nemaifiind conștientă de nimic altceva decât de senzația plăcută pe care i-o dădea faptul de a fi pe jumătate purtată în brațe, pe jumătate târâtă după el, simțind pe obraz atingerea aspră a unui umăr îmbrăcat în tweed, Fran ar fi intrat bucuroasă în mașina oricui, indiferent de intențiile sale. Fără a bănui, pentru că nu se mai simțise niciodată așa, că această veselă iresponsabilitate era cea care alimenta vânzările de băutări alcoolice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
calului, stăi o leacă și rabdă ce-i răbda, că îndată ți-oi da ovăs... și fân bun, Roibule, și te-oi adăpa... Zicând acestea, legă roibul de belciugul bătut în stâlpul gros din fața crâșmei, aduse mânile prin coama-i aspră și-i mângâie ochii deștepți. Calul necheză încet și-și întinse botul umed spre stăpân. —Iacă-ndată, Roibule, îndată. Străinul își dădu pălăria pe ceafă și trecu pragul rateșului. Înlăuntru, pătrunseseră umbrele înserării. Crâșmarul sta după tejghea așteptându-și mușteriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ar fi bătut, l-ar fi dat jos. Cânii mahalalei îl simțiră și dădură năvală în uliță, care strecurându-se pe sub porți, care sărind peste garduri. Erau de toate neamurile și de toate mărimile: creți și lânoși; zbârliți, cu păr aspru în jurul botului; bocși grași cu nasurile turtite; copoi sprinteni; dulăicu hămăituri răgușite - și toți dădură năvală în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și arătă dinții, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zare, fără râuri, fără răcoarea florilor și a pădurilor, nemărginire dreaptă - și totuși era cel mai drag pământ sufletului meu. Acolo nu se văd munți cu coame albastre înălțându-se cu creștetele în cer, aproape; nici codrii bătrâni cu cânturi aspre și veșnice; nici cucul nu cântă de noroc, când șuvoaie vin rostogolindu-se înspumate pe treptele costișelor, când luncile se umplu de flori și de oaspeți cântăreți. Acolo se aude, iarna, suflarea crivățului viforos într-un pustiu fără sfârșit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rumânul! Pe mine m-a sărăcit boierul ăl de-a murit, și ăsta care a venit m-a afundat și mai rău în necaz... Am rămas numai cu casa, atât - și cu pușca... În glasul lui era ca un hârâit aspru, dureros. Prin ochii verzi, care mă priveau, trecu o lucire. Crâșmarul îmi făcu cu ochiul și tuși. Puse apoi mâna pe pușca lui Sandu și mi-o întinse: — Dumneata, boierule, ai foc central! Eu cunosc! am fost caporal în artilerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de vânt ale rațelor, de fâlfâirile moi, abia auzite, ale stârcilor, ori de sfârâiturile de aripi ale cristeilor de papură; deosebeam bine și strigătul vulturilor care se roteau în văzduh, după pradă, de răcnetul de trâmbiță al bâtlanilor, de gâgâirile aspre, scurte, ale gâștelor vinete. Și toată vremea cât stam în luntre, cu pușca în mână, eram cu ochii mari la pândă, cu inima gata să zvâcnească înfierbântată, fără nici o simțire alta, fără nici un gând. Marin îmi da deslușiri asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Închise ușa, puse cu zgomot zăvorul. Lumina se stânse. Iar în răsărit, prin îngrămădirile de nouri zdrențuiți, curgeau izvoarele de foc ale zorilor trandafirii, peste apa și peste munții de neguri din baltă. Ploaia tot cădea, dar din ce în ce mai rărită, glasul aspru din lunci contenise - și în liniștea care învăluia singurătatea, prin ceața nelămurită a zorilor, încălecai și pornii ca alungat de ceva spre Sărățeni. IVtc "IV" Dragostea înflăcărată, cea dintâi dragoste, mă ardea! Tremuram ca scuturat de friguri în odaia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Era vremea urâtă... Știam că n-ai să vii... Și cum mă privea, o neliniște ciudată mă învălui ca o negură, dintrodată. Îmi întorsei privirile în altă parte, spre calul pe care-l ducea Sandu la grajd. Figura amărâtă și aspră a vânătorului, însă, iar mi se arătă: îmi întorsei ochii, cercetându-l. Nu bănuiește nimic? N-a simțit nimic? Nu bănuia nimic; nici n-avea de unde să bănuiască. Liniștit, își umplea pipa cu tutun. Și-o puse în gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se întorcea cu fericirea ei nețărmurită, făgăduind un viitor care trebuia să curgă fără sfârșit - după cum fără sfârșit îmi închipuiam că va fi flacăra tinereții mele. Dar tresării ca dintr-un vis: îmi răsărise înaintea ochilor icoana vânătorului, amărâtă și aspră... Înainte-mi, până în depărtări nemăsurate, în perdele de neguri, se întindea Bărăganul drept, fără o ridicătură, fără un arbore. Călăream singur subt un cer nemărginit, cu dragostea și cu neliniștea; un vânt slab îmi mângâia și-mi răcorea fața. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și adăpăm boii, zise Băieșu. Nu mai avem mult până la pod, la Tupilați... —Valeu, valeu!... ia stați o leacă, oameni buni... Oamenii întoarseră capetele. Pe cărarea din marginea șoselei se ridică un țigan cărunt, cu obrazul pământiu și zbârcit. Mustața aspră îi era împărțită în două sub nas printr-o ruptură în buza de sus, care-i arăta dinții lungi, albi. Sta încovoiat, în surtucu-i peticit, desculț, cu izmene albe, cu mânile strânse sub brâul roș. Începu să scâncească răgușit, stâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
car, zăcea lângă roate; Băieșu, cu stânga șuroind de sânge, se apropie de el; cei patru țigani se mistuiră într-o clipită în păpușoaie. Dar cositorii îi vedeau de pretutindeni, le zăreau capetele, vedeau învăluirile porumbiștei, se chemau cu glasuri aspre, și-i țărcuiau risipindu-se, dându-le ocol. Băieșu cuprinse de subt umeri pe Hazu și-l trase la umbră, sub răchită. Cămașa, în dreptul coastelor din stânga, era numai sânge, năvălit din răni. Românul abia sufla, cu ochii deschiși mari, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]