8,108 matches
-
incident este povestit cu multe amănunte și în cronici. Ostașii austrieci și moldoveni ajunși în oraș și fiind înfrigurați de gerul aspru s-au repezit să bea vinul de prin cârciumi, lăcomindu-se să jefuiască, înainte de a câștiga victoria . Trupele austriece s-au îndreptat spre Curtea Domnească, unde Stoian Sârbul a deschis porțile fără a se împotrivi. Ele i-au eliberat pe oamenii închiși în temniță, tâlhari și ucigași, dar și pe cei doi fii ai spătarului Miron Cuza. Aceștia s-
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
și pe cei doi fii ai spătarului Miron Cuza. Aceștia s-au alăturat invadatorilor și au pornit toți spre Mănăstirea Frumoasa, unde au așteptat lângă un pod și restul armatei care rămăsese în urmă. Pe la orele 3 ale serii, trupele austriece se aflau în jurul Mănăstirii Cetățuia. Înăuntru, slujitorii trăgeau clopotele pentru a-i chema pe tătari în ajutor. Convinși de marele vistiernic și de trimisul turc, pe la orele 5 seara, au sosit din toate părțile călăreții tătari. Din târg s-au
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
și arcanele, în spatele austriecilor au ieșit ostașii aflați la Cetățuie purtând năframe albe la braț, pentru a se deosebi de cătanele moldovenești trădătoare. Lupta a durat cam trei ore, tătarii lovind năprasnic și despuind pe morți și pe răniți. Cătanele austriece au început să se retragă în pădurile Hlincei, fiind urmăriți de tătari și de moldoveni. Puținele cătane care au scăpat cu viață fugind au degerat de frig pe timpul nopții. A doua zi, domnitorul Mihai Racoviță a coborât de la Cetățuia la
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
lângă movilă cerdacu de piatră și au îngropatu și un stâlpu de peatră în mijlocul cerdacului pre care au scris toată întâmplarea."" (A. Amiras) În total, sub colina pe care se află azi Crucea, au fost îngropați circa 600 de soldați austrieci și moldoveni. Domnul a construit acolo și un foișor (cerdac) de piatră. Movila pe care a fost ridicat Cerdacul lui Ferentz - în locul numit "La Părasca" - și crucea cu inscripția se pot vedea și astăzi lângă șoseaua care străbate târgușorul Nicolina
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
fost cele făcute de Seimul de patru ani din 1788-1792, care au dus la proclamarea Constituției din mai 1791, au fost tardive. Țara a fost împărțită în trei etape între vecinii săi mai puternici: Imperiul Rus, Regatul Prusiei și Imperiul Austriac. Din anul 1795, Uniunea statală polono-lituaniană a fost complet ștearsă de pe harta politică a Europei. Polonia și Lituania au renăscut separat ca țări independente în 1918. "Unirea de la Lublin" din 1 iulie 1569 a fost actul care a înlocuit uniunea
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
tronul Poloniei pentru socrul său Stanisław Leszczyński, de asemenea, regele a sperat să smulgă râvnitul ducat de Lorena de la Francisc al III-lea. Căsătoria iminentă a Ducelui cu fiica împăratului Carol al VI-lea, Maria Tereza, ar fi adus puterea austriacă periculos de aproape de granița franceză. În final, intervenția franceză nu a permis ca Stanisław să-și recupereze tronul. Prin Tratatul de la Viena din noiembrie 1738, Stanisław a fost recompensat pentru pierderea tronului polonez cu ducatul Lorena, care în cele din
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
a marcat supremația comercială franceză în Orientul Mijlociu. Cu aceste succese, prestigiul lui Ludovic al XV-lea a atins cel mai înalt punct. În 1740, moartea împăratului Carol al VI-lea și succesiunea fiicei sale Maria Theresa a început războiul succesiunii austriece. Bătrânul cardinal Fleury mai avea prea puțină energie pentru a se opune acestui război, puternic susținut de partidul anti-austriac de la Curte. Regele a intrat în război în 1741 de partea Prusiei. Războiul a durat șapte ani. Fleury a murit înainte de
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
și, după moartea acesteia, de o altă soră a lor, Madame de Chateauroux. Regina s-a refugiat în religie și în activitățile de caritate. În iunie 1744, regele a părăsit Versailles pentru a lua personal comanda armatelor sale în războiul austriac de succesiune. Această mișcare deși a fost o măsură populară, a fost marcată de indiscreția regelui de a o lua cu el pe Madame de Châteauroux. În august, regele a căzut grav bolnav la Metz. Decesul părea iminent și s-
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
Tema întregului ansamblu este călătoria omului din întuneric către lumina divină. După moartea Prințului Eugen în anul 1736, domeniul a intrat în proprietatea Habsburgilor. Cele două palate găzduiesc muzee. În palatul în care a locuit Prințul Eugen se găsește Muzeul Austriac de Artă Barocă. În celălalt palat se află Galeria Austrică de Artă unde se găsesc tablouri din secolele XIX și XX. În 1803 a fost făcută, în parcul de la Belvedere, prima grădină alpină din Europa. Astăzi peste 4000 de plante
Palatul Belvedere () [Corola-website/Science/302122_a_303451]
-
de la Mostar (distrus în anul 1993) sau moscheile din Sarajevo și Banja Luka. Statutul populației creștine se înrăutățește în mod constant odată cu adâncirea crizei Imperiului otoman. Mulți creștini părăsesc Bosnia pentru a se instala pe teritoriile Dalmației sau ale Imperiului austriac. Cei care rămân sunt reduși la un statut de servitute, muncind pe latifundiile feudalilor musulmani în schimbul a jumătate din recoltă. Exista și o clasă de musulmani fără pământ, însă aceștia erau fie soldați, fie colectori de impozite. În general creștinii
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
pe baza religiei) indică următoarele proporții: ortodocși 42,88%, musulmani 38,75%, catolici 18,08% alții (în special evrei) 0,31%. În general proporțiile au rămas neschimbate până în anul 1910, când a fost realizat ultimul recensămât al populației de către autoritățile austriece. Inrarea trupelor austriece a fost întâmpinată cu ostilitate de către musulmani, care s-au revoltat până în anul 1883 (când ultima rezistență a fost înfrântă). Populația creștină așteptase cu multă încredere schimbarea administrației însă atât catolicii cât și ortodocșii au fost dezamăgiți
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
indică următoarele proporții: ortodocși 42,88%, musulmani 38,75%, catolici 18,08% alții (în special evrei) 0,31%. În general proporțiile au rămas neschimbate până în anul 1910, când a fost realizat ultimul recensămât al populației de către autoritățile austriece. Inrarea trupelor austriece a fost întâmpinată cu ostilitate de către musulmani, care s-au revoltat până în anul 1883 (când ultima rezistență a fost înfrântă). Populația creștină așteptase cu multă încredere schimbarea administrației însă atât catolicii cât și ortodocșii au fost dezamăgiți de măsurile adoptate
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
opoziție a frânat dezvoltarea economică a provinciei. Un alt proces esențial în aceasă perioadă este finalizarea procesului de identificare etnică a comunităților creștine din Bosnia cu sârbii și croații din afara provinciei. Desigur, un sentiment de înrudire existase și înainte de ocupația austriacă (între ortodocșii din Herțegovina orientală și muntenegreni sau între catolicii din Herțegovina occidentală și croații din Dalmația), însă în secolul XIX, ca urmare a răspândirii tiparului și a înființării societăților culturale naționale, procesul este finalizat, identificarea ortodocșilor cu sârbii și
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
secolului XX se creează prima organizație politică a populației musulmane, Mișcarea pentru Autonomia Culturală și Religioasă în Bosnia și Herțegovina, devenită în 1906 Organizația Națională Musulmană, partid politic care a a sigurar timp de trei decenii reprezentarea populației musulmane. Administrația austriacă a încercat să promoveze ideea unei identități bosniace comune (bosniaștvo) însă ideea a fost respinsă de către sârbi și croați și privită cu serioase rezerve de către musulmani. În această perioadă atât sârbii cât și croații au încercat să-i convingă pe
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
devenit principalul obiectiv al aspirațiilor teritoriale ale Regatului Serbiei. Populația sârbă reprezenta majoritatea relativă în provincie și o parte din musulmani erau partizani ai identității sârbe. În plus, populația sârbă era frustrată de menținerea obligațiilor feudale și de atitudinea autorităților austriece, care considerau că loialitatea față de Monarhie era cel mult îndoielnică astfel că exercitau un control strict asupra sistemului de învățământ și activităților organizațiilor sârbe. Nemulțumirile populației sârbe au sporit în anul 1908, când Austro-Ungaria a anexat în mod oficial Bosnia-Herțegovina
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
1914, Gavrilo Princip, unul dintre conspiratori a reușit să-l asasineze pe arhiducele Franz Ferdinand și pe soția acestuia. Succesiunea de evenimente determinate de atentat au dus la izbucnirea primului război mondial. În urma declanșării războiului dintre Austro-Ungaria și Serbia și Muntenegru, autoritățile austriece au privit cu deosebită suspiciune populația locală sârbă și au organizat forțe militare auxiliare formate în special din bosnieci musulmani. Deși incidentele între forțele auxiliare și sârbii din Bosnia nu au atins gravitatea faptelor din al doilea război mondial, evenimentele
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
în administrația Palatului Copiilor din Iași, situație descrisă de un istoric ca „jenant(ă) pentru capacitatea managerială actuală la Iași”. În 1890 a fost construit sub primariatul lui Vasile Pogor un nou bufet în parc, clădire de lemn în stil austriac. Aceasta a supraviețuit sub aceeași destinație până în 1989, când a fost demolată și înlocuită de edificiul modernist al Muzeului „Mihai Eminescu”. Spre sfârșitul secolului, parcul era îngrijit frecvent, băncile vopsite regulat, iar florile protejate iarna în sere. Aleile erau ample
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
de lei, sugerând să se folosească în scopuri caritabile pentru oamenii săraci ai orașului. În 1989 s-a deschis în parc Muzeul „Mihai Eminescu”, o clădire modernistă proiectată de arhitectul Virgiliu Onofrei și amplasată în locul foișorului de lemn în stil austriac. De-a lungul perioadei comuniste și a politicii de sistematizare urbană, suprafața parcului a scăzut, ajungând spre sfârșitul secolului la circa 10 hectare (jumătate din suprafața originală). În perioada postdecembristă întreținerea și dezvoltarea parcului a intrat într-o perioadă de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
a intrat într-o federație cunoscută ca Uniunea statală polono-lituaniană. În cadrul federației, Marele Ducat al Lituaniei avea guvern, armată, sistem juridic și buget separate. În 1795, statul polono-lituanian a fost dezmembrat de vecinii mai puternici: Prusia, Imperiul Rus și Imperiul Austriac. Marele Ducat al Lituaniei era un stat multinațional, care a ocupat un teritoriu uriaș datorită vacuumului de putere lăsat de prăbușirea statului mongol. La viața sa politică, economică și culturală au participat lituanienii și polonezii catolici, slavii răsăriteni ortodocși și
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Białystok, cedat Rusiei. Ducatul avea o suprafață de aproximativ 104.000 km² și o populație de aproximativ 2.600.000 de supuși. Cea mai mare parte a populației era de origine etnică poloneză. Ca urmare a anexăriilor ulterioare a Galiției austriece și a zonelor orașelor Zamość și Cracovia, suprafața ducatului a crescut la aproximativ 155.000 km², iar populația a ajuns la 4.300.000 de oameni. Ducatul a fost organizat administrativ-teritorial în departamente, fiecare purtând numele orașului de reședință. La
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
organizat în alte patru departamente: Forțele armate ale ducatului se aflau sub controlul total al francezilor prin ministrul de război, prințul Józef Poniatowski, care era și mareșal al Franței. Ducatul a fost puternic militarizat, cum avea vecini precum Prusia, Imperiul Austriac și Imperiul Rus, și a fost o bază de recrutare importantă în timpul camapniilor napoleoniene. Armata regulată avea efective considerabile în raport cu numărul locuitorilor ducatului. La început, armata era formată din 45.000 de soldați (cavalerie și infanterie), pentru ca, până în 1810, numărul
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
plăcut foarte mult. Această activitate a adus-o și în contact cu alti intelectuali ce simpatizau cu capitalismul cu piața liberă. Ea s-a împrietenit cu jurnalistul și cu soția lui, iar Hazlitt i-a prezentat-o economistului de Școală Austriacă Ludwig von Mises. În ciuda diferențelor de viziune filozofica între ei, Rând a sprijinit puternic, de-a lungul carierei, scrierile ambilor, și amândoi și-au exprimat admirația pentru ea. Odată, Mises a spus despre Rând că este „cel mai curajos om
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
Revoluția de la 1848 a captivat generații întregi de istorici. Mai mult, evenimentele din Transilvania au fost abordate în viziuni proprii, nu numai de către istoriografia românească, ci și de cea maghiară, germană (săsească) și austriacă. Prin urmare, o istoriografie nu numai bogată, ci și complexă, în raport cu dimensiunea europeană a evenimentului, pluralitatea problemelor ridicate și locul pe care îl ocupă în istoria modernă a României. I s-au consacrat, în consecință, mai multe colecții documentare, monografii
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
lucrări ale pictorilor și scriitorilor ruși au fost dedicate revoltei bulgare: La 30 iunie 1876, Serbia, urmată de Muntenegru, au declarat război Imperiului Otoman. La 8 iulie, țarul Alexandru al II-lea și prințul Gorceakov s-au întâlnit cu împăratul austriac Franz Joseph I și contele Andrássy la castelul Reichstadt din Boemia. Nu s-a semnat niciun acord, dar în timpul discuțiilor, Rusia a acceptat să susțină ocuparea de către Austria a Bosniei și Herțegovinei, iar Austro-Ungaria, în schimb, a acceptat retrocedarea sudului
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
a înlocui termenul de „graeco uniți” și a asigura astfel egalitatea formală de denumire între catolicii de riț bizantin și cei de riț latin (romano-catolicii). În anul 1773 a avut loc la Viena un sinod al episcopilor uniți din Imperiul Austriac, care spre deosebire de episcopii neuniți (ortodocși), nu aveau dreptul de a-și alege propriul mitropolit. Cei cinci delegați români prezenți la sinod au înaintat un protest contra denumirii de „greco-uniți”, pe motiv că aceasta denumire nu-i delimitează suficient față de „greco-neuniți
Greco-catolici () [Corola-website/Science/302554_a_303883]