6,215 matches
-
coroană etc. Ofițerul, îmbrăcat în costumul legionarului roman. Cei trei crai, adică magii, cu costume orientale, anume Gaspar, Melhior și Baltazar. Pruncul, copil între 12 și 14 ani. Paiața îmbrăcată cu haine strâmte și cu diferite petice. Moșul cu mască, barba lânoasă, cu cojocul și căciula întoarse pe dos. Vicleimul, bineînțeles, a degenerat. De unde vicleimul original avea un dialog inspirat din mistere sau nașterea lui Hristos, cu vremea s-a vulgarizat și chiar s-a trivializat. Astfel am ajuns la vicleimul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
viața, pe care bătrânețea îl clasificase drept un personagiu ridicol. Când au fost descoperite apele feruginoase de la Văcărești 299, glumeții i-au spus că dacă se va spăla cu apa aceasta se va întări ca fierul. Rezultatul a fost că barba lui Bărbucică s-a înroșit, pentru marea veselie a bucureștenilor. „Ibric“ era un tip foarte cunoscut pentru un viciu rușinos pe care îl practica. Fusese de foarte multe ori surprins chiar în locuri publice, fusese arestat, bucureștiul în 1871 155
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Büchner 7. Apoi am trecut francamente în tabăra liceenilor liberali, către care mă atrăgea întreaga mea fire. Un amănunt: treceam pe stradă în tovărășia unui coleg, când, iată că ne încrucișează un bărbat de statură de mijloc, cu părul și barba crețe și cărunte. O figură caldă, deschisă și atrăgătoare, un ochi care zâmbea și intra în suflete. Colegul meu îmi spune: „Uite, ăsta e Brătianu“. Am rămas cu chipul lui în cap și n-am mai ezitat. Eram liberal. Cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
apele de la Văcărești.2 În vremea aceea trăia în București un bătrân cam ramolit și căzut în senilitate, numit Bărbucică. Am mai vorbit de el. Glumeții l-au convins că, dacă își va muia de trei ori în fiecare dimineață barba în izvorul de la Văcărești, va întineri. Așa a și făcut. Însă apa fiind feruginoasă i-a roșit barba. Și astfel Bărbucică a umblat câtăva vreme cu barba roșie dar deloc întinerită. Apele de la Văcărești au dat prilej marelui artist Matei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numit Bărbucică. Am mai vorbit de el. Glumeții l-au convins că, dacă își va muia de trei ori în fiecare dimineață barba în izvorul de la Văcărești, va întineri. Așa a și făcut. Însă apa fiind feruginoasă i-a roșit barba. Și astfel Bărbucică a umblat câtăva vreme cu barba roșie dar deloc întinerită. Apele de la Văcărești au dat prilej marelui artist Matei Millo, dar acum în marele declin, ca să facă o piesă cu titlul Apele de la Văcărești.3 Această piesă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au convins că, dacă își va muia de trei ori în fiecare dimineață barba în izvorul de la Văcărești, va întineri. Așa a și făcut. Însă apa fiind feruginoasă i-a roșit barba. Și astfel Bărbucică a umblat câtăva vreme cu barba roșie dar deloc întinerită. Apele de la Văcărești au dat prilej marelui artist Matei Millo, dar acum în marele declin, ca să facă o piesă cu titlul Apele de la Văcărești.3 Această piesă a avut un număr destul de mare de reprezentații pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numit întotdeauna regimul lui Popa Tache. Prin anul 1884 l-am cunoscut și eu. Era un om de o statură herculeană. Rar am văzut un român cu o asemenea construcție atletică. 'Nalt, spătos, cu gâtul taurului, fălcos, cu părul și barba creață, de altfel nu urât bărbat și nici antipatic, avea o înfățișare de masivitate care impunea. Înțelegeai că te afli în fața forței. Când l-am cunoscut, deși avea aproape de 70 de ani, era ca un trunchi. Părea etern. Dacă omul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și a regimului conservator, pentru ca să dea României guvernarea liberală cea de 12 ani. Sala Bossel e plină de public, mai ales de tineret școlar. Un singur orator a vorbit: Nicolae Fleva. Înfățișare extrem de simpatică, statură proporționată, figură brună, încadrată de barbă neagră, bărbat frumos în toată puterea cuvântului. Are glasul cald, insinuant, are un timbru pe care natura nu l-a cheltuit cu prea mulți. Una din marile taine ale succeselor de tribună ale acestui mare frazeolog era timbrul vocii: Fleva
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
orice altceva unei persoane. Unii din cei cu care m-am întîlnit după revenirea la Bacău mi-au adresat, direct sau la telefon, niște fraze ca la carte, pline cu regrete (e suspiciunea mea) factice. Alții s-au uitat la barba mea, au bîiguit două-trei cuvinte și au rămas cu gîndul suspendat, așteptînd să le ofer detalii. La rîndul meu, nu m-am putut preface că mă consolează toate acestea. *Doliul se opune preocupărilor obișnuite. Ceilalți uită asta și-mi cer
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mînă, singur. Mă zărește la ieșirea din ogradă, dar nu-i sigur că sînt eu: „Domnu’ Călin?” Mă recunoaște de-a binelea abia cînd mă apropii la trei pași de el. Se întoarce greu spre stînga, cu fața în lumină: barbă albă, ochi mici, buze vinete. Mîinile și genunchii îi tremură. E gata să plîngă. Face un efort să se stăpînească și să spună prima frază: „Domnu’ Călin, tatic-tu matale venea și mă rădea. Ne luam cu vorba despre una
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
are timp să se uite la niște movilițe de soboli, cînd nici munții nu ne mai ajung!” Și-a împins încet, aparent preocupat, cu indicatorul mîinii drepte, ochelarii spre rădăcina nasului, apoi și-a trecut de cîteva ori mîna prin barbă. M-a privit cu superioritate, ca pe un păgubos. Anterior discutasem, cum îmi ceruse, „deschis”, despre romanul său, în legătură cu care îmi permisesem să formulez cîteva obiecții. „Poți să le publici, bătrîne, a rupt el tăcerea, fii intransigent! Uneori se poartă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unui pictor-scriitor (Val. Gheorghiu). Inițial, bătrînul a refuzat „colaborarea”, apoi, sfătuit de I.D.L., a acceptat-o: „Bine, bine, numai să scot (din publicarea cărții) vreo zece mii de lei pentru coșciugî” Pe ștefan Voitec (care n-a fost totdeauna taciturnul cu barbă albă, așa cum îl știm de la TV) în calitatea de președinte al secției Craiova a Partidului Socialist. „Eu nu sînt lipit de scaunul ăsta, a declarat el cu o săptămînă înainte de fuziunea din 1948. Sîntem un partid puternic. Mă voi opune
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ușoară: „Aviația dă senzația / Că-mi vine să iubesc”. Aviația înseamnă, bineînțeles, zborul. Însă o plimbare (pe pămînt) n-ar putea să-i dea autorului aceeași senzație? întreb și eu ca... ofițer de artilerie antiaeriană! *Cînd scrie, Cs., umbra cu barbă a lui Genoiu și unealta lui de lux, face cu ochiul, iar „cel ce face cu ochiul - avertiza Isus Sirah - meșteșugește rele și cel înțelept se va depărta de el”. Să compui, la peste 40 de ani, un pseudozodiac vulgar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gustat de învățătoarele și profesoarele aduse prin convocator la Sala „Ateneu”. Cînd, de pildă, autorul a spus într-un „vers” că mîncăm pește oceanic, au sărit să aplaude. Apoi cînd, mai la vale, a zis, zîmbind larg din fastuoasa-i barbă, că „la pescuit (de femei) trebuie să ai undița tare”, satisfăcute că au înțeles „mesajul”, au aplaudat și mai vioi. Ce e supărător în asta?, m-ar putea întreba cineva. Evident, nu „succesul” lui Cs., scriitor care, după mine, în ciuda
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care cred altceva decît spune el. Pricepînd ce mi-a provocat vorba țîșnită la vederea sa, m-a întrebat rîzînd: „Nu-i așa că ți-am oferit o lectură înteresantă?” „Sînt uluit de-o așa măiestrie”, i-am răspuns privind în barba lui ca și cum ar mai fi rămas în ea un rest de secreție vaginală. *„Vreme nesănătoasă” pentru luna ianuarie: mult mai cald decît în anii precedenți. „Nu de asta mă simt eu rău”, îmi zice cu un aer morocănos „Bunicul”. De-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noi, pe canapeaua din „camera mare”, după ce pălăvrăgeala nocturnă cu vodcă și interjecții se prelungise dincolo de ora fantomelor. Seara la restaurantul din colțul blocului Unic, la mijlocul anilor ’80, urmăriți la masa de alături de privirea mare a unui Adrian Păunescu cu barbă de monah. Drogul tot mai salvator și tot mai năruitor al alcoolului... ca stimulent și Înlocuitor al poeziei sau iubirii. Al speranței, adică. Cele câteva convorbiri telefonice și câteva epistole de după 1989, când Marea Speranță Își arătase deja colții capcanelor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ce părere ai, există și ochelari de soare roz? — Am impresia că Elton John a purtat cândva așa ceva. — Așa e. Ascultă continuarea. Pe drum m-am întâlnit Cu un bătrân. Hainele lui erau Toate albastre. Uitase să se radă Și barba părea tot albastră. A fost o seară tare lungă De un albastru închis de tot. Seară lungă, lungă Și foarte albastră. — Eu sunt ăla, nu? am întrebat. Nu, nu ești tu. Tu nu apari în cântecul ăsta. Bătrânul mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
wgevl Efgvén - gthôuv - bge... Bătrânul demon s-a așezat pe o piatră la marginea drumului unui sat finlandez. Demonul avea zece mii, sau poate douăzeci de mii de ani și părea cumplit de obosit. Îmbrăcămintea și încălțămintea îi erau prăfuite, iar barba oribilă. „Unde te grăbești așa?“ îl întrebă demonul pe țăran. „Mi s-a rupt sapa și trebuie s-o repar, răspunse țăranul.“ „N-ai nici un motiv de grabă. Soarele e încă sus pe cer și nu-i cazul să muncești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mari, lăsând urme cu țintele de pe tălpi în pământul înghețat. Umbra venea încet în urma lui. Nu mi se părea chiar atât de sănătoasă pe cât lăsase el să se înțeleagă. Era trasă la față. Nu i se vedeau decât ochii și barba. Presupun că vreți să vă las singuri, zise Paznicul râzând. Cred că aveți să vă spuneți o mulțime de lucruri. Bine, stați de vorbă liniștiți... dar nu prea mult. Să nu cumva să vă dea prin cap să rămâneți împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
măcar unul în viață, și-au propus să facă din el un model exemplar pentru investigațiile ulterioare. I-am părăsit exact în faza aceasta. — Am rămas singurul supraviețuitor, nu? — Da. Mi-am rezemat capul de stâncă și mi-am mângâiat barba. Oare de când nu mă mai bărbierisem? Cred că arătam groaznic. — Eu de ce n-am murit? — Nici asta nu știu exact, dar presupun - ipoteză printre ipoteze, fără să mă îndepărtez prea mult de realitate - că tu aveai de la bun început un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
miște și aștepta să mă apropii. Era mai tânăr decât mine cu câțiva ani. La o primă privire, mi s-a părut diferit de Paznic din toate punctele de vedere. Avea mâinile subțiri, gâtul firav, pielea fină. Era palid, fără barbă, cu început de chelie, îmbrăcat foarte îngrijit. L-am salutat. — Bună ziua! S-a uitat la mine, cu buzele strânse, și a dat ușor din cap. Nu vă deranjez? am întrebat. Trebuia să vorbesc foarte tare din pricina vâjâitului. Bărbatul a clătinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
creștină foarte la zi și sentențioasă : “cine se simte fără de păcat să arunce primul piatra” ... în capul celuilalt ! Sigur, Fănică dotat de la părinți cu o frizură ocrotitoare , ar fi în avantaj . Cassian alopec ce este, riscă să-și piardă și “barba” . Ce ne îngrijorează mai tare ar fi Titi Iacob prezent la “revoluție” bolnav febril . Iată cum vede el lumea în ziua chilipirului istoric : Mi s-a părut curios faptul că unele ferestre de la etajul trei din balconul magazinului Modern , LA
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
a scenei, aspirând la consolidarea unei școli naționale de teatru. În descendență pașoptistă se situează și interesul pentru literatura populară, F. înscriindu-se între cei dintâi culegători de basme la noi (Roman Năzdrăvan, Omul de piatră, Omul de flori cu barba de mătasă sau Povestea lui Făt-Frumos, „Țeranul român”, 1862). Pe seama dorinței de a cunoaște cât mai bine domeniul care îl pasiona trebuie pus și voiajul întreprins în 1858 prin locuri cu vechi tradiții artistice și îndeosebi prin orașe cu prestigiu
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
1957; Oameni și oameni, București, 1959; Șoaptele pământului, București, 1960; A venit primăvara, București, 1961; Armonica, București, 1962; Întâmplările Marianei, București, 1962; Ca mărgelele pe ață, București, 1965; Dimineața de cenușă, București, 1968; Trei întâmplări la Suceava, București, 1968; Cu barbă și fără barbă, București, 1970; Comuna din Paris, București, 1971; Leu Paraleu, București, 1971; Curcubeul poveștilor, București, 1972; Aventurile lui Grivei, București, 1972; Munții necunoscuți, București, 1973; Patria, cel mai frumos cuvânt, București, 1974; Alfabetul năzdrăvan, București, 1975; Noi, cei
GAFIŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287125_a_288454]
-
oameni, București, 1959; Șoaptele pământului, București, 1960; A venit primăvara, București, 1961; Armonica, București, 1962; Întâmplările Marianei, București, 1962; Ca mărgelele pe ață, București, 1965; Dimineața de cenușă, București, 1968; Trei întâmplări la Suceava, București, 1968; Cu barbă și fără barbă, București, 1970; Comuna din Paris, București, 1971; Leu Paraleu, București, 1971; Curcubeul poveștilor, București, 1972; Aventurile lui Grivei, București, 1972; Munții necunoscuți, București, 1973; Patria, cel mai frumos cuvânt, București, 1974; Alfabetul năzdrăvan, București, 1975; Noi, cei care visăm, București
GAFIŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287125_a_288454]