7,814 matches
-
primit) mă-ntorc și le forțez Zgîrcita milă. LEAR: Duhul mi se schimbă. Haide, băiete. Cum îți este? Frig? Mi-e frig și mie. Unde-i finul, draga? Artă nevoii noastre e ciudată, Face din lucruri proaste, bune. Hai, colibă. Biet ins nebun, în inimă, cu-o parte Mi-e milă și de tine. BUFONUL: Cine are și-oleacă de minte Cu hei, ho ploi și vînt va primi Și cu soarta să mulțumit e, Căci ploaia plouă-n orișice zi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
să intri tu, cată-ți de grijă. Furtună nu mă lasă să gîndesc Ce m-ar lovi mai mult. Dar voi intra. (Bufonului) Băiete, -ntîi. Tu sărăcie fără casă, Dar, intră. -Am să mă rog, și-apoi adorm. (Bufonul intra) Bieți despuiați nenorociți, oriunde-ați fi, -Ndurînd lovirea crîncenei furtuni, Cum capul gol și coastele ieșite, Zdrențele rupte, găurite v-apără De vremuiri că asta? O, m-am îngrijit Mult prea puțin de astă. Ia-ți leac, pompă: Expune-te, sa
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mai multe țiitoare că un turc. Fățarnic la inimă, ușor de ureche, sîngeros de mînă; porc în murdărie, vulpe în viclenie, lup în lăcomie, cîine în nebunie, leu în pradă. Nu lasă că scîrțiitul pantofilor și foșnirea mătasurilor să trădeze biata-ți inima femeilor. Ține-ți piciorul departe de bordeluri și mîna de decolteuri, pana de registrul datornicilor, si desfide-l pe necuratu'. Mereu bate vîntul rece prin mărăcini. Face suum, mum; ei, delfine băiete, termină, lasă-l să treacă. (Furtună
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-i mai mult decît atît? Să ne uităm bine la el. Tu nu datorezi viermelui matasea, fiarei blană, oii lină, moscului parfumul. Ha! Trei din noi sînt sofisticați; tu esti lucrul însuși. Omul neîmpopoțonat nu-i mai mult decît un biet animal, gol și în două labe, ca tine. La o parte, la o parte, lucruri de-mprumut; hai, descheie-mă! (Își sfîșie hainele) BUFONUL: Te rog, unchiule, potolește-te; nu-i o noapte bună de înotat. Acum un focșor pe
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
un foc umblător. EDGAR: Asta-i necuratul Flibbertigibbet; el pornește cînd se-acoperă focurile și umblă pînă la primul cîntat de cocos; el dă albeața-n ochi, îi închiorchiosează, și face buza de iepure; da mălură-n grîu și chinuie biată creatură a pămîntului. Sîn Withold cîmpul de trei ori a parcurs; Coșmaru-ntîlni și-ai lui spiriduși; I-a poruncit să intre-n pămînt Și să-și facă al lui jurămînt. Dispari, vrăjitoare, dispari! KENT: Cum te simți, măria-ta? (Intra
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
omor păduchi. LEAR: Să te întreb ceva aparte. KENT: Îndeamnă-l încă-odat' să meargă, șir. Mintea-i începe-a rătăci. GLOUCESTER: Poți să-l blamezi? (Furtună continuă) Fiicele-i cată moartea. -Ah, bunul Kent A spus că-așa va fi. Biet surghiunit! Zici: regele înnebunește; dar și eu Nebun s-aproape. Am avut un fiu, Acum proscris de sîngele-mi: mi-a vrut Viața, de curînd. Și l-am iubit, Că nici un alt părinte; să-ți spun drept, Durerea mi-a rupt
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
grîu. Un suflu numai din gura-ți gingașa, Si oile nu ți le-atinge vreun rău. Purr! mită e neagră. LEAR: Pe ea citați-o-ntîi, e Goneril. Jur aici, în fața acestei onorabile adunări, că l-a dat afară cu piciorul pe bietul rege, tatăl ei. BUFONUL: Apropie-te, jupîneasa. Numele ți-e Goneril? LEAR: Nu-l poate tăgădui. BUFONUL: Mă rog de iertare, te-am luat drept un scăunaș. LEAR: Cealaltă-acum; privirea-i cruntă-arată Din ce-i făcută inima-i. Opriți-o
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
tatălui mințit, Dacă-aș putea trăi doar, să te-ating, Aș spune că am ochi iar! BĂTRÎNUL: Cine e? EDGAR (Aparte): O, zei! Cin' poate spune: -Mi este cel mai rău"? Mai rau mi-e că oricînd. BĂTRÎNUL: E Tom, bietul nebun. EDGAR (Aparte): Dar mai rau poate-a-mi fi; nu-i cel mai rău, Cît timp putem a spune: "-I cel mai rău". BĂTRÎNUL: Băiete, încotro? GLOUCESTER: E-un cerșetor? BĂTRÎNUL: Nebun și cerșetor. GLOUCESTER: Mai are minte,-altfel
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
la fapt, trăgîndu-și spadă Contra stăpînului ce, -nfuriat, Se năpusti și mort îl doborî, Dar nu far' lovitură grea ce-apoi Îl smulse vieții. ALBANY: Nseamnă că deasupra, Voi juzi, sînteți, ce crimele de jos Pe data pedepsiți. Dar, o, biet Gloucester, Pierdu și cellalt ochi? SOLUL: Pe amîndoi, milord. Scrisoarea, doamna, cere-un prompt răspuns: A sorii voastre-i. (Îi dă o scrisoare). GONERIL (Aparte): Într-un fel, îmi place; Dar văduva, și-Edmund al meu cu ea, Tot ce-am
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cu chinu-i. KENT: Stelele, Stele deasupra ne formează firea; Altfel, aceiași soț și soața n-ar ivi Atît de osebiți copii. I-ai mai vorbit? CURTEANUL: Nu. KENT: Fu-asta pînă regele-a plecat? CURTEANUL: Nu, după. KENT: E bine, șir. Bietul bolnav Lear e-n oraș; Și uneori, în cumpăt bun, și-aminte De ce-am venit aici, și nicidecum Nu vrea să-și vadă față. CURTEANUL: De ce, șir? KENT: Rușinea-l copleșește: asprimea lui Ce binecuvîntarea i-a retras, Străinei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Nu vrea să-și vadă față. CURTEANUL: De ce, șir? KENT: Rușinea-l copleșește: asprimea lui Ce binecuvîntarea i-a retras, Străinei sorți lăsînd-o, dîndu-i dreptul Acestor fiici cîinoase, -acestea-mpung Mintea-i cu-atît venin, că-arzînd, rușinea-l Depărta de Cordelia. CURTEANUL: Bietul domn! KENT: De-oștirile lui Albany și Cornwall N-ai auzit? GENTLEMAN: 'Tis șo; they are afoot. KENT. Well, șir, I'll bring you to our master Lear, And leave you to attend hîm: some dear căușe Will în concealment
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Jalea să-nșele furia-unui tiran, Scăpînd trufașei lui voinți. EDGAR: Dă-mi brațul. Sus! Cum e? -Ți simți picioarele? Poți stă? GLOUCESTER: Prea bine, da. EDGAR: E peste-nchipuire! Pe vîrful stîncii, ce ființă-era Cea care te-a lăsat? GLOUCESTER: Biet cerșetor. EDGAR: Cum mă uitam de jos, ochii-i păreau Două luni pline, avea mii de nașuri, Coarne sucite, se zbătea că marea. Era vreun drac. Așa că, taica bun, Zeii cei puri, ce glorie își fac Of men's impossibilities
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
urechile; vezi cum judecătorul de colo îl batjocorește pe-un simplu hoț. Asculta cu urechea: schimba locurile, si, alba-neagra, care-i judecătorul, care-i hoțul? Ai văzut cum lătra cîinele unui fermier la un cerșetor? GLOUCESTER: Da, șir. LEAR: Și biată făptura fugind de javra? Acolo-ai putut vedea marele simbol al autorității: un cîine în funcție e ascultat. Aprod mișel, oprește-ți mîna cruntă. Ce bați cu biciul tîrfa? Biciuie-te tu: Tu arzi s-o folosești în felul pentru
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
vînt? Adîncu,-ngrozitor vuindul trăznet? Și-ntru teribilă și repedea izbire A-ncrucișării fulgerelor? Să veghezi pierdut Cu-acest subțire coif? Și-al důșmanului cîine, Chiar de m-ar fi mușcat, ar fi stat noaptea-aceea La focul meu. Și-a trebuit, biet tata, Să te-aciuiezi cu porcii și pierduții În paie rupte, putrede. Vai! Vai! Minune-i că viața și cu mintea Nu te-au lăsat deodat. Trezește-se; vorbește-i! DOCTORUL: Voi, doamnă. E mai potrivit. CORDELIA: How does my
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
să văd; Simt acul că mă-nțeapă. De-aș fi sigur De starea mea. CORDELIA: Șir, uită-te la mine Si pune-ți mîna binecuvîntînd. Nu, șir, nu-ngenunchea. LEAR: Te rog, nu ma lua-n rîs. Eu sînt un biet moșneag senil și prost, De-optzeci și pește, nici un ceas mai mult, Nici mai puțin; și să spun drept, Mă tem că nu-s prea sănătos la cap. Pare că te-aș cunoaște, si pe-ăst om, Dar mă-ndoiesc
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
venit. Tulburat până la lacrimi 55 de aceste dovezi confecționate, Bizu nu uită totuși episodul despărțirii din gang și îi reamintește prefăcutei femei refuzurile de altădată, refuzul mângâierilor, dar, mai ales, al sărutului. Drept răspuns, Diana izbucnește în lacrimi și, când bietul agronom pare suficient de înduioșat, îi oferă și explicația de care rațiunea sa avea atâta nevoie. Răstălmăcind faptele în propriul avantaj, femeia dă vina pe nehotărârea bărbatului, care ar fi traumatizat-o, făcând-o să-și piardă încrederea în sine
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
moment delicat (lovitură de teatru!) intră din nou în scenă Rosina, care aduce dovezi concludente ale duplicității Dianei (apelase la o agenție de detectivi). În cele din urmă, printr-o altă neprevăzută răsturnare de situație, minciuna e demascată, iar onoarea bietului agronom, salvată. Dezgustat de toată comedia, Bizu se desparte totuși și de cinstita Rosina, femeia care i-a deschis ochii, hotărând să-și dea demisia de la minister și să plece în străinătate. Imaginația eroului lovinescian n-a izbutit să mistifice
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
capitol din Acord final, Bizu află întâmplător dintr-un ziar despre accident și nu-l încearcă, pe moment, decât senzația absurdului ("un tramvai nu putea măcelări un om în biruința primăverii"). Reproșându-și frigiditatea sufletească (nu simte cine știe ce compasiune pentru biata femeie), se arată neîncrezător față de ipoteza sinuciderii, furnizată de o servitoare. Pentru că, nefiind implicat direct, Bizu nu crede în romanțe și drame sentimentale. Când însă un anume Ciurescu, agentul ce salvase pe Mili, îl identifică după fotografia pe care femeia
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lucru"; 12 iulie 1943: Tot indispus, balonat, lucrez puțin" (aceasta e, de altfel, ultima însemnare, n.n.). Citind notițele de mai sus, n-ai cum să nu simți o imensă compasiune pentru suferința celui ce și-a sfârșit zilele ca un biet om, dar de trăit, a trăit eroic, murind cu condeiul în mână. Mai ales că, după lectura epistolei maioresciene, abia pe patul de spital, cu puțin înaintea morții, va plânge Lovinescu din nou, de emoție și de bucurie, din cauza unei
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nicidecum oamenii, niciodată nu m-a dus gândul la asta...” Fata surâse ușor cu o ușoară amărăciune, sau fusese numai o părere, se ridică, își luă cârjele și mergând încet cu bocănituri seci, puse masa vorbind în timp ce lucra. - Calculatoarele, aceste biete mașinării fără importanță doar pentru profanii cifrelor sunt niște invenții formidabile, pentru cei care le cunosc, nu sunt decât niște obiecte utilitare precum furculița sau lingura cu care mănânci. Am ajuns cu timpul să le cunosc foarte bine, și nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
când am văzut cât de puternic sunt în a strânge un șurub și chiar de la prima încercare, am rămas cu cheia-n mână, iar șurubul s-a dus dracului. Din momentul acela am lansat avertismentul, să nu se pună un biet șurub cu mine, care am ditamai cheia în mână. Apropo de chei, care sunt de diferite forme și mărimi, chei, fixe, chei tubulare, articulate, reglabile... Ptiu, mai degrabă nici nu mai aduceam vorba despre chei reglabile, că tocmai la acestea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
numără și printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul jus valachicum... Deci domnilor este clar, așa s-au petrecut lucrurile după Trianon! A fost un moment jenant pentru bieții unguri, iar guvernanții și mai apoi istoricii români, ca niște veritabili domni, ca niște adevărați boieri, ca niște buni vecini, ca niște oameni adevărați, sau abținut să-l popularizeze, să-l mediatizeze și să-l comenteze! Nu au făcut caz
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
perfect, mai ceva ca un motor nemțesc, pentru continua înjosire a populației acestei țări. La un moment dat se părea că este gata să explodeze! Motivul era noua gogoriță băsistă: discuțiile aprinse legate de noua reîmpărțire teritorial- administrativă a României. Biata țară, se plânge românul! Grele zile a dat peste ea! Iar eu ca un bun cunoscător al ofului popular nu mă pot abține să nu rostesc, precum cronicarul: „Oh! Oh! Oh! Vai de țară! Ce vremuri cumplite au agiunsu și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de ce și-au cheltuit banii aiurea și nu s-au chivernisit și ei mai bine. Despre Porumboiu cred și sunt convins că măcar vreo două județe ar trebui să-i ridice statuie fiindcă pe când hoardele coposoțărăniste dăduseră iama în economia bietei noastre țări făcând-o țăndări acest om pe care personal nu-l cunosc a trecut la revigorarea agriculturii și a unor fabrici nu numai în județul nostru ci și în județul Suceava și mai știu eu unde. Mii de hectare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
după 1989. Orientare e un cuvânt mare, trebuie să spunem "dezorientare". Cum spuneam, e o dezorientare normală până la un punct, pentru că lumea largă, până la "Revoluție" filtrată cultural-ideologic de cenzură și aproape inaccesibilă fizic, se năpustește din toate părțile peste România. Bietul cetățean român, oricât de sârguincios, inteligent și inspirat, are de "procesat", un volum colosal de informație extrem de eterogenă. Nu numai individul, nici sistemele culturale nu pot face asta într-un termen atât de scurt. De exemplu, în România trebuia tradus
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]