6,806 matches
-
pe Dumnezeu în modul lui propriu.” Justificarea ierarhiei ține la Dionisie de înfățișarea ipostatică a lumii. Dimensiunea personală a perspectivării ierarhiei schimbă în mod esențial scopul acesteia. Lumea nu este creată din vreo necesitate sau slăbiciune, ci ca expresie a bunătății dumnezeiești, a dorinței lui Dumnezeu de a împărtăși bucuria Sa, și este creată din nimic. Ierarhia nu este altceva decât o scară prin care creația este necontenit pătrunsă de binele dumnezeiesc, și atrasă necontenit către acesta. Inepuizabilitatea și infinitatea naturii
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
mai mare îndepărtare de Dumnezeu, ci o altă situare față de Acesta. Dacă ținem cont de absoluta irepetabilitate a oricărei persoane de unicitatea identității sale, este lesne de înțeles că nu poate fi vorba de o împărtășire identică a tuturor din bunătatea divină. Rostul treptelor este în primul rând intermedierea. Cu alte cuvinte, rostul treptelor „mai înalte” este de a putea facilita o mai adâncă participare la Bine, pentru că nu e aici vorba de o transmitere în felul electricității printr-o rețea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
aleargă unii la alții fremătând de dorința de a-și împărtăși reciproc experierea lucrărilor divine. A împărtăși cu alții darurile pe care le primești nu este decât o imitarea a felului de a lucra al lui Dumnezeu, o imitare a bunătății Sale, și ceea ce poartă numele de ierarhie nu este până la urmă nimic altceva decât ceea ce se petrece ca o consecință a acestei universale dorințe de comuniune și împărtășire. Așa cum precizează Louth, lumina pe care o mijlocesc în transmiterea ei ierarhiile
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
câteva cuvinte despre viața și activitatea mortului. Între timp se strâng oaspeții, frumos Îmbrăcați, mai ales femeile ca la petrecere. Ei nu vin cu mâna goală, ci aduc porci vii, pe care-i mănâncă la fața locului, prăjituri și alte bunătăți. Se taie un taur În prima zi În fața mortului, care se fotografiază. Apoi În cea de-a doua zi restul de bivoli până la cifra impresionantă de 30-40 de capete. În cea de-a treia zi mortul este Înhumat. Nu există
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pă un an, și pînă la ieșirea gazetii românești se va trimite împreună gazeta nemțască, tot cu același preț. Prenumerația se poate face la toate Deregătoriile de postă, precum și la toți d.d. corespondenții noștri, cari la cererea noastră vor avea bunătate a se însărcina cu primirea adresurilor și a banilor și cu trimiterea lor. La a. 1838 zi 1 ianuarie, adecă sîmbătă, va ieși numărul cel dintîi a Foii și subscrișii trag asupra sa răspunderea de a păzi acurateță cît se
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
a eșecurilor personale. Respectul - a arăta considerație față de oameni, față de autorități, fața de proprietate și, nu în ultimul rând, față de propria persoană. Integritatea - a avea puterea interioară de a spune adevărul, de a acționa onest în gând și în faptă. Bunătatea - a arăta grijă și compasiune, prietenie și generozitate față de ceilalți. Curajul - a avea puterea de a face ceea ce este bine și de a-și urma propria conștiință. Rezultatele la învățătură a) Aspectul conceptual: - au fost stabilite obiective și măsuri în
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93486]
-
Deus care, în marea Sa iubire pentru făptura căzută în păcat, L-a „trimis pe Fiul Său spre jertfă” (I Ioan 4, 10) „drept preț de răscumpărare” (I Timotei 2, 6) „pentru păcatele omului. De aceea, omul trebuie să răspundă bunătății și iubirii divine, preamărind pe Deus în trupul și duhul său, care sunt ale lui Deus” (I Corinteni 6, 20). În al doilea rând, omul aparține lui Hristos, ca mădular al trupului tainic al Fiului lui Deus, Biserica: „Au nu
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
plăcerea pentru soția ta - spune el - închide-te în casă, deschide Scriptura și luând pe Pavel mijlocitor, repetând cuvintele lui, stinge flacăra. Căci precum adulterul este izvorul tuturor relelor, tot așa castitatea și înfrânarea naște iubirea pricina a mii de bunătăți.” Sfântul Ioan Hrisostom privește cu mari rețineri chiar și recăsătoria, în cazul morții unuia dintre soți. El exprimând în mod plastic raportul dintre prima căsătorie și a doua, prima comparație dintre feciorie și căsătorie: „Așa cum starea de căsătorie nu egalează
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
la viață, viața, ca un dar deosebit acordat omului don marea sa iubire de oameni. Darul vieții a fost împodobit de Dumnezeu cu atributele superioare ale cugetării și sensibilității, cu puterea de a înțelege, a cunoaște, a vibra în fața suferinței, bunătății sau frumuseții. Dumnezeu însuși a sădit în noi dorul de a trăi, căci se întreabă înțeleptul părinte Grigorie Paloma „de ce ne-a făcut vii, dacă n-ar fi iubit un asemenea chip deosebit?... Dumnezeu a rânduit educarea noastră prin dreptate
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
familia a fost „o mică biserică” la al cărui altar a slujit cu cele mai alese simțăminte. Sfântul Grigorie Teologul, scriind despre Sfânta Nona, mama sa, zise: „Unele fermei își câștigă laudă și slavă pentru ostenelile lor casnice, altele pentru bunătate și curăție, altele pentru blândețe și pentru înfrânarea trupului, unele pentru lacrimi, evlavie, îndurerare de săraci, iar Nona a fost împodobită cu de toate.” Alte exemple ar mai fi: Sfânta Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare, Sfânta Emilia, mama lui
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
specula pe bolnav, căci profesia ta nu e ca oricare alta. Sacrificiul tău, ajutorul tău pot fi prețuite ca o meserie obișnuită. 4. Oboseala ta să fie luminată de credință și de dragoste. Atunci când știința nu mai poate face nimic, bunătatea ta, purtarea ta să susțină pe bolnav. Învinge greutățile inerente profesiunii tale, stăpânește supărarea și nerăbdarea ta, gândește-te că cel suferind este dezarmat, fără putere și are nevoie de ajutorul și îngrijirea ta. 5. Să nu umilești niciodată pe
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
Era vădzuți Trufimu efeseianinul în cetatea cu-rusul (CV.1563-83: 17r) b. Omu-iubire Iulie lu Pavelu făcea, dzise cătră soție ce era merrși prilejire se-i nemerească (CV.1563-83: 42r) c. ce le mai plăcură lor porcii decât mila și bunătatea ce era adus Iisus la ei (CC1.1567: 127r) d. Era el venit cum să gonească dracii afară (CC1.1567: 127r) e. ce nici dinioară nu era înțeles ucenicii lui cum că împărăția lui iaste sufletească (CC1.1567: 197v) f.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și tu pogoritu fuseși(CSVII.1590-602: 67r) b. Și salce-l fusese vădzut și dzise (CSVI.1590-602: 59v; Zafiu 2016) (10) a. Aș-au fost născut orb cest om (CC1.1567: 34v) b. Că mulți amu oameni au fostu făcutu bunătăți și nemica d'insele n-au avutu folosu, c'au fostu făcându totu în laudă și în trufă (CC2.1581: 49) c. Scris-am eu, Negre, fratele Nedei, pentru să se știe că m-au fost robitu tătarâi (DÎ.1595-625
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mieu dumnedzău, ca nu cumva să să mânie spre mine și să mă zdrobască(PI.~1650: 12r-v) b. "Temu-măca nu cumva să caz întru răotățile cele ce într-însele căzură părinții miei!" (PI.~1650: 11r) c. priimește Darurile acestea întru bunătatea Ta, Doamne, ca, spodobindu-ne a-Ț sluji fără de prihană la svântulu-Ț jărtăvnic, să aflăm simbria (DDL.1679: 114) d. în trei dumineci mai nainte de zi să aibă datorie egumenul să zică în besérică în vileag, întru auzul tuturor, ca
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
erau cât niște creionașe. Bunicuțele știau să facă din aluatul moale și pufos prăjiturele cu stafide, cozonăcei, plăcințică pentru nepoțeii zglobii. Mai știau să facă ciorbițe, supițe delicioase și 146 mâncau toți cu lingurițe, cuțitașe, furculițe din farfurioarele pline cu bunătăți. După ce mâncau, culegeau floricele, jucau jocuri, priveau fluturași care zburau din floare În floare. Dar deodată ceasul sună, mă trezește și piticuții dispar. M-am Îmbrăcat și, Înainte de masă, mam spălat. Am luat cuțitul, o lingură și o furculiță și
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
Sfânta Parascheva. De atunci merg în fiecare an la pelerinaj și am să merg câte zile mi-o mai lăsa Dumnezeu pe Pământ”. Fostul oțelar are o privire caldă, atât de împăcată cu sine încât se citește în ea toată bunătatea Pământului. Spre deosebire de mulți dintre noi, el chiar părea convins de Adevăr. După ce ascultă scurta lui povestire, provocată de mine, cei din jur își feresc privirile, înspăimântați și increduli. Eu unul l-am crezut. Ajungem la piciorul baldachinului, la întâlnirea atât
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
această ocazie. Pregătirile pentru începerea sărbătorii sunt în toi, o febrilitate neobișnuită se face simțită în curtea mănăstirii. Discut cu unul dintre agenții de pază locali, un bărbat de 50 și un pic de ani, are ochi buni, care respiră bunătate, nu seamănă cu micii ticăloși puși pe căpătuială pe care i-am întâlnit în alte locuri. „Înainte de 1990, pe vremea lui Ceau șescu, Dumnezeu să ne ierte pentru ce i-am făcut, venea mult mai multă lume decât acum. Dar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a Sfintei, citez : „Fecioară îndârjită sau bătrână agresivă” (Fabre- Vassas, 1995 : 74). Mircea Eliade constată existența în Răsăritul Europei, cu mult înainte de creștinism, a unei „pietăți sincere și populare față de femeie și față de mamă, adică tocmai față de principiul rodniciei și bunătății pe care Mama le întruchipa” (Eliade, 2011 : 192). Iar B.P. Hasdeu are un studiu întreg despre zeitățile trace Kupala și Omoroka, ultima (care a lăsat urme semnificative în limbile slave, cuvinte legate de întuneric, moarte, ceață) fiind și „zeița mumă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dădea ceva lapte și, rar, știu eu, o dată la 6 luni, aveam o pâine neagră - era mare bătălie pentru ea. Eram un copil foarte răsfățat. Pe timp de pace mama plângea ca să mănânc ceva. Nu voiam să mănânc, Îmi făcea bunătăți, dar degeaba. Iar acolo plângeam că vreau să mănânc cea mai mare bucată de mămăligă - asta țin minte și acum. Sunt niște chestii-șoc pe care le ții minte. Am stat aproape trei ani. Cu ce am avut pe noi, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că ne vede și ne-a adus un pat, așa, care se deschide, cu băiatul ei, ca să aibă măcar tatăl meu unde să doarmă. Noi ne-am culcat pe pământ - eram deja obișnuiți. Deci vedeți, o femeie simplă plină de bunătate. Și aveam cunoștințe care ne-au ajutat, fiecare cu ce a putut, știți că după război nu era ușor, dar ne-au ajutat. Ceea ce ne-a durut cel mai mult a fost faptul că atunci când am fost duși, atunci, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
deja intraseră trupele românești În Ardealul de Nord. „Dar despre mama ce știi?” - „Mama de două săptămâni s-a dus acasă”... Am Început să plâng. Și acum mă emoționează. Nu mi-a mai trebuit nimic - că m-a poftit cu bunătăți... Am fugit la gară, m-am urcat În primul tren... Și aici am avut un ghinion... Pleca un tren spre Arad și peste jumătate de oră unul spre Debrețin. Și eu m-am urcat În ăla care pleca primul - dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
minții de la ignoranță spre treptele studiului și dificultățile în obținerea cunoștințelor, primind puțin câte puțin, adăugând câte ceva la bagajul ideilor, cu fiecare treaptă până în camera de mijloc a vieții. Intelectul purificat și elevat crede, și cunoașterea înseamnă să știi, înseamnă bunătate și înțelepciune. De fiecare dată doar câte o treaptă. Redescoperim atâta înțelepciune în lumea simbolurilor încât e greu să discerni ce anume din realitatea imediată sau de mult dispărură e real sau doar simbol și cât de mult se îmbină
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
câțiva aleși conduce la împlinirea visului oricărui om. Trebuie să credem în Dumnezeu dacă vrem să fim inițiați? A fi mistic, însă, înseamnă comuniunea cu Dumnezeu. În latină religio are semnificația închinării sau reverenței în fața unui bun înalt. Sanctitatea și bunătatea sunt atribute ale divinității. Deci misticul, aparținând ordinelor inițiatice, trebuie să fie profund religios și să caute legătura personală cu Dumnezeul inimii, punct central al misticismului. Nimic din ceea ce experimentăm pe pământ nu poate transcede percepția prezenței lui Dumnezeu în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
limitele sociale pentru atingerea fizică și cu toate acestea noi avem posibilitatea să dăruim și să primim contactul energetic de care avem nevoie. Putem atinge oamenii cu ochii, cu vocea, hainele și bunele maniere. Îi putem de asemeni atinge cu bunătatea, cuvinte de înțelegere și solidaritate, cuvinte prin care îi încurajăm și le dăm putere. Astfel ajutăm la creșterea plantelor ale căror semințe le-am așezat cu grijă în ceilalți. O muzică de excepție sau vocea izvorâtă din inmă ne atinge
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
interiorul unui ochi inspirat și deschis pentru Adevărul etern, rămânând în ei înșiși cu simplitate, calm și pace totală. Chiar Sfântul Paul îndeamnă să atragem spre noi pasiunea arzătoare a Dragostei, o flacără de evlavie devorantă, săritoare ce urcă către bunătatea lui Dumnezeu El-însuși, o dorință arzătoare a sufletului de a ne afla cu Dumnezeu în Eternitatea Sa, un zbor a tot ce Sinele conține, către libertatea Voinței divine. Numai să dorești ca zborul tău în labirint să treacă porul fântânii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]