5,886 matches
-
însoțesc a doua zi pe Nina la București. Odată cu ei pleacă și cei doi detectivi. În timpul călătoriei cu trenul, Mihai îi aude pe cei doi violoniști cântând o melodie, iar Nina îi atrage atenția că este vorba de „cântecul obligatoriu”. Cântărețul învață cântecul pe de rost, fără a avea partitura. Ajunși la București, studenții cântă „cântecul obligatoriu”, dirijați de Mihai, iar juriul decide în unanimitate să trimită ansamblul studențesc de la Constanța la Festivalul de la Soci. Înainte de a pleca acolo, Silvia îi
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
un carton cu inscripția SFÎRȘIT. "" a fost o coproducție româno-sovietică realizată de Studioul Cinematografic București din România și studioul Mosfilm din URSS. Scenariul a fost scris de Francisc Munteanu și Boris Laskin. Filmul a fost realizat pentru a omagia personalitatea cântărețului Dan Spătaru, care era atunci în mare vogă. Regizor principal a fost Francisc Munteanu, iar regizori secunzi Mihai Constantinescu și Adiba Șirahmedova (ultimii doi apar creditați pe generic ca regizori). Filmul a intrat în faza de producție la începutul anului
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
impus o echipă tehnică extinsă formată atât din personal român, cât și sovietic. Actorii reuniți pentru a juca în film făceau parte dintre prietenii lui Dan Spătaru și știau de la început că producția cinematografică îl va avea ca erou pe cântăreț. Într-un interviu din 2007, Emil Hossu afirma următoarele: "„Filmul a fost creat pentru personalitatea care era cântărețul și a reunit o strânsă gașcă de actori. O gașcă de prieteni cu aceeași mentalitate, cu același grai de a trăi viața
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
în film făceau parte dintre prietenii lui Dan Spătaru și știau de la început că producția cinematografică îl va avea ca erou pe cântăreț. Într-un interviu din 2007, Emil Hossu afirma următoarele: "„Filmul a fost creat pentru personalitatea care era cântărețul și a reunit o strânsă gașcă de actori. O gașcă de prieteni cu aceeași mentalitate, cu același grai de a trăi viața. Filmul a fost realizat ca un cadou profesiei lui Dan Spătaru. Ce a fost frumos atunci: noi am
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
hotel o turistă care se dezbracă complet. Dan Spătaru și Natalia Fateeva, interpreții rolurilor principale, au devenit foarte apropiați în timpul filmărilor, între ei înfiripându-se o poveste de dragoste. Actrița rusoaică era un sex-simbol al cinematografului sovietic în anii '60. Cântărețul român vorbea la perfecție limba rusă. Emil Hossu a spus că cei doi urmau să se căsătorească după ce rusoaica ar fi divorțat de medicul-cosmonaut Boris Egorov. Prezentatorul TV Octavian Ursulescu a afirmat că "„Fateeva a fost marea dragoste a lui
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
limba rusă. Emil Hossu a spus că cei doi urmau să se căsătorească după ce rusoaica ar fi divorțat de medicul-cosmonaut Boris Egorov. Prezentatorul TV Octavian Ursulescu a afirmat că "„Fateeva a fost marea dragoste a lui Dan Spătaru”". La moartea cântărețului, în 2004, actrița rusoaică a spus într-un interviu din revista "Vecerniaia Moskva" că "„Spătaru era un actor strălucit și un om totalmente unic”". Actorii români au filmat și în URSS, făcând excursii în această țară. Ei au cheltuit sume
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Pe lângă succesul din România, filmul a avut parte de un mare succes și în URSS. Șlagărele cântate în film de Dan Spătaru l-au făcut celebru pe cântărețul român. El a participat la mai multe concerte organizate la Moscova, unde cânta pe stadioane pline, cu peste 7.000 de locuri. În anii următori, cântărețul a concertat câte 2-3 luni în statele componente ale URSS. În ciuda marelui succes la
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
în URSS. Șlagărele cântate în film de Dan Spătaru l-au făcut celebru pe cântărețul român. El a participat la mai multe concerte organizate la Moscova, unde cânta pe stadioane pline, cu peste 7.000 de locuri. În anii următori, cântărețul a concertat câte 2-3 luni în statele componente ale URSS. În ciuda marelui succes la public al acestui film, criticii de specialitate au scris recenzii defavorabile. Astfel, Călin Căliman afirma în lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Cîntecele mării" are
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
Vlad Rădescu, student în anul I la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Printre actorii care au fost în probe la acest film s-a aflat și Elvira Godeanu. Rolul lăutarului Grigore Vindereu a fost încredințat de regizor cântărețului de muzică populară Aurel Tudose (născut la 28 iulie 1941 în satul bucovinean Vicovu de Jos), angajat la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Artistul interpretase rolul principal - „Haiducul Darie” - în piesa „Haiducii” (alături de Sofia Vicoveanca) și în opereta „Crai Nou
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
Wagner, fiul cel mare al lui Winifred. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Festivalul a fost pus la dispoziția Partidului Nazist, iar reprezentațiile au fost rezervate, începând din 1940, soldaților germani răniți pe front, invitați ai "Führer"-ului. Maeștrii cântăreți din Nürnberg, ușor de deturnat în slujba unei propagande ultranaționaliste, rămâne singura operă pe afiș în 1943 și 1944. Ultimul spectacol la Bayreuth a avut loc pe data de 9 august 1944. Pentru obținerea unui bilet de intrare la un
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
Începând cu anul 1949, muzica tradițională din Gorj intră într-un iminent declin, odată cu apariția orchestrelor populare oficiale, care i-au distrus cu râvnă, una câte una, notele distinctive, socotite prea rustice și „necivilizate”. Cu sprijinul orchestrelor, „aranjorilor” și al cântăreților de muzică populară, mediile au inventat un stil nou, care își propunea să aibă o extensie teritorială depășind limitele Gorjului - stilul „orășenesc”. Lăutarii l-au luat drept exemplu și au început să adopte cu curaj în propria lor muzică melodii
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
deschisă” irepetabilă, fotografie sonoră a momentului interpretării. În Gorj, muzicanții profesioniști sunt prin tradiție nu doar bărbații, ci și femeile. Bărbații mânuiesc vioara, viola (braciul), chitara, acordeonul, basul, iar în anii din urmă orga electronică; cei mai vârstnici sunt și cântăreți, după „moda” timpurilor mai vechi. Femeile, întotdeauna soliste vocale, cântă eventual și la chitară sau acordeon. Ele merg la petreceri numai împreună cu un membru apropiat al familiei: tată, frate, soț, socru sau ginere. Muzicanții se grupează în mici ansambluri (tarafuri
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
(sau Uri Shevach,în ebraică,אורי שבח, născut în 1951 la Holon) este un cântăreț israelian, care a fost activ în domeniul genului muzicii ușoare "orientale" sau "israelo-mediteraniene", mai ales în anii 1970-1980. Născut la Holon într-o familie de evrei originari din Yemen, și-a început cariera muzicală la începutul anilor 1970 ca solist
Uri Shevah () [Corola-website/Science/327669_a_328998]
-
modernă, aceasta capătă o greutate prescriptivă, care suprasimplifică și denaturează deschiderea să originală. Alterațiile... pot sau nu pot să fi fost notate, dar ceea ce notația modernă necesită, ar fi fost atunci perfect aparent, chiar fără a fi notat pentru un cântăreț versat în contrapunct". În limba română: Șorban, Elenă Maria. 2014. "Muzică veche. O istorie concentrată." Cluj-Napoca: Editură Eikon. <nowiki>ISBN 978-606-711-067-8</nowiki>.
Muzică timpurie () [Corola-website/Science/327973_a_329302]
-
fost târâți pe străzile orașului,dezbrăcați și legați cu sârmă ghimpată. Apoi au fost omorâți la Babi Iar și 621 de membri ai organizației naționaliste ucrainene OUN, între care, la 21 februarie 1942, poeta Alena Teliha și soțul ei, muzicianul, cântăreț din bandura Mihailo Teliha. Au pierit uciși în măcel la Babi Iar și cinci tabere de romi. La 18 februarie 1943 au fost reluate execuțiile în masă ale deținuților din lagărul de concentrare Sarețk, între care s-au aflat și
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
la Tel Aviv. Cu ajutorul lui Nancy Brandes a început să activeze mai întâi în domeniul muzicii ușoare locale. Prima sa apariție mai însemnată a fost cu cântăreața Ilanit cu cântecul „Hine ba hashalom” („Iată vine pacea”). Au urmat colaborări cu cântăreți ca Izhar Cohen, Arik Lavi („Mihu meyalel baruah”), ansamblul „Givatron”, compozitoarea și solista Hanna Dinur etc., cu alți soliști de jazz israelieni Avi Adrian, Arik Livnat, Sophie Milman etc. A cântat ca solist cu Orchestra Filarmonica Israeliană din Tel Aviv
Peter Wertheimer () [Corola-website/Science/327328_a_328657]
-
două proiecte, Filament și DJ Robot, și făcuse parte pe perioada liceului dintr-o trupă numită nivelzero. În urma unei călătorii întreprinse în munții Călimani, Robin a decis să pună bazele unei formații care să cânte cover-uri după albumul "Graceland" al cântărețului american Paul Simon, dar acest plan nu s-a mai materializat. Din componența originală a trupei mai făceau parte Vladimir Proca, fratele mai mic al lui Robin, care cânta pe vremea aceea și în formația Nebulosa, și doi prieteni ai
Robin and the Backstabbers () [Corola-website/Science/327326_a_328655]
-
feluri diferite, într-un grad mai mare sau mai mic de reușită. Muzica care se cântă în timpul ridicării turnurilor umane se interpretează la chirimie și la țambal. Piesa care se cântă în acest timp se numește "Toc de Castells". Acest cântăreți se numesc "grallers" de la cuvântul catalan "gralla" care înseamnă chirimia. Vestimentația castellerilor este una tradițională: cămașă colorată cu emblema cetei, pantalon alb, brâu și batistă. Prima dată când membrii cetei au purtat uniforme specifice a fost la Expoziția Internațională din
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
Manuel García Escobar (n. 19 octombrie 1931 - 24 octombrie 2013), mai bine cunoscut ca , a fost un cântăreț spaniol de coplă andaluză și cântec spaniol. De asemenea, a lucrat ca actor în mai multe filme muzicale. Hit-urile sale includ El Porompompero, Mașina mea (1969), Miniskirt sau live Spania, și al compozitorului Belgian Leo Rozenstraten. este al cincilea
Manolo Escobar () [Corola-website/Science/327386_a_328715]
-
filmul "François Villon" era destinat în principal televiziunii, el a fost filmat pe peliculă de 35 mm, folosită la filmele de cinema. Serialul de televiziune avea patru episoade. În rolul principal a fost distribuit Florent Pagny (n. 1961), un tânăr cântăreț francez care a devenit ulterior o vedetă a muzicii rock. Interpretul s-a dovedit a fi conștiincios și a intrat bine în rol pentru că era, ca și François Villon, „un golan”. Rolurile de prim-plan au fost distribuite unor actori
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
alege o formație din cele trei chemate. La sfârșit chiar dacă după părerea membrilor formației, nu au concertat foarte bine, ei au fost aleși.. La data de 16 iunie 2000 este pus în vânzare primul album de studio produs de fostul cântăreț al grupului Tequila, Alejo Stivel. Înainte de lansarea albumului li s-a propus schimbarea numelui formației în "Superratones", "Los móviles" sau "La dulce sonrisa de Lulú" dar ei au respins propunerile și chiar au numit primul album după denumirea formației, respectiv
El Canto del Loco () [Corola-website/Science/327393_a_328722]
-
a filmului "La fiesta", a regizorilor Carlos Villaverde și Manu Sanabria. Filmul este cunoscut și ca filmul spaniol cel mai ieftin , fiind cheltuite pentru realizarea lui doar 6 000 de euro. În luna octombrie 2003, formația, împreună cu alte formații și cântăreți, a început înrăgistrările pentru albumul "Tony Aguilar y amigos" , elaborat de către crainicul Tony Aguilar de la postul de radio Los 40 principales. ECDL a participat la album cu melodia "Latido Urbano", single-ul de prezentare al albumului care a fost pus
El Canto del Loco () [Corola-website/Science/327393_a_328722]
-
data de 1 aprilie a fost pus în vânzare noul album intitulat "Personas" și împreună cu el trupa ECDL anunță un mare turneu ce va ține până la sfârșitul anului următor, respectiv 2009. Turneul îl va face împreună cu formația "Sin Rumbos" și cântărețul argentinian Lucas Masciano, care vor cânta în deschiderea concertelor. La data de 12 iunie 2008, Jadro anunță retragerea din formația din motive personale. Cu toate acestea, orarul turneului a rămas neafectat de această părăsire, iar Jandro a fost înlocuit cu
El Canto del Loco () [Corola-website/Science/327393_a_328722]
-
ceea ce este și mai important este că în timpul uneia dintre repetițiile care au urmat Mariusz le-a dezvăluit talentele sale vocale. Celorlalți muzicieni le-a plăcut improvizațiile vocale folosite în schițele muzicale timpurii apoi Mariusz a devenit în același timp cântăreț și băsist. După câteva repetiții, membrii trupei și-au dat seama că au fost implicați în ceva special. După finalizarea primelor compoziții, Mariusz a încercat să cânte în propria să limba, ceea ce a fost, probabil, similar cu vocalizele din viitoarea
Riverside (formație) () [Corola-website/Science/330663_a_331992]
-
pentru moștenirea părintească în care se înfrunta cu fratele său Perses, despre propria-i experiență poetică invocând muzele și își expunea părerile la persoana I, ceea ce-l desparte de tradiția impersonală a "epos-ului" eroic. Era ca și Homer un cântăreț profesionist, dar care manifesta un punct de vedere propriu, independent de preferințele sau de ideologia nobililor. Homer, ca și aedul Demodokos, cânta la ospetele regilor din Feacia și se ospăta în schimbul poveștilor de vitejie, considerându-i pe nobili ca fiind
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]