10,800 matches
-
a întrupării unui duh, numai pentru el cel întors dintre morți are un corp și o voce. Căci ca să poți dialoga cu fantomele trebuie să aparții unui spațiu marginal, acelor zone-limită în care se aventurează doar pribegii, hoinarii fără țintă, călugări sau poeți. Waki îndeplinește astfel rolul unui „luntraș” prin mijlocirea căruia se realizează trecerea din lumea morților în lumea celor vii. Numai văzul și auzul omului retras departe de semenii lui, dar dorind să revină printre ei, să fie „de-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu e nici fantomă, nici zeu, nici demon), simpla coprezență a lui shite și waki reprezintă, în fond, întâlnirea dintre două făpturi ce nu mai țin, nici una, nici cealaltă, de lumea adevărată, de viața lumească. În Hachinoki, bunăoară, waki, un călugăr rătăcitor care nu-și are nicăieri sălașul, se întâlnește cu shite, locuitorul singuratic al unei cocioabe mizere, torturat de amintirea timpurilor de demult, când își avea și el locul lui în lume („pe vremea când eram și eu în rândul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aspectul unei lung poem, nu există nici zei, nici demoni, nici fantome, ci doar ființe condamnate la despărțire, marginalizate precum Semimaru, prințul muzician și orb, abandonat - din porunca tatălui său, împăratul - în pustietatea unui munte, pentru a deveni un simplu călugăr. Singur, strângându-și lăuta la piept, prințul își plânge durerea, chiar dacă exilul s-ar putea să-i ofere posibilitatea „de a-și curăți viața de păcatele trecutului”. Alături de Semimaru se află o altă ființă izolată, alungată, exclusă dintre semenii săi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vor jeli laolaltă, împletindu-și lacrimile pe care fiecare și le va vărsa pe mânecile celuilalt. Două voci tânguitoare vor cânta împreună durerea despărțirii și regretul după o lume pierdută pentru totdeauna. După scurta lor întâlnire, semănând cu întâlnirea dintre călugărul singuratic și fantomă, cei doi o apucă fiecare pe drumul lui; sărmana nebună dispare iarăși ca o nălucă, întorcând capul pentru ultima oară, ca să arunce vieții cea din urmă privire a ei. Vocea i se stinge treptat, e tot mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
des uitată importanța - pentru o estetică a apariției - a acestor puteri ale vocii, una care este deopotrivă poezie și muzică. Vocea și muzica anunță ivirea fantomelor ce vor căpăta o formă, un trup. Dacă, cel mai adesea, waki este un călugăr rătăcitor, se mai întâmplă uneori și ca el să fie un poet pribeag. Prin acest waki-poet, poezia aliată cu muzica (mijloc de intrare în contact cu divinul sau cu fantomele) se vor afla permanent în centrul unei piese no. Cu ajutorul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Orlando va cuteza să se lupte cu un leu adevărat și unde va fi rănit, va sângera și nu-și va veni în fire decât târziu. În finalul piesei, ambivalența pădurii e definitiv restabilită, mărturie stând discuția ducelui cu venerabilul călugăr întâlnit „la marginea sălbaticului codru”: pădurea este și spațiul sihăstriei, al renunțării la cele lumești și la orice răzbunare, spațiul refuzului lumii. Deznodământul amintește întru câtva de ultimul act din Cei doi tineri din Verona, când Valentin, dezgustat de viața
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mult decât toate celelalte: Romeo și Julieta și Regele Ioan. Romeo și Julieta este, fără îndoială, piesa în care moartea aparentă și moartea adevărată par cel mai strâns împletite în dimensiunea lor tragică. Printr-o stratagemă pusă la cale de călugărul Lorenzo, șiretlic asemănător celui folosit de doctorul Cornelius în Cymbeline, Julieta va bea o licoare dată de călugăr și va cădea într-o stare letargică având toate aparențele morții. Un paradox straniu va face însă ca în timpul acestei false morți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care moartea aparentă și moartea adevărată par cel mai strâns împletite în dimensiunea lor tragică. Printr-o stratagemă pusă la cale de călugărul Lorenzo, șiretlic asemănător celui folosit de doctorul Cornelius în Cymbeline, Julieta va bea o licoare dată de călugăr și va cădea într-o stare letargică având toate aparențele morții. Un paradox straniu va face însă ca în timpul acestei false morți „jucate” de tânăra fată, în timpul așa-zisei sale îngropări și al închiderii trupului „neînsuflețit” în cavoul Capuleților, să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
până acum, într-o lumină orbitoare. Chiar din clipa în care Romeo îl culcă pe Paris în cavou, frumusețea Julietei, cruțată de atingerea distrugătoare a morții, preschimbă cripta într-un „palat scânteietor”. Mai târziu, după adevărata moarte a lui Romeo, călugărul Lorenzo zărește, în momentul sosirii lui, o lumină ce străbate din interiorul cavoului și care nu vine doar de la făclia rămasă aprinsă a lui Romeo, ci pare să aibă o sursă mult mai misterioasă. Iar la sfârșitul tragediei, imaginea celor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pentru a-i lumina calea. Și nu în ultimul rând este util să fi conectat cu suprafața cu ajutorul unei frânghii sau cel puțin a unei forme de comunicarepentru cazul în care se întâmplă ceva neașteptat. Capitolul 5 Abordările hipnoanalitice Doi călugări mergeau prin munți când au ajuns la un râu umflat de ploile torențiale. Podul fusese luat de ape și singura cale de trecere pe cealaltă parte era prin vadul apei adânci și repezi. O tânără trebuia să treacă de cealaltă
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
și singura cale de trecere pe cealaltă parte era prin vadul apei adânci și repezi. O tânără trebuia să treacă de cealaltă parte a râului pentru a-și vizita mama bolnavă, dar îi era teamă să treacă singură. Unul din călugări s-a oferit s-o treacă apa ducând-o în spate și fata a fost imediat de acord. Deși trecerea apei a fost primejdioasă, au ajuns cu bine pe malul celălalt. Când au ajuns pe cealaltă parte a râului tânăra
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
-o în spate și fata a fost imediat de acord. Deși trecerea apei a fost primejdioasă, au ajuns cu bine pe malul celălalt. Când au ajuns pe cealaltă parte a râului tânăra a plecat pe drumul ei și cei doi călugări și-au continuat călătoria în tăcere. Mai târziu în cursul zilei, călugărul care îl urmărise pe tovarășul lui de drum trecând-o pe tânără de partea cealaltă a râului a spus că nu era permis ca un călugăr să aibă
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
apei a fost primejdioasă, au ajuns cu bine pe malul celălalt. Când au ajuns pe cealaltă parte a râului tânăra a plecat pe drumul ei și cei doi călugări și-au continuat călătoria în tăcere. Mai târziu în cursul zilei, călugărul care îl urmărise pe tovarășul lui de drum trecând-o pe tânără de partea cealaltă a râului a spus că nu era permis ca un călugăr să aibă de-a face cu femeile și că tovarășul său se purtase în
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
cei doi călugări și-au continuat călătoria în tăcere. Mai târziu în cursul zilei, călugărul care îl urmărise pe tovarășul lui de drum trecând-o pe tânără de partea cealaltă a râului a spus că nu era permis ca un călugăr să aibă de-a face cu femeile și că tovarășul său se purtase în manieră periculoasă și dorea să știe de ce făcuse asta. Călugărul a răspuns că el a lăsat-o pe tânără pe malul râului în cursul dimineții și
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
-o pe tânără de partea cealaltă a râului a spus că nu era permis ca un călugăr să aibă de-a face cu femeile și că tovarășul său se purtase în manieră periculoasă și dorea să știe de ce făcuse asta. Călugărul a răspuns că el a lăsat-o pe tânără pe malul râului în cursul dimineții și se întreba de ce tovarășul lui se mai gândea încă la ea! Psihoterapia psihodinamică Abordările hipnoanalitice au la bază psihoterapia psihodinamică. Aceasta se referă la
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
individuală, familia a fost de asemenea implicată în mod semnificativ în cele învățate atât la nivel conștient cât și inconștient. Ședința a continuat cu o scurtă poveste, care a fost introdusă natural și fără explicații. Există o poveste despre un călugăr din vremuri străvechi care se simțea foarte deprimat și trist. Era iarnă și se uita afară în grădină simțindu-se foarte deprimat și decăzut. A devenit conștient de pomii golași, fără frunzișul lor frumos. I se părea că și ei
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
ideologic: distrugerea manuscriselor, incendierea bibliotecilor, persecutarea filosofilor, închiderea școlilor acestora, asasinarea celor recalcitranți - Hypatia constituie în acest sens o figură emblematică - și codificarea juridică (Teodosie, Iustinian) a distrugerii culturii păgâne. La toate acestea ar trebui adăugate reflecții asupra rolului copiștilor (călugări, în cea mai mare parte...), asupra părții de aleatoriu în privința condițiilor de supraviețuire a ceea ce a scăpat de furia vandală a creștinilor (urcioare gnostice îngropate în deșertul egiptean la Nag Hammadi, biblioteci epicuriene în reședințe acoperite și protejate de erupția
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
măsurată a plăcerilor. Aristip acționează la fel și în privința femeilor: nici prea mult, nici prea puțin. Am greși privându-ne de ele; dar, de asemenea, ne-am înșela dacă le-am consacra partea cea mai importantă a timpului nostru. Nici călugăr benedictin, nici libertin depravat, ci filosof radios și solar: adică om liber, în stare să se bucure de un moment fericit dacă acesta nu va trebui plătit cu cine știe ce necaz viitor. Învățăturile câtorva anecdote: Aristip iese dintr-un bordel și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de curtezanele îmbrăcate sumar și de practica degetului vârât în gât pentru a putea continua orgiile demne de Trimalchio al lui Petroniu, Epicur afirmă teoretic și trăiește practic un hedonism ascetic care, luat în detaliu, li s-ar putea potrivi călugărilor din ordinele cele mai austere... Crima este benefică pentru adepții idealului ascetic, platonicieni și stoici, nu peste multă vreme asociați în elaborarea doctrinei creștine: ei vizează monopolul sectar asupra filosofiei și văd cu ochi foarte răi numărul important de noi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
taxiul de-a lungul țărmului, de la Beirut la Sidon și de acolo la Tir, unde ajunseseră Într-o zi mediteraneeană luminoasă și albastră, cu un soare orbitor, care aurea pietrele din portul vechi. Încă mai trăia prietenul lui Faulques, septuagenarul călugăr Georges, care, sedus pe loc de Olvido, Îi arătase cripta bisericii lui medievale, unde zăceau - cu chipurile din piatră desfigurate cu ciocanul când orașul căzuse În mâinile turcilor - statuile cavalerilor cruciați. A doua zi, ea primise botezul focului pe șoseaua
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fără ca tânărul să știe că va fi supravegheat de Ducele însuși. Pentru a obține informațiile indispensabile, stăpânul recurge la o deghizare: nu va fi vorba de vreo „modificare” a sexului, ci doar de o schimbare radicală de statut. Travestit în călugăr, Ducele dă târcoale pe la Curte, se strecoară în preajma supravegheatului, ca un Dumnezeu „absent și pretutindeni prezent”. El exercită un soi de supraveghere orizontală, similară celei operate vertical de către privirea divină. Ducele urmărește îndeaproape evoluția moștenitorului desemnat și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ea și rudimentar arhaică - de creștinism. Catharismul (capitolul 9) consistă În două doctrine: una nu este altceva decît bogomilismul clasic, cealaltă - o transformare a origenismului din secolul al IV-lea; sinteza lor s-a operat, fără Îndoială, În cercul unor călugări răsăriteni, adepți ai renașterii vechilor credințe. Va fi evident că, dincolo de Înfățișările variate pe care le iau, toate curentele dualiste occidentale pot fi privite drept diverse fațete ale unui unic sistem mai cuprinzător. De la Începutul secolului al XV-lea și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Încheiat) În studierea gnosticismului, s-ar putea explica prin enciclica energicului Patriarh al Alexandriei, Atanasie (mort la 373), prin care se interzicea, În anul 367, păstrarea cărților extracanonice. În cazul acesta, Înseamnă că scrierile de la Nag Hammadi erau proprietatea unui călugăr 30. Sistemul gnostic cel mai important și biserica misionară cu cel mai mare succes sînt opera lui Mani, din secolul al III-lea. Mani s-a născut la 14 aprilie 216 p.C. Potrivit doxografului musulman Ibn al-Nad@1@m (circa
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din dinastia Tang și ocupă cele două capitale, Sian și Luoyang. Împăratul cere ajutor, iar turcii uiguri eliberează Luoyang-ul În noiembrie 762. Conducătorul uigur Mon Yu, poposind la Luoyang din noiembrie 762 pînă la martie 763, face cunoștință cu niște călugări maniheeni și, impresionat de Învățătura lor, Îi duce pe patru dintre ei la curtea uigură. La scurt timp după aceea, maniheismul este declarat religie de stat În Imperiul uigur, consecința fiind că maniheenii din China dispun de libertatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
celor care Îl posedă un calm deplin; prin urmare, mesalienii Își pot Îngădui, În principiu, orice licențe, căci Spiritul nu va fi afectat 51. În cercurile mesaliene condamnate la anul 400 În Conciliul din Sideea, erau În uz scrierile unui călugăr de la sfîrșitul secolului al IV-lea, Simeon din Mesopotamia 52. În 1941, Hermann Dörries a Încercat să demonstreze că scrierile lui Simeon, atribuite lui Macarie cel Mare, erau Într-adevăr mesaliene. Într-o foarte frumoasă carte publicată În 1978, Dörries
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]