6,191 matches
-
vremea aceea o școală de notari, unde am găsit băieți buni și de curaj. După câteva săptămâni majoritatea erau cu noi. Vinerea la Făgăraș e târg săptămânal. În această zi micul orășel e plin de țărănime, care vine încărcată în căruțele ei trase de cai frumoși. Mai cu seamă în Vinerile de peste vară vin regulat la târg și micii intelectuali din sate: preoți, învățători, notari și studenți din vacanță. În felul acesta am putut lua contact cu multă lume, majoritatea oamenilor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
un număr de 1000 exemplare. Acestea se vor înmâna personal legionarilor de încredere. Ele vor fi duse de studenți, care vor cutreiera județele, îmbrăcați în haine țărănești, rupte și murdare, pentru a nu atrage atenția. Deplasările se vor face cu căruțele de cereale, fân, paie, cherestea, etc. pentru a deruta vigilența autorităților. Oradea. Legiunea de jandarmi Organele P.T.T. au găsit în cutiile de scrisori manifestul legionar „Adevărul în procesul Corneliu Zelea Codreanu”. Manifestul nu este adresat nimănui. Locotenent colonel Petruc Jandarmeria
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
după plecarea jandarmilor, Tomici s-a gândit la salvarea noastră. Trebuia să dispărem cât mai repede din casa lui, căci nu se știa cum va decurge ancheta și dacă jandarmii nu vor reveni. A pus sluga să înhame caii la căruță, iar pe nevasta lui a trimis-o la noi, ca să ne scoată de unde eram și să ne îndrepte spre marginea satului. într-o clipă ne-am dat jos din pod și am ieșit în stradă, dar nu pe poartă, ci
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în fața caselor, pe lăicere sau pe scaune. Ne-au văzut zeci de oameni, cum am zbughit-o din casa lui Tomici și cum, mai mult fugind, ne-am îndreptat spre marginea satului. Aici, lângă o mică baltă, aștepta sluga cu căruța. Cum ne-am urcat, a dat niște bice zdravene cailor și căruța a pornit în goană pe drumul care duce la Panciova. La vreo trei kilometri, sluga ne-a lăsat într-o holdă, iar el, ca să ascundă oamenilor din sat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
oameni, cum am zbughit-o din casa lui Tomici și cum, mai mult fugind, ne-am îndreptat spre marginea satului. Aici, lângă o mică baltă, aștepta sluga cu căruța. Cum ne-am urcat, a dat niște bice zdravene cailor și căruța a pornit în goană pe drumul care duce la Panciova. La vreo trei kilometri, sluga ne-a lăsat într-o holdă, iar el, ca să ascundă oamenilor din sat pentru ce a îmhămat caii, a tăiat în grabă niște nutreț pentru
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
drumul care duce la Panciova. La vreo trei kilometri, sluga ne-a lăsat într-o holdă, iar el, ca să ascundă oamenilor din sat pentru ce a îmhămat caii, a tăiat în grabă niște nutreț pentru vite, l-a pus în căruță și apoi s-a întors. Timpul era rece. Ploua o ploaie măruntă și deasă, iar noi nu aveam decât hainele pe noi. Pardesiile ne rămăseseră în camera unde dormiserăm. Cum lumea trecea pe drum și dacă am fi rămas în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu erau oamenii. Era o înălțime cam mare, însă după o ezitare a sărit pe fereastră. În aer s-a dezechilibrat și nu a căzut în picioare, ci pe o parte accidentându se grav și pierzându-și cunoștința. Cu o căruța a fost transportat la Cacova. Aici, un sergent mai omenos l-a luat în primire, l-a întins pe o pătură și chiar i-a dat un ceai cald, vorbindu-i blând și împiedicându-i pe țărani să-l mai
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a mânca dela cazan. În serviciul aprovizionării vor putea fi întrebuințați doi evrei pentru aprovizionarea detașamentului. Aceștia vor fi permanenți și vor avea bilete de voie semnate de Comandantul Detașamentului C.R. respectiv pentru a putea călători cu trenul, mașina sau căruța. 6. - DREPTURILE DETAȘAMENTELOR: - Ofițerii și subofițerii români din cadre, vor primi drepturile bănești (soldă, alocația de hrană), prin organele care au organizat detașamentele de evrei. - Gradele inferioare concentrate din cadre, precum și evreii, vor primi hrana, solda, întreținerea și ajutorul de
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Basarabia și Bucovina pentru ei. 3) Bătrâni și cei ce nu pot să muncească să se întrețină, să fie îngrijiți în azile înființate și întreținute de Comunitatea evreilor. 4) Transferarea să se facă până la trecerea Nistrului pe jos și cu căruțele (pentru a nu impieta transporturile militare); la Vest de Nistru cu calea ferată și mai jos. Se apreciază că operațiunea transferării ar dura circa 30 zile. 5) După transferare să se facă de către comisii medicale trierea celor valizi între 18-45
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
devreme, servesc micul dejun și apoi își vede fiecare de-ale lui, de cele mai multe ori fără să mai aștepte ordine. Unul cojește vopseaua veche de pe pereții casei, altul smulge buruienile din grădină, altul se ocupă de repararea mobilierului, altul ia căruța și pleacă după provizii. După ce-și termină treburile, se adună cu toții la soare și stau la taclale, scormonind printre amintirile vechi. Camera mea este la etajul întâi, orientată spre răsărit. Priveliștea nu e prea grozavă din pricina dealului, deși reușesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
niște desene imaginare pe care le făcea pe abdomenul meu cu vârfurile degetelor. 10 La capătul lumii Zidul Era o după-amiază noroasă. Am luat-o spre ghereta Paznicului și am văzut Umbra dându-i o mână de ajutor. Reparau o căruță. O duseseră pe locul viran și-i înlocuiau scândurile. Paznicul le rindeluia, iar Umbra le bătea cu ciocanul, așezându-le la locul lor. Nu mi s-a părut schimbată de când nu ne-am mai văzut. Arăta chiar bine. Poate era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
important să-ți faci datoria cum trebuie. Atunci nici mintea nu-ți amorțește. Umbra continua să bată cuie. — N-ai vrea să facem câțiva pași? Ți-aș arăta ceva interesant, zise Paznicul. Am ieșit în urma lui. Umbra era cocoțată pe căruță și bătea ultima scândură. Mai lipsea osia... dar arăta ca nouă. Paznicul a luat-o cu pași mari spre turn. Era o după-amiază înnorată și umezeala pătrundea în oase. Deasupra Zidului planau dinspre vest nori întunecați ce amenințau cu ploaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
păsărele. Absolut nici o mișcare în jur. Se auzea doar zăpada scârțâind sub picioarele mele. Un scârțâit ciudat al cărui ecou se izbea parcă de zidurile caselor. Când m-am apropiat de poartă, l-am văzut pe Paznic în piațetă, sub căruța pe care o reparase împreună cu Umbra. Îi ungea osia și roțile. Căruța era încărcată cu oale din ceramică pline cu ulei de rapiță, fixate bine cu frânghii ca să nu se răstoarne. Oare la ce naiba îi trebuia atâta ulei? Ciudat! Paznicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
picioarele mele. Un scârțâit ciudat al cărui ecou se izbea parcă de zidurile caselor. Când m-am apropiat de poartă, l-am văzut pe Paznic în piațetă, sub căruța pe care o reparase împreună cu Umbra. Îi ungea osia și roțile. Căruța era încărcată cu oale din ceramică pline cu ulei de rapiță, fixate bine cu frânghii ca să nu se răstoarne. Oare la ce naiba îi trebuia atâta ulei? Ciudat! Paznicul a ieșit de sub căruță și mi-a făcut semn cu mâna în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
reparase împreună cu Umbra. Îi ungea osia și roțile. Căruța era încărcată cu oale din ceramică pline cu ulei de rapiță, fixate bine cu frânghii ca să nu se răstoarne. Oare la ce naiba îi trebuia atâta ulei? Ciudat! Paznicul a ieșit de sub căruță și mi-a făcut semn cu mâna în chip de salut. Mi s-a părut bine dispus. — Cam devreme, cam devreme! Ce vânt te-aduce aici? Am ieșit să admir zăpada. Se vedea atât de frumos de sus, de pe deal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cinci sute de metri și ajungi la termocentrală. — Am înțeles. Dar nu e periculos să intru în pădure iarna? Lumea așa spune. Am avut și eu o experiență neplăcută acolo. — Da, așa e. Am uitat complet. Bine, te urc în căruță și te duc eu acolo. Te simți mai bine? — Da, foarte bine. Ți-a fost învățătură de minte, nu? — Da. Paznicul a râs iar și și-a schimbat poziția picioarelor de pe mânerul sobei. — Nu ți-a stricat o lecție! Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
frig și mâncarea e foarte proastă. — Am auzit că faci mișcare zilnic. — Mișcare? se miră ea privindu-mă în ochi. Halal mișcare! Paznicul mă târăște cu el în fiecare zi ca să incinerăm împreună animalele moarte. Încărcăm mai întâi cadavrele în căruță, ieșim pe poartă, mergem în livada de meri, turnăm gaz peste ele și le ardem. Înainte de a le arde, Paznicul le taie capul cu toporișca. I-ai văzut colecția de unelte ascuțite, nu? Individul nu-i în toate mințile. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gheretă, n-am văzut nici un om pe stradă. Cât despre urmele din zăpadă, se distingeau două categorii: unele care veneau spre gheretă și erau ale mele; altele care se îndreptau spre Poartă și erau ale Paznicului. Se distingeau și urmele căruței. Mi-am luat Umbra în cârcă. Slăbise și era ușoară, dar tot nu mi se părea simplu să traversez dealul cu o asemenea greutate în spinare. Ca să nu mai spun că mă obișnuisem să trăiesc fără ea și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o ducem într-o întâmplare/ cum nu mai fu și nu se petrecu/ într-o iubire de la Vânju Mare/ ori într-un amor fou de Grand Vanjou/ cu o contesă ce răpită fuse/ volée adică, luată în voleu/ într-o căruță de la Bălăcița/ iar calul cel de hăisa eram eu”). Uneori, poetul se angajează în demonstrația parabolică, având punctul de plecare fie în contextele imediate ale social-politicului, fie în cele abstracte. F. a mai publicat literatură pentru copii (Tiptil, în lumea
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
ca scaiul! este o agreabilă înscenare după lecția schițelor lui I.L. Caragiale; maestrul este citat, parodiat, iar cititorului i se face cu ochiul, pentru a nu rămâne neavertizat. Deși concepută „pe linie”, povestirea titulară din culegerea A cincea roată la căruță (1962) își depășește condiția prin abilitatea de a contura câteva personaje cât se poate de vii. De dimensiuni mai mari, La Răzeși se mișcă oarecum greoi, nu și fără eficiență literară, pe solul psihologiei rurale, cu observația că țăranii sunt
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
Mihai Gafița, București, 1961; Bărăgan, I-II, București, 1954-1959; Prima însemnare a inginerului Sie Fan-Si, București, 1954; Mesajul lui U Iuan-Tuo, București, 1955; Vecinii, București, 1955; Micul Kan, București, 1956; De la potop încoace, București, 1958; A cincea roată la căruță, îngr. și pref. Ion Mihăileanu, București, 1962; Prietena mea Pix, București, 1963; Cărțile Horodiței, București, 1965; Zodia înstrăinării (Contravizitele doctorului B.A.), București, 1966; Accidentul era inevitabil (Contravizitele doctorului B.A.), București, 1967; Zodia înstrăinării. A cincea roată la căruță
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
căruță, îngr. și pref. Ion Mihăileanu, București, 1962; Prietena mea Pix, București, 1963; Cărțile Horodiței, București, 1965; Zodia înstrăinării (Contravizitele doctorului B.A.), București, 1966; Accidentul era inevitabil (Contravizitele doctorului B.A.), București, 1967; Zodia înstrăinării. A cincea roată la căruță, București, 1967; A treia Romă (Contravizitele doctorului B.A.), București, 1968; Hramul Sfântului Nu (Scrisori din iulie pentru dr. B.A.), București, 1969; Șahul dublu de la Armor, București, 1970; A cincea roată la căruță, îngr. și pref. Alex. Ștefănescu, București
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
Zodia înstrăinării. A cincea roată la căruță, București, 1967; A treia Romă (Contravizitele doctorului B.A.), București, 1968; Hramul Sfântului Nu (Scrisori din iulie pentru dr. B.A.), București, 1969; Șahul dublu de la Armor, București, 1970; A cincea roată la căruță, îngr. și pref. Alex. Ștefănescu, București, 1989. Traduceri: F.M. Dostoievski, Omul din subterană, București, 1983 (în colaborare cu Igor Block). Repere bibliografice: Silvian Iosifescu, „Zorii robilor”, FLC, 1951, 4; Eugen Luca, Însemnări despre construcția romanelor, CNT, 1953, 41; Mihai Gafița
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
se pare că a înfricoșat-o cum trebuie, eroul face pasul decisiv, prefăcându-se că vrea să o lase singură, în plină noapte, în pădure (s-ar repezi până acasă, ca să-și aducă „un capăt și securea”, să poată drege căruța, și la ziuă ar fi înapoi). În text nu există nici o indicație în sensul că Malca n-ar fi fost o femeie cinstită. Moș Nichifor Coțcariul sau moș Nichifor șantajistul? Ar fi greșit însă să se deducă de aici că
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
excelență, înclinat spre umor și ironie, D. datorează nu puțin contactului cu literatura rusă. Opera lui e alcătuită îndeosebi din traduceri, adaptări, localizări, făcute cu aplicație. Era un versificator îndemânatic, având și momente de virtuozitate. În versuri este și cântecelul Căruța poștei, care avea să circule mult, fiind pus și pe note. Atribuită lui Pușkin, poezia pare mai curând o traducere după un scriitor rus încă neidentificat. A mai tălmăcit, trimițând-o revistei „Dacia literară”, povestirea romantică Tunsul de A.F.
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]