6,513 matches
-
cu o zi mai devreme din Lille, între care și Andrei Bodiu. Ei au avut întâlniri cu publicul, au fost nevoiți să muncească, nu ca noi, turism cultural și agricol. Pentru că stau în altă parte, ne vom revedea doar la cină, undeva în oraș. Până atunci, avem câteva ore pentru dezvoltarea facultăților cognitive. Toate drumurile nou-veniților în capitala Belgiei duc în Grand-Place - punctul nevralgic al vechiului centru. Grand-Place nu e „mare” în sensul propriu al cuvântului, ci maiestuoasă, cu adevărat excepțională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a avut un reading destul de reușit la o bibliotecă la care s-a întâlnit cu Adriana Popescu, atașatul cultural al Ambasadei României, pe care o cunosc de la Fundația Culturală Română, unde a lucrat. O doamnă foarte agreabilă și eficientă. După cină, urmărim un spectacol de pantomimă într-o sală alăturată. Trama e cât se poate de simplă: un „robot” rebel în jurul căruia se zvârcolesc niște corpuri exasperate, adică lupta omului cu propriile tehnologii scăpate de sub control. Prea fad și acest „desert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu trenul, însă scenografia ce ne cuprinde e mult mai amplă: o cupolă mare deasupra noastră, scări din marmură albă, încăperi și lustre de toate mărimile, răspândind o lumină egală, liniștitoare. VASILE GÂRNEȚ: Meciul România-Anglia, pe care îl privim, după cină, la hotel, este decisiv pentru calificare și oarecum lămuritor pentru potențialul echipei, cu Hagi suspendat pentru cumul de cartonașe. Un meci de infarct. Conduc ai noștri, apoi sunt ei conduși cu 2:1, ca apoi, în final, să câștigăm cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar ce folos dacă, după cinci decenii, te lași strivit de greutatea unei memorii străine?... În tren, Alberto Porlan, prietenul nostru din Spania, îmi povestește discuția pe care a avut-o în seara precedentă, în familia care îl invitase la cină. Gazdele - un cuplu de vârstă medie - membri în high-life-ul administrativ al orașului, oameni legați, în mod sigur, cu Securitatea, ca toată funcționărimea locului. El - mai tăcut și mai morocănos. Ea - vorbăreață, arogantă, afișând un aer de parvenită. Se lăuda întruna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aviator sportiv, cu multe distincții în campionatele URSS. Foarte sigur în noua postură, dar și ușor emoționat. Thomas Wohlfahrt îi oferă cunoscuta bucată de plastic, inscripționată „Literatur Express Europa 2000”, și rostește cuvântarea de salut în aplauzele frenetice ale asistenței. Cina este copioasă, cu „ștaif”, în mare contrast cu ceea ce am avut la Kaliningrad. Atmosferă euforic-occidentală. De parcă ne-am regăsi integritatea pierdută în enclava rusească, în acord cu opțiunile noastre profunde. Lasha Bugadze e entuziasmat, ceilalți nu mai prididesc, și ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
discurs, început cu invariabilul I would like to say THANK YOU..., iar primarul s-a arătat extrem de măgulit de prețiosul suvenir, care va constitui, peste ani, o dovadă prețioasă a trecerii acelei exotice garnituri literare prin târgul său liniștit. O cină excelentă, stropită cu vin din Chile. VITALIE CIOBANU: Este pentru prima dată după mai multe zile când îi văd pe colegii noștri estonieni din Tren îmbrăcați la patru ace sau, mă rog, aproape la patru ace. Sunt acasă, deși călătoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de parcă ar fi vrut să ne demonstreze că așa se poartă un poet, dar maimuțăreala aceea a lui mi s-a părut pur și simplu stupidă... Băutură la discreție... Mulți s-au cherchelit deja, așa că nu știu cum vor rezista pe durata cinei oferite de organizatori la sala de banchet a hotelului, situată la etajul 10 sau 13, de unde, aflu, se deschide o panoramă excepțională a Kremlinului. VITALIE CIOBANU: Președintelui Federației Ruse, D-lui Vladimir Putin, Noi, un grup de scriitori europeni, participanți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pro-independență ale minorităților. Unde mai pui că ne aflăm în „Rusia neguroasă”, și nu se știe ce mai pățești... VASILE GÂRNEȚ: Manifestul pro-cecen al colegilor ucraineni, cărora li s-au alăturat și georgienii, a stârnit mare agitație printre scriitori la cina oferită de organizatori în sala de banchet de la etajul 13 al hotelului Rossia. Eu și VITALIE CIOBANU semnăm protestul, chiar dacă unele formulări ni se par nefericite. Vorbim cu colegii noștri din România și semnează și ei. Mai mulți scriitori din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe atunci în dificultate, i s-a reproșat faptul de a fi fost catolic ultramontan. Judecându-l numai după înfățișare, probabil, Flaubert a văzut în el tipul perfectului ratat, dacă nu cumva al mărginitului: și totuși consulul îl primise bine. "Cina la Botta, un tip dărâmat într-un oraș în Ruine: neagă tot, îmi dă impresia că urăște totul, poate în afară de morți; exaltă din toate puterile Evul Mediu, îl admiră pe domnul Maistre. Acum învață pianul și mărturisește că nu-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
O. Han). La Academie, Andrei Rădulescu a vorbit despre influența italiană în legislația noastră. O conferință la care au luat parte toți membrii legației italiene. Li s-a făcut la urmă o manifestație amicală. La amiază s-a dat la "Cina" o masă în onoarea unui scriitor turc, trecător prin România. A fost și la Unguri, care l-au plăcut pe cât înțeleg. Numele lui e Aka Gündüz, deputat în marea adunare națională a Turciei și colaborator al jurnalului "Tan" (Zorile). Locuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Scipaciov, care a fost pe la noi. Ne-am așezat în popas la o vilă a consiliului de miniștri, la 33 km. de Moscova, în pădure, lângă râul Moscova. E un loc tihnit, cu desăvârșit confort. Am stat de vorbă la cină ora 23 cu Ivan Ivanovici, călăuzul nostru, cu D-rul de aici, un bătrânel cu cioc Neculai Alexeevici, și cu administratorul vilei, care-i pescar și mi-a dat unele informații despre știucă și costrăș okuna. Ivan Ivanovici mi-a povestit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Matei a fost găzduit într-o casă din piața târgului, acolo unde se întâlneau două drumuri care înconjurau catedrala. Marii prelați, nobilii și comandanții unităților au fost găzduiți în case din jurul pieței, ca să se afle în preajma regelui. Pe când regele lua cina, a fost adus un secui, care fusese prins lângă Baia. El le-a spus celor din anturajul regelui că nu are nevoie de tălmaci. Venise în Moldova ca să vadă niște moșii, pe care i le lăsase soția, și așa a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iconografic, frescele bisericii de la Popăuți reprezintă o îmbinare a schemelor folosite la bisericile zugrăvite înainte de 1494 cu elemente introduse de ieromonahul Gavril de la Bălinești, înseamnă că biserica a fost zugrăvită după înălțarea ei, în 1496. Simpla comparare a scenei, înfățișând Cina cea de Taină de la Voroneț cu cea de la Popăuți ne arată că, din felul în care zugravul își imagina scena, există o deosebire netă, că ne aflăm într-o altă fază din evoluția picturii moldovenești. Cronologia stabilită de Sorin Ulea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
șî d’i frumoasî. Șî pi capu umbren’ii scrie: «Cini s-a afla ș-a prind’i peșt’ili ista, șî i-a lua tăt’i ciolănelili d’in capu lui șî li-a usca, și li-a fărma, cini nu faci copii, va be oliacî d’i cafe, șî va faci copii»”. Peștele cu capul de aur generează însemnele solare tot în partea superioară a trupului. Simboluri ale spiritului, părul și coama de aur predestinează personajelor victoria asupra principiului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plimbă bidiviul nu „cum se joacă”, ci după un model magic, planetar: „Șî-l înalță sus, la soare,/ Sus la soare cân’ răsare,/ Cân’ răsare-n prânzu-ăl mare;/ Șî-l însuce după lună,/ După lună cându-i plină,/ Cându-i plină-n cina bună” (Feneș - Alba). Atracția și direcția spre care tinde jocul măiestru este dată de plinătatea puterii de iluminare în ambele regimuri temporale, ca principiu creator al lumii. Este un act dificil, de încordare și măsurare a tăriei celor doi: cal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în raport copulativ a predica¬telor este proprie indicațiilor stricte: „Cini s-a afla ș-a prind’i peșt’ili ista, șî i-a lua tăt’i ciolănelili d’in capu lui șî li-a usca, și li-a fărma, cini nu faci copii, va be oliacî d’i cafe, șî va faci copii”, „Cin’e va prind’i peștele cela și vi l-a sccoat’e-afară șî l-a spint’eca în două șî va lua ficatu d’im
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu Franța. Am găsit un hotel modest lângă gară, Hostal. Nu m-a lăsat însă inima să nu vizitez puțin orașul, așa că, lăsându-mi rucsacul în cameră am pornit cu metroul spre faleză, la Barceloneta. Cât de bună a fost cina servită pe o bancă, lângă mare, admirând oamenii ce se plimbau, restaurantele pline și luminoase, catargele nenumăratelor iahturi ce-mi vorbesc de un turism abundent, de bunăstare si destindere. Admir mirajul unui oraș ce se impune mai ales în partea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
vreun „sforăitor” atât de înverșunat ca și cel din noaptea trecută? Voi vedea. Najera, 25 iulie Din fericire, nu am mai avut parte de vreun sforăitor, așa că dimineață m-am trezit odihnit, cu poftă de mâncare și de viață. Asemeni cinei și micul dejun este gratuit în hanul parohiei. încep o nouă zi de mers, spre Navarette, Ventosa și apoi Najera. Pe drumul întins mai mult printre vii, urcând și coborând dealuri, admir totul în jur, miriștele de grâu, pinii cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ideal al meu, dar aș vrea să nu mă înșel în pofida faptului că mulți dintre cei întâlniți nu sunt creștini sau nu sunt practicanți ai religiei creștine. în seara aceasta, contra sumei de 8 euro am fost serviți cu o cină foarte bună de către gazdele hanului. Eram 11 pelerini la masă, în fața mea fiind familia de italieni. Aflu că el este un terțiar capucin. Bănuiam eu că este o persoană cu un anume statut în interiorul bisericii. Soția are un transplant de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a luptei cu lipsa de perspectivă. Nu am avut gânduri triste, dar ariditatea aceasta spaniolă reprezintă un bun background pentru inimă și pentru - suflet. Din reflecțiile mele existențiale mă trezesc cele trei italience gălăgioase care au venit să-și gătească cina în bucătaria hanului. Boadilla del Camino, 31 iulie Aseară am adormit greu, târziu. Mi-au revenit niște dureri puternice în tălpile picioarelor și mă gândeam la rănile insuportabile din picioarele lui Isus răstignit. Durerile mele sunt niște infime participări la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
spre Santiago atâtea biserici închise, neîngrijite, bolnave parcă de bătrânețea ce s-a instalat în zidurile de piatră parțial măcinate sau cu diferite buruieni sau chiar arbuști ce și-au găsit tocmai aici un loc să crească. Seara merg la cină la un alt han având lângă mine un spaniol din Zaragoza, un bărbat înalt, cu chelie, senin și calm, vorbăreț care-mi spune în engleză o mulțime de lucruri care mă impresionează. Este căsătorit dar se pare că nu mai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
încuiată și nu văd nici un program pe ușă sau prin apropiere. Plimbându-mă agale pe străzile goale întâlnesc pelerini de ieri seară sau din alte seri ce s-au cazat la celălalt han aflat în apropiere de biserică. Este ora cinei și în sala de mese a hanului toți mănâncă, se veselesc cu un pahar cu vin, povestindu-și cele petrecute peste zi, sau schimbând simple informații, de unde sunt, profesii, ce-i aduce pe camino, etc. între meniurile obișnuite ale pelerinului
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
invitație: în cântece și glume se asistă la un fenomen pe care acasă nu-l apreciem și trecem pe lângă el preocupați de treburile noastre sau așezați în fața televizorului. Este plăcut gestul responsabililor, ca și al preotului, care au animat cina și apoi și acest ultim moment al zilei. Apoi toți se retrag în dormitoare. La etaj, acestea comunică unele cu celelalte și ai impresia unei săli mari, în care s-au adunat acum tot felul de persoane, de toate vârstele
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
discuția pe această temă. Asist în continuare la discuție terminând în același timp și pepenele galben pe care l-am împărțit cu cei prezenți. S-a făcut seară la hanul comunal, iar în curtea interioară mulți stau la mese, după cină, în fața unui pahar cu vin sau bere, discutând de toate, cu multă voie bună. Alții sau culcat deja în sacii lor de dormit. Lângă mine o tânără citește dintr-o carte așezată pe hol sprijinindu-se de perete. Este cazul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
alții merg la restaurant. Dar, atenție: în Spania, toți se respectă și nu poți servi prânzul după ora 13 sau 14, cel târziu. Orice restaurant, orice magazin se închide la amiază, pentru a-și redeschide ușile în jurul orei 17, iar cina se servește după ora 19. - îi vezi apoi pe pelerini, în orele de după amiază, spre seară chiar, ieșind cu pungile de mâncare și băuturi din magazinele alimentare. Unii, mai harnici și mai pricepuți, gătesc câte ceva în bucătăriile de la hanuri. Și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]