6,220 matches
-
repede o clipă, apoi Încetini dintr-odată; și acum mergea cu o serie de smucituri. El și Viv săreau ca boabele de fasole În oală. Viv Își Întinse brațele căutînd puncte de sprijin. Nu puteai să nu zîmbești. Soldatul Își clătina capul nevenindu-i să creadă. — Așa a fost tot drumul? Unde v-ați urcat? După un scurt moment În care nu dădea semne că vrea să comunice, Îi zise: — Taunton. Fusese În vizită la sora ei și la copilul acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
coboare limita de vîrstă. S-ar putea să le primești În iulie! Atunci ce-o să ne facem? Mai sînt luni Întregi pînă-n iulie, răspunse Duncan. Se poate Întîmpla orice În acest timp. Poate o să sărim În aer pînă-n iulie! Alec clătină iar din cap dezaprobator. — N-o să se-ntîmple așa ceva, zise el cu amărăciune. Știu eu că n-o să fie așa. Aș vrea eu! În schimb, mor copii, bătrîne, și proști - proști cărora nu le pasă de război. Băieți care sînt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o simți cum se mișcă, și Întinse mîna după ea. — Ce s-a-ntîmplat? — Madeleine și Tony au fost scoși. — SÎnt bine? — Așa se pare.Îi vezi? Acum oamenii or să vină să vă elibereze pe dumneavoastră. — Nu mă părăsiți, zise Helen clătinînd capul. Vă rog! — Trebuie să plec. — Vă rog, nu plecați. — Trebuie să mă duc, astfel Încît oamenii să vă poată elibera. — Mi-e frică. — Trebuie să-i transport pe femeie și copil la spital. — Prietena dumneavoastră o poate face, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stejar. În boxa acuzaților se află o blondă de vreo treizeci și cinci ani, Îmbrăcată Într-o cămașă de noapte albă de bumbac, iar pe dedesubt poartă un sutien roșu foarte vizibil. Femeia pare epuizată, dar totuși dârză. În fața membrilor tribunalului, Își clatină capul precum un câine de vânătoare care a dat de urma vânatului. Din când În când, Însă, când se scarpină după urechea dreaptă, ai putea chiar spune că e gata să-i dea lacrimile. —Katharine Reddy, se aude vocea tunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu sunt o mamă bună. Avocatul acuzării se Întoarce cu fața spre jurați, trăsăturile lui lungi, palide, tresar sub un rânjet abia schițat: — Aș ruga curtea să noteze că pârâta preferă să mintă decât să se facă de râs. Femeia clatină din cap cu putere. Se adresează judecătorului. Nu, nu, nu. Nu e corect. Nu e vorba că mă fac de râs, onorată instanță. Nu pot să descriu. E o rușine, o rușine animalică, intensă, ca și cum nu ai fi În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pentru o Întreagă serie de nevertebrate. Pe de altă parte, muzica ce Învăluie taxiul Își are originile la capătul opus al evoluției umane. Sunetele Înfierbântate ale trompetelor și loviturile sacadate ale percuției Îmi amintesc de Rapsodia albastră. —E Gershwin, Winston? Clatină din cap. —Ravel. Șoferul meu de taxi ascultă Ravel? Trecem pe lângă fabrica de aspiratoare când Începe mișcarea lentă. E cel mai trist lucru pe care l-am auzit vreodată. Pe la jumătate, intră flautul, care pur și simplu suflă o boare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
arată rău: Pe e un pic cam pleoștit, iar Laa-Laa, mai mult de culoarea muștarului decât galbenă. Intrând pe strada noastră, zece minute mai târziu, văd un balon albastru legat de ușa din față. Când intru În casă, Ben vine clătinându-se În hol, scoate un țipăt când mă recunoaște și Începe să plângă. Cad În genunchi, Îl iau În brațe și-l țin strâns la piept. Anul trecut pe vremea asta, se născuse numai de câteva minute, gol, acoperit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
masă. Devine din ce În ce mai mare, sângele Îi invadează cu purpuriu fața albă, Îmbătrânită, ca o seringă care trage sânge. Acuzata, În același timp, se face din ce În ce mai mică. Nu mai mare decât o păpușă Barbie, se cațără până pe marginea boxei, unde se clatină Îngrijorător pe tocurile Înalte. Când Începe să strige la judecător, glasul ei seamănă cu un chițăit de șoricel: —Bine, bine, chiar vreți să vă spun adevărul? Vinovată. Incredibil, nevrotic, patologic de vinovată. Uitați cum stă treaba, Îmi pare rău, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de care să nu se fi acuzat ea deja de-o mie de ori. Așa că stătea acolo, sigură de ea, iar apoi au pronunțat numele următorului martor și, brusc, a știut că ăsta era sfârșitul. Îi venise ceasul. În timp ce avansa clătinându-se, simțind că-i vine rău, Își Încleșta mâinile de marginea de stejar a boxei acuzaților. Aceasta era persoana care o cunoștea cel mai bine pe lume. Instanța o cheamă pe doamna Jean Reddy. Acuzata era supărată s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pentru o reclamă de psihoterapie. —Bine, zise Julie. Nu-mi venea să cred că scăpasem atât de ușor. Am o idee mai bună. Știi ce fac de fiecare dată când am o cădere nervoasă și sunt sătulă de terapie? Am clătinat din cap. Refacere la Ritz, îmi spuse. Julie crede că un sejur la hotelul Ritz din Paris poate vindeca toate bolile mintale, chiar și pe cele periculoase, ca schizofrenia. Dar eu la Paris? Cu o inimă sfâșiată? Mi-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
te întrebi de ce-ai stat atât de mult cu o persoană imposibilă. Am dat din cap. Nu puteam vorbi pentru că aburii de la chimicale erau foarte puternici. Știi de ce-ai acceptat să stai atâta timp cu un ticălos? Am clătinat din cap. Încă nu mă dumirisem de ce m-am lăsat atrasă de cineva care, după cum mi-am dat seama ulterior, s-a purtat groaznic cu mine. —Relație disfuncțională clasică. Te bat la cap până simți că nu ești bună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fără ei. Nimeni nu pricepe de ce stai cu el. Dar tu știi. Din punctul tău de vedere, e un caz clasic de autosubestimare. Draga mea, îți construiești singură părerea despre propria persoană și nimeni nu va putea să ți-o clatine. Când ți-o vei recăpăta, bărbații vor fi atrași de tine în mod incontrolabil. Încrederea de sine e ca un magnet. Dar trebuie să te iubești pe tine însăți înainte ca altcineva să te iubească cu adevărat. Pot să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o oră cu fata cu bronz. Cum a putut să-mi facă una ca asta? Cum a putut și ea? Mai ales după ce am scris și articolul acela drăguț despre ea. Dintr-odată, m-am simțit slăbită și m-am clătinat: paharele acelea de Bellini de la du Cap își fac simțită prezența în cele mai nepotrivite momente. —Și eu cum mă întorc la New York? l-am întrebat. Fără nici o îndoială, pilotul acesta încântător o să mă plaseze în G-V-ul altcuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Shand, Hennessy și Bobby Crawford. E aproape o conspirație, cu cartierul general În clubul ăsta. — Paula... aici nu e Estrella de Mar. E Residencia Costasol. Aici nu se-ntîmplă nimic. Și nici n-o să se-ntîmple vreodată. — Acum tu ești ăla naiv. Clătină din cap la așa o nechibzuință și porni Încet către mașină. Își aruncă geanta pe locul din dreapta, apoi se Întoarse și Își lipi obrazul de al meu, sprijinindu-și palmele de pieptul meu, de parcă voia să-și amintească faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și să plutească printre baloanele cu heliu. Nu i se alăturau Însă toți dansatorii. LÎngă el se bîțÎia Împiedicat silueta neglijentă și ostenită a lui Laurie Fox, abia reușind să-și dezlipească tălpile de pe podea. Rămasă binișor În urma ritmului, se clătină lovindu-se de dansatorii din jur și În cele din urmă căzu la pieptul lui Crawford, cu gura Întredeschisă și ochii Încețoșați. Îi crescuse părul ca o blăniță neagră și pufoasă, Însă cicatricele Îi erau Încă vizibile, ca niște tentative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nimeni pînă azi, cînd ai vorbit tu cu Betty Shand și cu Hennessy. — Atunci, ce motiv ar putea avea? De ce să-l ia la ochi pe Sanger? — Din același motiv pentru care au luat la ochi familia Hollinger. M-am clătinat pe lîngă mașină, brusc amețit de lumina tremurătoare, iar Paula s-a grăbit să mă susțină. Pentru prima dată am conștientizat că eram implicat Într-o conspirație care avea drept scop uciderea psihiatrului. Paula mă strîngea de braț, Încercînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mi au scăpat din mână (eram cu gândul la o petrecere la care sunt invitată săptămâna viitoare), și pe urmă, în gestul reflex și zadarnic de a opri inevitabilul, am lovit cu cotul un pahar de pe masă. Paharul s-a clătinat, surprins, s-a aplecat, mâhnit, a căzut, doborât, și și-a dat duhul, zdrobit - o întreagă harababură! Am rămas încremenită în mijlocul bucătăriei, incapabilă să mai fac vreun gest. Mi se părea că orice mișcare a mea este pândită de zeci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acasă, măcar să te vadă așa, în treacăt, dacă nu mai ajungem la ea la policlinică! Ce zici, tati? Tata a apărut lângă mine fără să-l simt. îmi dă bretonul la o parte de pe frunte și-mi studiază serios coșul, clătinând din cap dezaprobator. — Duminica viitoare e 19 ianuarie, mamă, mă duc la olimpiada de română, răspund, stăpânindu-mi cu greu nervii și simțind cum toată figura mea capătă culoarea sângerie a nenorocitului de coș de pe frunte. Parcă aș fi un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
e bine să vezi totul prea clar... Chiar dacă te cheamă Clara! Ți se pare lumea mai frumoasă dacă e mai vag și neclar totul, zău așa! Hai, lasă mă să te dau cu puțin ruj! Ai buzele livide. Ruj, nu! Clatin capul cu încăpățânare. Deja mă simt ca o matracucă, cu rochia galbenă de triplu voal pe mine, cu ciorapii de mătase răsuciți aiurea și pantofii negri care mă bat, cu fardul albastru și înțepător pe pleoape și cu unghiile mele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și de ni-mic, cccre-de-mă, a spus el. Vorbele lui Bobo treceau undeva, pe lângă mine, golite de orice sens. Nu le puteam desluși. Tot ce pricepusem era că Eduard nu poate fi văzut pentru câteva săptămâni. Poate chiar luni... Am clătinat din cap, înverșunată. Dar eu îl iubesc, i-am spus, privindu-l drept în ochi. Cum să-l las singur acolo? Cum să stau departe, fără să știu ce-i cu el? — Nu are rost, a repetat Bobo, cercetându-mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe loc ochii, cuprinși de o fierbințeală subită. Capul a început să-mi bubuie, amenințător. Dintr odată, m-a cuprins un frig inexplicabil și am început să dârdâi. — Ești în-fri-gggu-rată, a observat Bobo cu îngrijorare. Mai vvrei un ceai? Am clătinat din cap și i-am spus că trebuie să plec. Continuam să dârdâi. M-am sculat de pe canapea, mormăind un rămas-bun, și am pornit spre casă cu pași grei, complet răvășită. Cum de nu-mi dădusem seama de la bun început
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
singurătății mele liceene! Nu mai am nevoie de ei! Strâng casetele de pe masă și ies cu ele din cameră. Intru în bucătărie și le arunc fără nici o urmă de ezitare la coș. în același moment mi se pare că se clatină pardoseala cu mine. Ca și cum monstrul nevăzut din bucătărie ar fi scos un prelung oftat de ușurare. Apoi înțepenește totul în nemișcare. E o liniște deplină în apartament. Nu știu ce fac ai mei. Și zău că nici nu mă interesează în acest
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un moment dat, îmbujo rat tot de rușine din pricini doar de el știute, îi propuse să mear gă cu el la mare a doua zi, să meargă doar ei doi, fără să l vadă pe Edi. Clara îl ascultă clătinând din cap, fără să-l întrerupă. îl privi grav prin ochelari, cu ochii ei aproape negri, iar când el sfârși, îl mângâie din nou pe obraz. Ești un băiat tare bun, Bobo, îi spuse, un băiat bun și sen sibil
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
da-ccă fac niște aripi de vvvul-tur pe pppe-reți, cu cccăr bunele și ccă inorogul alb va aduce o pa-pată ddde lu-mi-nă. Iartă-mă! Da-cccă vrei, cum pppă răm un ta-pppet și-l ppun eu pe pppe-reți... Șterg inorogul... Domnul Scarlat clătină din cap. — Nu-i nevoie, nu... Nu-i nevoie... E bine așa! 5. Eduard adormise încruntat și încrâncenat, și astfel pătrunse iar în coșmarul care se lipea încă de somnul lui. Escaladarea. Urcarea pe stânca netedă ca pielea unei femei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pulsa de acolo, amenințător, înspre afară. „Naiba să mă ia, tocmai acum m-am găsit să răcesc, când vin ăștia puhoi peste mine“, își spuse Eduard iritat, „iar o să strâm be din nas Anda!“ Se dădu jos din pat energic, clătinând din cap cu putere, par că pentru a se scutura de toate semnele răcelii care părea să-l fi prins în timpul somnului, și se îndreptă încă adormit spre baie. în sufragerie dădu peste mama lui, care nu era singură. Era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]