7,569 matches
-
întregime curățată cu miez de pâine... Până în primul război mondial, biserica a avut două clopote, în 1917 însă, armata germană a demontat unul din ele cu intenția de a-l folosi ca materie primă la fabricarea de proiectile de tun. Clopotul a fost atunci aruncat prin fereastra turnului, trimis apoi în Germania ca să se piardă prin gări, pentru că între timp nemți au pierdut războiul. Pe clopotul rămas, greu de 106 kilograme mai putem citi azi numele donatorilor: Ioan Boltaș, P. Monea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu intenția de a-l folosi ca materie primă la fabricarea de proiectile de tun. Clopotul a fost atunci aruncat prin fereastra turnului, trimis apoi în Germania ca să se piardă prin gări, pentru că între timp nemți au pierdut războiul. Pe clopotul rămas, greu de 106 kilograme mai putem citi azi numele donatorilor: Ioan Boltaș, P. Monea, Ana Rășinărean, N. Monea, R. Oana, Petru Șari, M. Bucurenci, D. Roman și soții.« Turnat de Antoniu Novotny, Timișoara anul 1899. În locul clopotului furat de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
războiul. Pe clopotul rămas, greu de 106 kilograme mai putem citi azi numele donatorilor: Ioan Boltaș, P. Monea, Ana Rășinărean, N. Monea, R. Oana, Petru Șari, M. Bucurenci, D. Roman și soții.« Turnat de Antoniu Novotny, Timișoara anul 1899. În locul clopotului furat de nemți, credincioșii parohiei ajutați de o colectă făcută printre românii plecați în America, au putut cumpăra un alt clopot pe care l-au și montat în locul celuilalt în anul 1926. Cele patru icoane mari din fața Sfântului Altar au
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Monea, R. Oana, Petru Șari, M. Bucurenci, D. Roman și soții.« Turnat de Antoniu Novotny, Timișoara anul 1899. În locul clopotului furat de nemți, credincioșii parohiei ajutați de o colectă făcută printre românii plecați în America, au putut cumpăra un alt clopot pe care l-au și montat în locul celuilalt în anul 1926. Cele patru icoane mari din fața Sfântului Altar au fost donate bisericii de o familie ce dorește să-și păstreze anonimatul înainte de primul război mondial. Cele șase sfenice, două mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
multe județe din Transilvania pentru ajutoare bănești. Construită din piatră de râu și cărămidă, este acoperită cu țiglă solzi, turnul și încăperea anexată bisericii fiind acoperite cu tablă. Este construită în stil romanic, în formă de navă, cu turnul pentru clopote în acelaș corp cu biserica, în partea de apus. Sub turn are la intrare un pridvor, iar biserica propriu zisă are o singură încăpere de formă dreptunghiulară, cu altarul deschis de formă semicirculară în partea de est. Are o încăpere
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Este construită tot din piatră de râu și cărămidă ca și cea romano-catolică, iar zidul dinspre est e de formă semicirculară. Tavanul este construit orizontal, din scândură vopsită cu vopsea de ulei. Dușumeaua este din scândură de brad. Turnul pentru clopote este din lemn ridicat deasupra intrării în biserică. Are un clopot. Slujba s-a oficiat aci până în anul 1940, clădirea fiind administrată de credincioși maghiari din Noul Român. În prezent este folosită de credincioși din Cultul Creștin Baptist. CAPITOLUL VIII
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cea romano-catolică, iar zidul dinspre est e de formă semicirculară. Tavanul este construit orizontal, din scândură vopsită cu vopsea de ulei. Dușumeaua este din scândură de brad. Turnul pentru clopote este din lemn ridicat deasupra intrării în biserică. Are un clopot. Slujba s-a oficiat aci până în anul 1940, clădirea fiind administrată de credincioși maghiari din Noul Român. În prezent este folosită de credincioși din Cultul Creștin Baptist. CAPITOLUL VIII Biserica din Oprea Motto: Biserica pe deal mai sus, E plină
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
general, era vremea în care tot omul, toată săptămâna era pe ogor de dinainte de răsăritul soarelui până târziu după asfințit. Erau vremurile în care, în toată Sfânta Duminică și în toate zilele de sărbătoare, întreaga suflare a satului, la chemarea clopotului se îndrepta primenită cu hainele cele mai frumoase spre biserică, să ia parte la slujba religioasă, să cânte Heruvicul și Tatăl nostru, să recite în cor cu întregul sat Credeul, să asculte cu sfințenie Cazania și predica părintelui, să iasă mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
adică pentru scris. În realitate, mă masturbam într-o fericire. Asta nu mă împiedica, precum spun, să mă cred un mare poet. Sau poate - mai știi ? - tocmai asta îmi dădea convingerea. Cert este că mă gîndeam tot timpul la rime („clopote“ „scînteie“ - „crîm peie“ - „femeie“ - „tuleie“ - „ardei e“ - „crîmpei e“ - „de tei e“ - „...de bei e/ (ca și cum...)“ - „(vocea) ei e“ ; „tern“ - „etern“ - „matern“ - „patern“ - „stern“ - „sem pitern“ - „extern“ - „intern“ etc.), la ziceri poetice („Luceferi de tencuială“, „petece de frumos“, „întipă rite
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
straniu de cimitir, de muzeu și de frondă..." Iar în ancheta ziarului Vremea, de care am pomenit puțin mai înainte, prima întrebare era formulată așa: "De ce mor Iașii?" ca și cum ideea că orașul acesta, inundat de liniște și de sunete de clopote, e pe punctul de a-și da sufletul, ar fi un lucru ireductibil și care n-ar mai putea suscita nici o îndoială. * Mulți judecă Iașul cu asprime și dispreț. (Spunând "Iașul", înțeleg de fapt pe ieșeni). Un cititor al meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cărui umbră desnădăjduită părea că mai colindă încă aleile cu vechii copaci plini de taine. El rătăcea prin împrejurimile unde vechile mănăstiri cu frescele cojite sau cu pereții înnegriți de lepra vremilor își plângeau între hoți, nebuni și bolnavi singurătatea clopotelor amuțite. El făcea versuri pe ritmurile iscodite de geniul poetului, până la cea din urmă strofă a căruia nu se ridică tot nomolul de insanități pretențioase ale galeriei poetice de astăzi. El privea cu un respect religios la mânile, care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fi în stare s-o citesc, dar m-am înșelat. Această carte a devenit cartea mea de căpătâi la care au început să se adauge, rând pe rând “20.000 de leghe sub mări, Insula cu elice, Mathias Schandor, Spartacus, Clopotul din Islanda, Port Artur, Mobi Dick, Copiii căpitanului Grant” și multe altele la fel de groase. Citind pe nerăsuflate cartea ”Insula misterioasă” care m-a ținut în suspans, nici nu am observat cum se vindecă rana de la călcâi și cum a trecut
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
interminabile ale lui Tarkovski nu pot părea decât plictisitoare, dacă nu chiar enervante. O experiență asemănătoare - deși de data aceasta alta era cauza lipsei de entuziasm - am trăit recent, când postul B1 a difuzat filmul lui Lucian Pintilie, De ce trag clopotele, Miti că?. Țin minte că lam văzut în 1990 la cinema și mia plăcut foarte mult. Pur și simplu nu aveam ce săi reproșez. Ma încântat faptul că Pintilie îmi arăta o mahala necosmetizată, așa cum no mai văzusem până atunci
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
două se păruiesc), iar bărbații, niște animale. Înainte să văd filmul lui Pintilie, nu mă gândisem niciodată că personajele lui Caragiale ar putea să pută - căci montările de până atunci erau de fapt cu totul aseptice. Cele din De ce trag clopotele, Mitică? în mod sigur puțeau deți mutau nasul. (Lucru normal, pentru că mahalaua nu e lipsită de jeg și de duhori...) Acum, la șaptesprezece ani de când lam văzut pentru prima dată, aproape că filmul mi sa părut o mizerie. Ma deranjat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
A fost primit în spitalul Sfântul Iacob, aflat dincolo de Cimitirul Inocenților 2. Îi venea greu cu studiile, deoarece spitalul se afla la mare distanță de Colegiul Montaigu și, pentru a găsi poarta deschisă, trebuia să ajungă seara înainte de a bate clopotul de „Îngerul Domnului”, iar dimineața nu putea ieși decât după ivirea zorilor. Așa stând lucrurile, nu putea fi de față la toate lecțiile 3. O altă greutate era aceea că trebuia să cerșească pentru a-și duce traiul. Trecuseră deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-și acopereau capul pentru un bărbat ce nu le era soț să fie pedepsite după dreptate. Astfel, acest obicei începu să dispară. Ceru apoi o poruncă prin care săracii să fie ajutați în mod obișnuit. Mai ceru să se tragă clopotele de trei ori pe zi pentru „Îngerul Domnului”: dimineața, la prânz și seara, încât oamenii să se roage, așa cum se obișnuia la Roma. Deși la început se simțise mai bine, mai târziu căzu greu bolnav. După ce se vindecă, hotărî să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
al Teatrului Național „Vasile Alecsandri“ din Iași (1994-1996), președinte al Comitetului Județean de Cultură Iași (19901993). În 1993 a inițiat și condus, în calitate de director, apariția unei noi serii a revistei „Însemnări ieșene“. A debutat, în 1948, cu versuri în ziarul „Clopotul“ din Botoșani și, editorial, cu volumul de poezie Urcuș (1959). Anii ‘60 l-au impus însă ca dramaturg. Întâia sa piesă, Postul de radio de pe strada Rareș (1959), a fost distinsă cu Premiul „Vasile Alecsandri“ al Ministerului Învățământului și Culturii
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
socoti că-i nimerit și agreabil să fie împreună, să se afișeze în lume, să simtă pe deplin satisfacția. Deși, Carlina era o femeie deosebită, ea era și posesoarea unei firi foarte superstițioase. - Dumnezeule, incredibil ! Numele lui sună ca un clopot de alarmă. Are același nume ca și primul soț! Fără îndoială că îngerii râd cu poftă de ea iar libertatea ei s-a dus. De fapt, numai țigăncile sunt libere și acele femei care nu au nici o situație. Soțiile celor mai mulți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și vor fi aruncați în viață, în vârtejul ei, vor ști să deosebească răul de bine. Alin era mult mai diferit de Nicky. Îi plăcea să te hrănească cu picătura. Rezervat și calculat, adeseori morăcănos și nemulțumit, era ca un clopot care bate. Privirea lui ușor ascunsă de gene semăna cu a lui Al Pacino. Era ca un vârtej în mijlocul furtunii . Într-o zi Alin, traversă orașul cu bicicleta lui preferată, o semicursieră, împreună cu un prieten. Intraseră cu bicicletele pe o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ridica dezinvolt din umeri ignorând totul. Ea se uita la el ca la o bucată de carne cu garanția expirată și pusă pe o lespede de scurs urmând a fi dată ca rebut într-un container. Prezența lui devenise un clopot de alarmă, făcând-o să simtă fiori de groază și scârbă. Acum regreta că îl cunoscuse, dar era prea târziu pentru regrete. Voise doar să-l ajute. Astfel, Carlina își amintise cu nostalgie, că încă din perioada când era o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
păcate, e tot Fiind dinozaurii noștri, au și ei uneori dreptul să ațipească : e limpede pentru oricare cinefil cinstit că Balanța, de pildă, nu este Reconstituirea însă (fatalitate !) Balanța rămâne cel mai bun film românesc de după decembrie 89 ! (De ce trag clopotele, Mitică ? intră în categoria filmelor ținute la sertar). Din fericire pentru noi (și pentru micul nostru viitor), Balanța este urmată de Patul conjugal al lui Daneliuc și de filmul unui tânăr Nae Caranfil E pericoloso sporgersi. Este așa și-așa
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
discursuri (vizual/sonor) ce amintește de experimentele cinematografice ale lui Marguerite Duras. Dar perioada de dinainte de 89 este marcată de două ecranizări puternice, ce reprezintă, fiecare în parte, două modalități viabile de a transpune modern literatura. Prima este De ce trag clopotele, Mitică ?, filmul proscris al lui Pintilie din 1982, retras de pe ecrane și (re)descoperit abia în 1990. Pintilie reușește ceva aproape imposibil și fără precedent în filmul românesc : o exegeză (caragialiană) pe celuloid ! Punând la lucru un dispozitiv bahtinian, el
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
el transformă piesa Dale carnavalului într-un joc vertiginos de puneri în abis care telescopează literarul, politicul și cinematograficul ultimul dintre ele curat autoscopic. Rabelaisian și fellinian în aceeași măsură în care este caragialian (și pintilian, firește !), De ce trag clopotele, Mitică ? este, deloc surprinzător, mai prizat de literați decât de cineaști : prinși pe picior greșit de modernitatea propunerii lui Pintilie, aceștia reproșează filmului exact ceea ce face geniul lui : prolixitatea (asumată). A doua este la antipodul acesteia : sobrul Iacob al lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în România. Sunt imagini ce rămân pe retina oricărui cinefil, pentru că, inspirație de moment sau nu, acumulează în ele o tensiune tragică impecabil vizualizată, care și-a depășit cu mult sursa literară. Iacob este totodată, la fel ca De ce trag clopotele... al lui Pintilie, un film mai degrabă neglijat de cineaști (regizorii și criticii generației lui Daneliuc), revendicat, din fericire, de regizori din noua generație minimalistă, precum Radu Muntean. A doua caracteristică a modernității filmului românesc este ceea ce eu aș numi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Queensland, Australia. DRAGOȘ, Aurel, caricaturist de valoare. Importante caricaturi ale lui Aurel Dragoș sunt publicate de Lorin Popescu în ziarul „Curentul”din octombrie 1928. Aurel Dragoș a fost apreciat pentru caricaturile politice și sociale din: „Chemarea”, „Luptătorul”, „Adevărul”, „Dimineață”, „Facla”, „Clopotul”, „Lupta”etc. DRĂGĂNESCU-VERICEANU, Veturia, traducătoare a poeziei eminesciene în limba franceză; FILIP, Constantin V. (n. 1934), doctor în științele agricole, profesor doctor la Institutul Agronomic din Iași; FLORESCU, MIHAI (1895-1925), actor; FOCȘA, Gheorghe (n. 1903-1995), sociolog, etnograf și muzeograf, autor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]