7,234 matches
-
artă, etnografie și folclor.” Glasul Bucovinei, revista - se declară urmașa și continuatoarea a ceea ce a fost Glasul Bucovinei, fondat în 1918 la Cernăuți de Sextil Pușcariu și Ion I. Nistor, concluzionând că „românii din Bucovina, aidoma fagilor și stejarilor din Codrii Cosminului, au rădăcini împlântate în adâncul secolelor”, iar recuperarea valorilor culturale este o datorie a generației noastre pentru a le lăsa moștenire urmașilor - urmașilor noștri. Cel de al V-lea număr al său, anul II 1995, are în sumar, sub
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
dr.Octavian Scarlat, Traian Brăileanu, dr. Slega Piersic, Filaret Doboș și Vasile Olinici”... * Ceva și din creația: Dragoș Vitencu; „...Dar când se lasă noaptea, citești ca vracii-n stele Și simți cum vin spre tine iar vremuri dintr-acele Când codri nasc din sânge, așa cum la Cosmin... Atunci tu te cutremuri, iar eu tăcut mă-nchin”. (Din „Pădure tăiată”, Gazeta Bucovinei nr.2,1942 sau Calendar creștin, 1943, p.71, Cernăuți) * Junimea Junimea, revistă pentru literatură și artă, editată de Societatea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și două românești privitoare la judecăți de moșie din 1608 de la Constantin Movilă și din vremea lui și o carte de judecată dela Toader Kallimaki din 1759. Dl. C. Gheorghian semnalează Documente Tăutulești, aflătoare în tabula Tribunalului din Cernăuți”. (Din Codrul Cosminului - Buletinul „Institutului de istorie și limbă” - Universitatea din Cernăuți, Anul I, 1924, Institutul de arte grafice și editură, Glasul Bucovinei, 1925, Bibliografie, pp 623-624). * Junimea Literară, așa cum se spune și în „De-ale administrației” (nr.5-6/1924 a fost
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Cartojan, L. Morariu, I. Șiadbei, Al. Procopovici, Ad. Getzler ș.a. Presa vremii scria la apariția volumului citat: „Această revistă, singura de felul ei în toată România, vine să se înșiruie cu demnitate alături de celelalte buletine ale Universității cernăuțene, cum sunt: Codrul Cosminului, Buletinul Facultății de științe din Cernăuți, Bucovina, revistă lunară de drept, sociologie și criminologie sub direcția dlui C. Rădulescu.” Lucrarea se încheia cu „Rapoarte de la al II-lea Congres al filologilor români”, „Al treilea Congres al filologilor români” iar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
publicitate al Societății inginerilor silvici din Administrația fondului bisericesc ortodoxromân, Cernăuți, Rădăuți. Apărea lunar în perioada 1931-1934 sub îngrijirea unui comitet de redacție, redactor responsabil: N. Pașcovici, inginer silvic. Tipografia „Arta” Rădăuți. La 6 martie 1931 își schimbă numele în „Codrii Bucovinei”. În ianuarie 1932 i se adaugă un supliment: Darea de seamă asupra adunării generale extraordinare a Societății de administrare a fondului... Se tipărește la Institutul de Arte Grafice „Glasul Bucovinei”, Cernăuți. Începând cu cel de al III-lea an
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un apel către cititori, în românește, dar și în limba germană. „Lumea zice, eu nu zic!” este o satiră cam în genul celei promovate în Regat de celebrul nostru Constantin Tanase: Că se fură și se pradă Ca și-n codru și pe stradă Și jandarmii tac chitic... Lumea zice, eu nu zic! Că pe căile ferate Pleci cu zile numărate Și că e calabalîc... Lumea zice, eu nu zic! Că de treci vama română Vameșii te trag de mână, Dacă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ceea ce spunea într-o tabletă a sa Dumitru Covalciuc: „apa trece, pietrele rămân”. Fiecare volum străbătut din Țara Fagilor te face să repeți ceea ce înscriau editorii pe o copertă a valoroasei lor reviste: „Mai suntem și noi o ființă / un codru, o doină, un plai / Ne ține aceeași credință / sădită în datini, în grai”... Paginile de demografie, cu tabele și statistici care explică „de ce s-au împuținat românii” prin moarte, măcel, arestare și împușcare, deportare și neîntorși la baștină, puși la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o jumătate de veac.” Deci, am înțeles, Țara Fagilor este pentru Bucovina și pentru întreaga Moldovă străbună memorialul durerilor și speranțelor noastre. Rostind că „Almanahului i sau alăturat alte publicații la fel de valoroase, cu apariție mai deasă, între care: Glasul Bucovinei, Codrul Cosminului, Plai Românesc și Făgurel” Dimitrie Poptămaș exclamă entuziast: „Renaște Țara de Sus!” Și o dată cu el facem și noi același lucru: „Renaște Țara de Sus, renasc oamenii ei! Cel de al cincilea volum apărut în 1997, redactorul lui fiind Mihail
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
văzut În pădure principalul adăpost al românilor În epoca migrațiilor). Sunt imagini romantice — cu siguranță nu Întru totul corespunzătoare realității —, care au hrănit o Întreagă mitologie: distincția dintre români și „ceilalți“, civilizația de factură aparte a românilor, Înfrățiți cu natura („codrul, frate cu românul“)... Cert e Însă că această zonă s-a aflat timp de secole la o margine a Europei și a cunoscut o viață istorică „diminuată“. O ipoteză interesantă privește rolul social-politic al slavilor. Cuceritorii slavi ar fi alcătuit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pădure. Cu greu Îți mai poți imagina astăzi, când betonul și asfaltul au Înghițit aproape totul, că Bucureștiul s-a născut În mijlocul unei păduri, a fost un oraș de pădure! Au mai rămas În jurul lui doar câteva petice din vechiul „codru al Vlăsiei“ (pădurea Băneasa, În nord, azi loc de agrement), și chiar În inima orașului mai poate fi observat ici și colo câte un arbore secular, cruțat prin cine știe ce miracol. De-a lungul câmpiei și străbătând pădurea curgea liniștită Dâmbovița
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu atât mai mult cu cât Dvs. le cunoașteți atât de bine. Agapia, Agapia Veche, Secul, Sihăstria, Văratec, Neamțul, Sucevița, Gura Humorului, Arbore, Voroneț, Putna și toate satele și orașele prin care am trecut, și frumusețea peisajelor, cu fânețele și codrii și minunata șerpuire a drumurilor (ca de exemplu cel Între Gura Humorului și Solca) și mai ales curățenia (la propriu) și florile acelea pe care nu le-am mai Întâlnit prin alte părți, care Îți râd parcă din fiecare curte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
scoarța scorojită, doborâți de furtună peste drumeag. Micul lac acoperit cu lintiță. Pădure franceză bătrână, de care mai văzusem până atunci doar în filmele cu cavaleri după romanele lui Walter Scott sau în ecranizările inspirate din Alexandre Dumas-tatăl. Podgorii și codru. O împărăție a belșugului, a liniștii și a izolării... De la Château Smith Haut Lafitte ne îndreptăm cu iuțeala mașinii spre al doilea obiectiv al acestei duminici: Centrul memorial și de documentare François Mauriac de la Malagar, aflat în apropiere. Complexul cuprinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
monșer. Cu aceiași inconștiență cinică ne spune că a fost nebun din pricina sifilisului și a fost la Mărcuța; că călugării au toți femei. Cu o impresie dureroasă, lugubră îl părăsim. [MĂNĂSTIREA SECU] La Secu într-o minunată vale împresurată de codri ajungem pe un drum rău. Din sărăcia lor aici călugării supuși mănăstirii Neamțului ne-au ospătat cu dragă inimă cu lapte, cu brânză, cu smântână și cu niște ouă pe care le cumpărasem de la fratele Costache, niște ouă care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gândit că n-are ce să facă altceva: să se ducă să se hodinească la mănăstire: Dar ș-aici e greu, pentru că ades te cearcă demonul ispitelor!..." În liniștea înserării se aud rar din când în când, glasuri în ogradă. Codrii de pe dealurile dinprejur stau neclintiți supt un cer înnalt, albastru șters. Din cerdacul arhondaricului unde stăm, privim pe gânduri înnainte, pe când înserarea crește, și pe când stoluri de lăstuni se învârtesc prin jurul bisericei celei mari țârâind subțire, cristalin. Singuratecă și tristă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o moară pe Siret și podarul podului pe șăici o trage la mal. Cânta cucoșu-ntr-însa ș-o fată de departe venea cu moara... Era în pădure un pădurar singur cuc. Au murit de tifos toți ai lui?... Ș-aude glasurile codrului și vede fantasme de neguri, fantasma vântului, a codrului... Cum îi vine nebunia, adică, încet-încet... Viața maicei mele. 24 Oct. 08. De când îmi aduc aminte, până la moartea ei; vorbesc și despre Mitică, fratele meu care a murit, și despre nașterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o trage la mal. Cânta cucoșu-ntr-însa ș-o fată de departe venea cu moara... Era în pădure un pădurar singur cuc. Au murit de tifos toți ai lui?... Ș-aude glasurile codrului și vede fantasme de neguri, fantasma vântului, a codrului... Cum îi vine nebunia, adică, încet-încet... Viața maicei mele. 24 Oct. 08. De când îmi aduc aminte, până la moartea ei; vorbesc și despre Mitică, fratele meu care a murit, și despre nașterea lui Vasilică 13, despre temperamentul de nepăsător al tatei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
harnici s-au râdicat Românii ș-au înfiripat iarăși gospodăria strămoșilor. Cuza-Vodă a râdicat harapnicul de pe spatele nostru; măria-Sa regele Carol a făcut cu părinții noștri războiul cu Turcul; și iarăși vechea țară românească s-a încheiat ca un codru în primăvară. Și astăzi noi cei mai tineri, sutele de mii de oșteni, pentru a întinde Țara iar în vechile hotare, prindem a ne râdica împotriva dușmanilor noștri. Din pământul țării parcă se sue în noi din morminte sângele strămoșilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cadavrele brazilor. De liniștită ce e, apa pare neagră. Din când în când în bătaia soarelui lucește ca o linie de argint, un păstrăv. Umblând la drum cu o călăuză, se burzuluiește vremea, începe să tune și să trăsnească pe codri; pâraiele vin, cu zgomot cărând bolovani și sfărămături de stânci. Bistrița vine deodată tulbure și rea. Plutele întârziate în amurg trag la mal la adăpost. Se face îndată seară și întuneric adânc. Călăuza, parcă ar fi influențată de mânia apelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oi cu doi ciobani, cu echipagii de vânătoare, cum tot ce au se duce în scurt! (Altă categorie de Români) Răzeși și Mazâli Urmași de boeri Mazâli și Răzeși Gârbovăț Hârjauca cu acest prilej fac pomelnicul așezărilor de mănăstiri din Codru. Soroca, 27 Iulie 1919 Nistrul e o apă măreață, care curge limpede în albia stâncoasă. În cotu-i adânc tăiat, Soroca se înalță în etaje de vile și vii. Călătorul care vine din depărtările Podoliei, vechea așezare îi apare de dincolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trăește obișnuit, din vechile [expediente.] Prodăneștii Noi, sat urât rusesc. La Telenești. Apus de soare. 30 Iulie. Nume de pe-aici: Plămădeală, Lapte Dulce, Iapă-scurtă, Șapte Frați, Copii mulți, Bou Negru, Bou Roș. Minunate seri la Telenești. Broscărie. Aici începe codrul Orheiului. Iarmarocul din Telenești ca cel din copilărie de la Pașcani. Sara, lângă iaz, se întorc soldații de la adunat fân cântând din gură și din fluer și chiuind. Noaptea străjerii bat în toacă, ori cântă din trâmbiți... 31 Iulie. Drum de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din copilărie de la Pașcani. Sara, lângă iaz, se întorc soldații de la adunat fân cântând din gură și din fluer și chiuind. Noaptea străjerii bat în toacă, ori cântă din trâmbiți... 31 Iulie. Drum de la Telenești la M-rea Gârbovăț în codrii Orheiului, prin Budăi-Oginești. Acest din urmă foarte frumos sat de răzeși. Codrii mari, dealuri uriașe, văi, cotloane, un colț minunat de țară... Codrii Orheiului locul unde stau mănăstirile: Gârbovăț, Hârjauca Frumoasa, Răciula... Livezi frumoase... La Gârbovăț, stupărie frumoasă, așezare minunată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fân cântând din gură și din fluer și chiuind. Noaptea străjerii bat în toacă, ori cântă din trâmbiți... 31 Iulie. Drum de la Telenești la M-rea Gârbovăț în codrii Orheiului, prin Budăi-Oginești. Acest din urmă foarte frumos sat de răzeși. Codrii mari, dealuri uriașe, văi, cotloane, un colț minunat de țară... Codrii Orheiului locul unde stau mănăstirile: Gârbovăț, Hârjauca Frumoasa, Răciula... Livezi frumoase... La Gârbovăț, stupărie frumoasă, așezare minunată și curată... Biserica veche veacul al 18-lea? al 17-lea? La mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bat în toacă, ori cântă din trâmbiți... 31 Iulie. Drum de la Telenești la M-rea Gârbovăț în codrii Orheiului, prin Budăi-Oginești. Acest din urmă foarte frumos sat de răzeși. Codrii mari, dealuri uriașe, văi, cotloane, un colț minunat de țară... Codrii Orheiului locul unde stau mănăstirile: Gârbovăț, Hârjauca Frumoasa, Răciula... Livezi frumoase... La Gârbovăț, stupărie frumoasă, așezare minunată și curată... Biserica veche veacul al 18-lea? al 17-lea? La mijlocul sec. al XVIII-lea călugării din Podolia, alungați de uniați, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stau mănăstirile: Gârbovăț, Hârjauca Frumoasa, Răciula... Livezi frumoase... La Gârbovăț, stupărie frumoasă, așezare minunată și curată... Biserica veche veacul al 18-lea? al 17-lea? La mijlocul sec. al XVIII-lea călugării din Podolia, alungați de uniați, au venit aici în Codru și au rezidit mănăstirea. De-atuncea de trei ori Turcii și Tatarii au jefuit și ars mănăstirea. "Maica Domnului" cea adusă dela Moscova încă înainte de ocupația rusească, de fiecare dată a fost găsită neatinsă în cenușă, cu fața la pământ... Văd livezile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de expropriere. Curățenie și îngrijire. 60 călugări, 40 frați. Cei mai mulți, Moldoveni din Basarabia. Mori de vânt pe zări de deal. Prisacă lângă Stăreție. Bucovineanul frate Ion. Stăreția are un cerdac larg și minunat pentru după amiezi tihnite... Hârjauca, mai în codru, e grămădită sub un picior de munte păduros, sălbatic, ca la M-rea Neamțu lângă care se întinde până în iaz o mare livadă. Dincolo de iaz viile și crama. Întemeiată în veac. XVII de un călugăr Hârjeu. Tună pe păduri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]