5,924 matches
-
să ni se ia orice, chiar și viața, dar să nu ni se ceară să acceptăm sau să trăim În starea de umilință! Atât de departe merge uneori această nevoie a respectului onoarei proprii, Încât atunci când, fără să vrem, am compromis demnitatea cuiva, dacă acesta răspunde Într-un mod similar la adresa noastră, uităm fapta noastră urâtă de Început și reacționăm cu duritate, ca și cum am fi complet nevinovați. Desigur, poate frapa susținerea ideii că, de exemplu, și un criminal are sentimentul onoarei
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
comis, recunoscându-l și acceptând pedeapsa, pe care o consideră binemeritată (de exemplu, acea dragoste care i-a dus pe ambii amanți la moarte, deoarece n-au vrut să trădeze iubirea lor). Alții, dimpotrivă, nu recunosc păcatul comis sau Îl compromit printr-o lamentare jalnică (așa cum se Întâmplă, din păcate, frecvent În infidelitățile conjugale). Μ „La Început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu...” (Biblia). Dumnezeu a creat deci lumea prin intermediul cuvintelor (de exemplu, Dumnezeu a spus „Să fie lumină” și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu pot fi transpuse în idei, fără intervenția sensibilului. În lipsa emoției, simpla lor formă, oricât de frumoasă, devine aridă de sens, de aceea "tocmai utilizarea cuvântului poetic, în scopuri etice, "morale", este simțită ca un risc, care i-ar putea compromite valoarea, pe plan estetic, datorita angajării excesive"59. Desigur, lucrul acesta implică dărâmarea unor certitudini, din partea scriitorului, procesul creator fiind istovitor și dureros. Autorul de text sau de cuvânt trebuie să renunțe la sine, punându-și sufletul pe tava realității
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
68. Înlocuind esteticul cu eticul, identificarea, în permanență, cu ceilalți, fie în suferință, fie în plăcere, trebuie să devină una dintre mizele poeziei, chiar dacă "utilizarea cuvântului poetic în scopuri etice, "morale", este simțită ca un risc care i-ar putea compromite valoarea pe plan estetic, datorită angajării excesive"69. Totuși această condiție i-ar fi favorabilă celei în care "cuvintele poeziei își vând adesea propriul lor suflet, tradând esența lor specifică. Această trădare înseamnă aservirea și obediența necondiționată la preceptele ideologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a trecut în uitare ... 4. Un scenariu comandat de Radio Iași Ștefan cel Mare, nerealizat din punct de vedere artistic din motive pe care nu le-am înțeles ... 5. Al doilea interviu, o piesă în care un reporter radio se compromitea grav prin mistificarea unor interviuri (răspunsurile celor cu care dialoga fiind modificate până acolo de unde putea obține "bun de tipar"). 6. Scenariul Fascinanta și eterna Românie după fragmente din piese de I.L. Caragiale și 7 interludii semnate Constantin Popa. Scenarii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai ales cauzele ei, să suplinească autoritatea personală, echilibrul moral, identitatea individului amenințată să dispară, pe deoparte, iar pe de altă parte să rezolve un raport vicios al individului cu realitatea socio-politico-culturală, raport în care fie că individul s-a compromis față de ceea ce îl înconjoară, fie că realitatea s-a compromis față de el. A-ți face dintr-o iluzie numită "cal verde" un partener, este apogeul unei grave crize de încredere în realitatea ce ți se pune la dispoziție. Și soluția
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
identitatea individului amenințată să dispară, pe deoparte, iar pe de altă parte să rezolve un raport vicios al individului cu realitatea socio-politico-culturală, raport în care fie că individul s-a compromis față de ceea ce îl înconjoară, fie că realitatea s-a compromis față de el. A-ți face dintr-o iluzie numită "cal verde" un partener, este apogeul unei grave crize de încredere în realitatea ce ți se pune la dispoziție. Și soluția se dovedește a fi ineficientă și inoperantă de vreme ce înșiși cei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ați ajuns. Ea 2: Am ajuns acolo unde meritam. El n: Dar de ce să nu încercați o redresare, o salvare! Ea 2: Da' ce dracu' mai vrei să salvezi?! CE? Că nu mai ai ce salva! Sîntem o șandrama dărăpănată, compromisă pentru totdeauna! El n: (izbucnind și el) Dar nu-i adevărat! Asta e părerea lui! Ea 2: Ba e și-a mea! El n: Vorbești ca liniile din schema lui defetistă! (în continuare e pasionat, învăluitor, halucinant) Dar mai este
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și adulat deopotrivă, alunecînd pe buzele tuturor, scriitorul cu peste un milion de exemplare vîndute din 1998 Încoace (asta după ce primul său roman n-avusese, În 1994, decît 10.000), se situează În mod catregoric de partea literaturii angajate, grav compromise În secolul recent Încheiat dar singura cu impact public remarcabil. Există cîteva motive determinante ale succesului său fulminant din ultimii ani. Fiecare dintre ele merită discutat. M-aș opri la trei: lipsa (premeditată sau nu) de interes față de experimente de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ea la început să ajungă și unde a ajuns... Supraveghetorul sfârșește prin a se demasca și capitulează în fața unei forțe mai puternice decât el, forța supravegheatului. Supravegherea pusă la cale e alterată de învălmășeala sentimentelor, agenții sunt deconspirați, misiunea e compromisă. Să nu uităm însă că tocmai elaborarea unei supravegheri se află la originea acestei „încercări” ce duce, treptat, la revelația finală. Nimeni nu scapă neatins, neschimbat, nici din travestire, nici din supraveghere: laolaltă, ele conduc pe tărâmul unde, în alte
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lui logică și justificarea lui politică. Ele însoțesc practica zilnică a supravegherii, plasând-o într-o dimensiune temporală ce depășește prezentul, depășește momentul... trecutul e bine pus la păstrare, pentru a reduce oricând la tăcere un adversar ori pentru a compromite viitorul fiecărui ins supravegheat, în realitate, viitorul tuturor. Arhivele, teribilă armă cu reacție întârziată! Cum am putea explica altfel decât prin perspectiva unei utilizări eficiente, la timpul potrivit, performanțele operațiilor de arhivare care au sfârșit prin a constitui, în fosta
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
vreau să-i închid gura” (III, 8, v. 1066-1068). Acestea nu sunt cuvintele unui învins. Sunt revanșa unui „om al dreptății” în fața unui stăpân - puternic, desigur -, dar compromis moralmente prin exercitarea constantă a supravegherii. Ea îl întărește politic, dar îl compromite etic. Toți tiranii au adoptat această poziție, condiție a păstrării puterii. Disputa sau supravegherea-cadrutc "Disputa sau supravegherea‑cadru" Acest scurt text al lui Marivaux, devenit celebru în urma punerii lui în scenă de către Patrice Chéreau, invită la o reflecție asupra numeroaselor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
tehnică, ordinatorul transformă învățarea tradițională a relațiilor de dependență și de autonomie, a noțiunilor de hazard și de lege. Luat ca referent obiectiv al unei structuri interne a spiritului, calculatorul influențează puternic definirea proprietăților stării mintale și a reprezentării. Ciudat compromis între mecanismul simplu și pozitivist al lui H. Simon și bogata complexitate care frizează solipsismul a unui Varela, cognitivismul se află la intersecție. Nici unul, nici celălalt, și amîndouă în același timp, sfidînd criticile venite de pe margini. Vrînd să acopere toate
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
din care un câmp vectorial se revarsă de jur împrejur, este necesar un spațiu suficient pentru a conferi acestei energii atâta libertate de joc câtă are nevoie. Când o clădire este împrejmuită de un alt ansamblu arhitectonic, clădirea însăși este compromisă din lipsă de aer. Același lucru rămâne adevărat pentru orice așezare în spațiu a obiectelor, de exemplu, pentru aranjamentul picturilor pe un perete. Sculptura poate fi de asemenea foarte serios afectată atunci când câmpul său de acțiune este blocat. Modificări ale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se usuce,/ pașii să-i rămână nemișcați ce lemnele,/ numele între tâlhari să i se lase". În "Cariatida", așa cum spune Ion Pop, în "Poezia unei generații", este propusă, în "ultimă instanță", o lecție, demonstrație de reabilitare a unor motive poetice compromise de o viziune simplificat idilică și superficial anecdotică a multor poeme pătrunse, atunci, înainte de vreme, în manualele școlare"1. Și în aceste poeme, domină tonul oracular, aura de legendă, cu incantații de bocete și blesteme, un limbaj familiar sau tehnic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
avut noroc/ De duminecă/ Mai iese lumea pe stradă,/ Mai fumează/ Se îmbracă mai cu grijă/ și nici nu se muncește cine știe ce" ("Recapitulare"). . "Celula de viață umană și familială în ipostaza idilică" În volumul "La Lilieci", Sorescu îmbrățișează toate miturile compromise prin lipsă de talent de barzii de la "Sămănătorul", "Ramuri", "Luceafărul": copilăria, înstrăinarea de sat, viața duioasă de familie, poezia naturii, la plug, revelația divinității". Există în acest volum teme cunoscute în lirica tradiționaliștilor, în formula ușor parodică, realizată pe două
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dacă n-ar exista călăul? Pristanda: Curat, coane Nicule! Cațavencu: (schimbând tonul) Cetățene, nu uita condiția cu care am venit aici! Am venit în casa prefectului, nu voi însă să dau ochii cu el, nu mă pot așa de ieftin compromite. Am venit chemat de doamna Trahanache, pe dânsa voi să văz. Pristanda: Mai e vorbă, coane Nicule, pe coana Joițica, pe dumneei... conul Fănică nici nu e aicea... Poftiți, poftiți, ședeți, coane Nicule, mă duc să spui coanii Joițichii că
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
voie) Mulțumesc. Tipătescu: Așa. (șade aproape de el, Cațavencu se cam retrage. Tipătescu se îndeasă spre el, Cațavencu același joc, și iar.) Astfel dar, onorabile domn, d-ta, prin ce mijloace nu-mi pasă! posedezi o scrisoare a mea, care poate compromite onoarea unei familii... Cațavencu: (gest) A! Tipătescu: Mă iartă că te-am ofensat. Să fiu și mai scurt... Iată: d-ta ești un om practic, d-ta posedezi un lucru care-mi trebuie mie. Eu viu și-ți zic: (cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de servicii sociale și dezvoltarea acestuia în raport cu necesitățile, dar și cu posibilitățile existente. În fapt, serviciile sociale permit persoanelor, grupurilor sociale și colectivităților să-și rezolve problemele privind adaptarea la o societate în evoluție, să pună în evidență cauzele care compromit echilibrul lor, în vederea ameliorării condițiilor sociale și economice. Până în prezent, serviciile sociale au fost dezvoltate, în special, pentru a răspunde punctual unor situații de criză și au privit asigurarea unei asistențe instituționalizate pentru copii, persoane cu handicap și persoane vârstnice
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Canan Arin (2001, pp. 822-823), „intenția de a controla viața femeii în cel mai larg sens. Conform acestor valori tradiționale, tinerele trebuie să fie virgine când se căsătoresc, trebuie să fie «curate». Această curățenie este însă fragilă și poate fi compromisă de acte neimportante, cum ar fi: femeia se plimbă singură în oraș, cererea unei melodii de dragoste la radio ori flirtul cu un băiat. Crima săvârșită în numele onoarei reprezintă costul libertății și al dragostei pe care îl plătește o tânără
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
violente. În ceea ce privește victima (de obicei, într-o astfel de situație se găsește soția), aceasta devine „subiect al depresiilor” (Fishel și Rynerson, 1998). Ea „conștientizează”, sub influența soțului, că eventualitatea unei despărțiri va produce suferințe financiare. În plus, viitorul ei se compromite procedând astfel. „În cazul copiilor sau al persoanelor în vârstă, dependența și incapacitatea de a lua decizii constituie factorii dominanți ai acestui atașament”, conchide Sorin M. Rădulescu (2001, p. 74). Orice ar face, ea „nu-și poate convinge partenerul de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și la București, nu la o vîrstă de gimnazist ori de liceean, ci după absolvirea facultății, situație nu dintre cele mai confortabile. Poate de aci i se trage inhibiția de a se numi pe sine „scriitor”. Oricum, titlul acesta era compromis: „Pe atunci [adică în primul deceniu al secolului trecut - n. m.] - zice undeva Rebreanu - prestigiul scriitorilor era foarte scoborît. Nimeni nu îndrăznea să se numească scriitor, căci era confundat cu copiștii de la primărie”2). Pe Bacovia îl obosește și-l
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu mă supăr, că el priește lui Mihai și numai cu minciuni va pute face pe Domnii din Botoșani să stăruie la Ministere. Doctorul Isac s-a înfuriat de minciuna lui, zicîndu-i că, de nu va reuși, apoi are să-l compromită de fața tuturor. Mihai, nu numai că urmă de rană n-are nicăieri, dar este cu totul bine"291. Adevărat era faptul că, în luna octombrie, poetul n-a mai primit nici un ban, de nicăieri, iar în luna noiembrie numai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
aviator, în situații care implică, lupta, este de a rămâne consecvent standardurilor personale, și celor ale grupului social, prin împlinirea datoriei, în ciuda pericolului continuu și a fricii generate de aceasta. Uneori conflictul și emoția persistentă produc simptome nevrotice puternice care „compromit” reușita comportamentului aviatorului, fiind necesară spitalizarea. * * * „Pe baza considerațiilor efectuate mai sus cu privire la semnificația psihologică a conceptului de „frustrație”, la raporturile existențe între „frustratie” și celelalte fenomene intervenite în procesul adaptării („conflictul” și „stresul”), putem contura o serie de concluzii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ambianțe cu cât mai puține surse de conflict. Necorespondența între modelul personal al subiectului și profesia pe care se exercită provoacă, mai ales atunci când intervin și alți factori (ex. de ordin situațional), un sentiment de incompetență, derealizare și insatisfacție, care compromite obținerea unui randament ridicat în activitate. „Ineficiența” și „incompetența” pot constitui pentru individ factori stresanți, care să determine pierderea sentimentului de împlinire, absolut necesar în procesul echilibrării personalității. Comportamentul apărut ca o consecință a situațiilor de frustrare vocațională poate să
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]