5,710 matches
-
fost puse sub interdicție. Acesta este cazul manualului de Istoria românilor pentru clasa a XII-a elaborat de S. Mitu et al. (1999), a cărui interzicere reflectă gradul de etatizare a memoriei colective. Piața mnemonică în care se elaborează perspective concurente asupra trecutului continuă să fie puternic reglementată de normele statale, care, chiar dacă s-au relaxat, continuă să traseze limitele discursului posibil. "Scandal manualului Sigma" a arătat care sunt limitele până la care discursul critico-reflexiv exprimat în literatura didactică are autorizație statală
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
speciale în vederea obținerii, tot cu ajutorul calculatorului, a strategiei și tacticii firmei într-un anumit domeniu. Edificator este cazul benzilor magnetice ale firmei IBM, care conțineau direcțiile de cercetare pe următorii 15 ani, intrate în posesia unei firme dintr-o țară concurentă. Necunoașterea calculatoarelor. Pentru foarte multe persoane, îndeosebi de vârstă înaintată, calculatorul este investit cu forțe supraomenești, ceea ce le conferă o încredere oarbă în datele obținute prin intermediul lui. De asemenea, din motive de nepricepere, pot fi victime ușoare ale corupătorilor ... informatizați
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
afirmăm că adoptarea unei valori (de exemplu, fidelitate în cuplu) este doar aparentă sau că este semnul unei achiziții istorice. Credem că, din punct de vedere pragmatic, o valoare apare ca fundamentală atunci când a fost pusă la încercare în comparație cu valorile concurente și când abandonul acestei valori a adus cu sine probleme sociale evidente. Astfel, diferitele alternative la cuplul exclusiv, de tipul căsătoriei deschise, al schimbismului, al comunităților hippie au cunoscut o anumită perioadă de glorie, dar nu au reușit să se
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
companie de aviație publică belgiană, a cunoscut eșecul. Ea a suferit de pe urma împuținării angajărilor, a diluării responsabilităților. Dimpotrivă, privatizarea căilor ferate britanice a demonstrat că vânarea profitului se face în defavoarea siguranței, iar exploatarea aceleiași rețele de căi ferate de către companii concurente poate fi în dezavantajul călătorilor. În cazul altor judecăți de valoare, arbitrajul este imposibil, deoarece tezele nu pot fi verificate. Să luăm un credincios și un agnostic. Unul își afirmă credința și poate dezvolta nume-roase argumente care îi sprijină afirmațiile
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
dar o firmă rivală face acest lucru mai repede, veți constata că îmbunătățirea dumneavoastră este prea mică și întârziată. După cum am precizat în capitolele anterioare, puteți obține o serie de îmbunătățiri imediate prin intermediul întăririi negative. Însă viitorul este al firmei concurente care poate accelera rata îmbunătățirii, iar acest lucru nu se poate întâmpla decât printr-o utilizare precisă și eficientă a întăririi pozitive. Orice activitate care vizează îmbunătățirea calității, orice acțiune corectivă, orice tactică de rezolvare a problemelor necesită efort uman
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
lingvistică, arată Cassirer, filozofia trebuie să se instituie ca o abordare ce urmărește generalizarea și sistematizarea acestora. Așadar, după acest filozof, filozofia limbii ar fi mai degrabă o epistemologie lingvistică în continuarea științei limbii, iar nu o cercetare paralelă sau concurentă lingvisticii, rămînîndu-se în mare parte în cadrele inițiale ale filozofiei fundamentate de Kant. Limba și delimitarea adevărului de falsitate Cînd s-a studiat limba din perspectivă filozofică și s-a încercat explicarea existenței și funcționării ei, a apărut și necesitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
consens cu privire la implicațiile teoretice sau la cele practice ale sfârșitului Războiului Rece. Și probabil că nici nu îl va atinge în viitorul apropiat pentru că în interiorul disciplinei există adânci falii teoretice, normative și politice. Realiștii și instituționaliștii au dezvoltat două poziții concurente, în linii mari. Din perspectiva teoretică a instituționaliștilor, după sfârșitul Războiului Rece și dispariția Uniunii Sovietice structura și caracterul sistemului internațional au rămas, practic, neschimbate pentru că în timpul secolului al XX-lea a apărut o diversitate de instituții multilaterale, care au
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este mai recentă, Unipolar Politics: Realism and State Strategies After the Cold War (Kapstein și Mastanduno, 1999). Această lucrare se deosebește de volumul coordonat de Keohane sub două aspecte. Mai întâi, sunt examinate teorii realiste, și nu dezbateri dintre școlile concurente. Ca urmare, lucrarea se concentrează asupra strategiilor principalelor puteri, și nu asupra conexiunilor dintre instituții și strategii. În al doilea rând, lucrarea examinează strategiile statelor după Războiul Rece la nivel global, și nu se concentrează asupra unui context european. Luând
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și nu asupra conexiunilor dintre instituții și strategii. În al doilea rând, lucrarea examinează strategiile statelor după Războiul Rece la nivel global, și nu se concentrează asupra unui context european. Luând exemplul primei lucrări, realizăm o evaluare a paradigmelor teoretice concurente, care presupune examinarea conexiunilor dintre instituțiile internaționale și strategiile statelor. Luând exemplul celei de-a doua lucrări, analizăm strategiile statelor la nivelul global. Cu toate acestea, între cele două proiecte există elemente comune, în sensul că obiectivul lor este de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
posibil să facem afirmații generale despre tiparele de comportament observate. La nivel empiric, analizăm marile strategii ale actorilor importanți, pentru a explica felul în care s-au adaptat la sfârșitul Războiului Rece. Prin aceste analize contribuim la evaluarea paradigmelor teoretice concurente și tragem concluzii cu privire la direcția schimbării, pe măsură ce sistemul internațional intră în secolul al XXI-lea. Introducerea este organizată în trei secțiuni. În prima secțiune stabilim cadrul teoretic prin evidențierea diferitelor modele, și oferim definiții cheie. De asemenea, identificăm predicțiile neorealismului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
normelor liberale (Huntley, 1996, p. 59). În baza argumentului său, potrivit căruia liberalismul oferă predicții distincte referitoare la politica mondială, autorul sugerează că sfârșitul Războiului Rece reprezintă o oportunitate istorică pentru testarea afirmațiilor liberale în raport cu enunțurile sistemice înaintate de paradigmele concurente. Totuși, Huntley recunoaște și că ar fi de dorit o aplicare mai sistematică a ideilor lui la sistemul internațional emergent. Finnemore și Sikkink (1998) reprezintă un alt precedent care indică afinități între dinamica socializării și aliniere. În loc să fie influențați de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
semnele unei transformări calitative fundamentale a structurii relațiilor instituționalizate între marile puteri vor veni în sprijinul liberalismului. În ansamblu, gradul de simetrie din tiparul activității instituționalizate din sistemul internațional după sfârșitul Războiului Rece reprezintă un criteriu valabil pentru evaluarea predicțiilor concurente din diferitele teorii. Al doilea criteriu pentru a face distincție între alinierea la hegemon și socializarea liberală este impactul presiunilor sistemice asupra preferințelor principalelor puteri. Kapstein și Mastanduno susțin că variația internă observată de ei reflectă motivul pentru care impactul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pașnice de relații între marile puteri la nivel global. În ansamblu, variațiile interregionale ale tiparelor interdependenței înseamnă că analizarea politicii externe a principalelor puteri din Europa Occidentală și din Asia de Est ar trebui să pună la încercare predicțiile modelelor concurente. Intervalul de timp analizat este deceniul cuprins între 1989 și 1999. Neorealiștii ar putea afirma că acest interval nu este suficient de lung pentru ca tendințele de balansare să se dezvolte adecvat. Această afirmație a fost făcută recent de Mearsheimer (2001
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dintre neorealiști și liberali reprezintă partea reflectivistă a abordării. Privit în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra traiectoriei generale a construcției identității și socializării în cadrul sistemului internațional se va dovedi mai productivă în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente ale relațiilor internaționale decât orice încercare a instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Toate cele trei teorii acceptă că anarhia rezultă din interacțiunea unităților. Totuși, ele identifică două mecanisme diferite prin care are loc această interacțiune. Un mecanism presupune că
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
bine dezvoltate ale interdependenței economice și instituționale între state într-un context vest-european înseamnă că neorealismul și instituționalismul dezvoltă ipoteze divergente privind schimbarea internațională (Keohane, 1993, pp. 272-273). Astfel, Europa Occidentală prezintă cel mai potrivit context pentru testarea teoriilor raționaliste concurente. Prin contrast, în Asia de Est există candidați la un statut de poli, în timp ce tiparele interdependenței economice și instituționale moștenite din era Războiului Rece sunt mai puțin dezvoltate. În acest context regional, logica argumentelor instituționaliste indică faptul că această teorie
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dintre teoria neorealistă, teoria instituționalistă și cea liberală este ilustrat în Figura 2.2. O asemenea conceptualizare pune sub semnul întrebării validitatea enunțului lui Keohane, potrivit căruia instituționalismul reprezintă baza cea mai puternică pentru subsumarea programelor de cercetare ale abordărilor concurente. Ea sugerează că, probabil, axarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și asupra traiectoriei generale a socializării în sistemul internațional va duce la mai multe rezultate, în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente, decât încercările instituționaliștilor de a rafina
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
subsumarea programelor de cercetare ale abordărilor concurente. Ea sugerează că, probabil, axarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și asupra traiectoriei generale a socializării în sistemul internațional va duce la mai multe rezultate, în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente, decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. În acest sens, cea mai importantă caracteristică a liberalismului este capacitatea de a explica modalitatea prin care tiparele socializării în sistemul internațional pot varia sub aspect istoric. Explicarea variației socializării oferită de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
modelul liberal. În general, liberalismul oferă o agendă de cercetare mai extinsă geografic și care pătrunde mai adânc în interacțiunile intern-internațional decât cea rezultată în urma dezbaterilor dintre neorealiști și instituționaliști. Această agendă poate separa predicțiile teoriei liberale de perspectivele teoretice concurente, și indică un set posibil de criterii comportamentale prin care aceste predicții pot fi măsurate. Privit astfel, sfârșitul Războiului Rece a deschis un context istoric unic pentru evaluarea comparativă a predicțiilor diferitelor modele teoretice ale politicii internaționale (Huntley, 1996, p.
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. Înțeleasă în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și dinamicii socializării de lungă durată din sistemul internațional va fi mai productivă din perspectiva căutării unei sinteze generale între teoriile concurente ale relațiilor internaționale decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Acest lucru se datorează capacității liberalismului de a oferi un model pe deplin generativ al sistemului internațional, care să explice cum dinamica socializării din interiorul său poate să varieze
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
adoptat un model liniar al relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, în care se consideră că instituționalismul reprezintă punctul de sinteză pe o axă între neorealism și liberalism. Ca atare, el este considerat modelul cel mai capabil să reconcilieze enunțurile concurente ale pozițiilor alternative. Deși plauzibilă la un nivel superficial, o astfel de perspectivă asupra relației dintre școlile de gândire subestimează semnificația asemănărilor dintre neorealism și liberalism. Într-adevăr se poate că tocmai angajamentul instituționalismului față de raționalism a blocat activ dezvoltarea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
În cele din urmă, aceste considerații teoretice au implicații importante pentru conținutul programelor de cercetare din cadrul disciplinei în perioada post-Război Rece. Susținătorii neorealismului, instituționalismului și liberalismului afirmă că prăbușirea Uniunii Sovietice prezintă o oportunitate istorică pentru testarea enunțurilor lor teoretice concurente. Neorealiștii au elaborat o analiză pesimistă asupra naturii schimbării sistemice după Războiul Rece, prezicând o revenire la multipolaritatea conflictuală la scară globală. Reacțiile instituționalismului și liberalismului variază în mod considerabil. Pe baza preferinței lor pentru rafinarea modelelor raționaliste, instituționaliștii sugerează
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
forțelor militare americane din Filipine, pe reciful Meiji s-au descoperit structuri chinezești. Aceste evoluții au intensificat îngrijorările cu privire la intențiile Chinei în regiune (Leifer, 1997, p. 160; Godwin, 1998, p. 176). China a refuzat să discute soluții la pretențiile teritoriale concurente din regiune, încălcându-și acordul dat în 1995, potrivit căruia Conferința ONU privind Dreptul Mării avea să alcătuiască fundamentul rezolvării conflictelor. Posibilitatea existenței unor mari rezerve de petrol și gaze în Marea Chinei de Sud crește stimulentele Chinei de a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din cercetările asupra formării identității de grup și conflictelor generate de aceasta. În literatura din domeniu se afirmă că generarea identităților de tip ingrup duce direct la devalorizarea celor de tip outgrup. La rându-i, acest fapt duce la interpretări concurente ale relației cu outgrupul. Este important să notăm că ingrupul nu respinge și nici nu este suspicios față de outgrup, din cauza vreunei amenințări concrete la interesele ingrupului, așa cum afirmă neorealismul/realismul. Mai curând, are loc socializarea și se cercetează (in)existența
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
importante pentru studiul politicii internaționale. În timp ce aceste evoluții au deschis noi căi extraordinare pentru cercetarea din domeniu, ele au și zguduit fundamentele unor asumpții larg răspândite. Perioada tranziției după Războiul Rece prezintă un context istoric pentru testarea și rafinarea teoriilor concurente ale relațiilor internaționale. Precondițiile sunt prezente pentru fiecare dintre cele trei perspective dominante asupra sistemului internațional, astfel încât alcătuiesc un set distinct de predicții privind ordinea internațională emergentă. Potrivit realismului structural sau neorealismului, sfârșitul Războiului Rece a dus la o schimbare
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
vom aborda implicațiile colapsului sovietic pentru abordările sistemice ale relațiilor internaționale, și vom contura implicațiile teoriei liberale pentru programele de cercetare din domeniu după Războiul Rece. Aici vom evidenția capacitatea distinctă a liberalismului de a sintetiza intuițiile școlilor de gândire concurente, și importanța conceptului de reflexivitate. Apoi, vom rezuma descoperirile empirice referitoare la natura schimbării din sistemul internațional după Războiul Rece. În a doua secțiune ne vom concentra asupra tiparelor generale ale activității instituționalizate din relațiile dintre principalele puteri. În a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]