7,183 matches
-
a pornit spre Taurul din Marathon” (Thezeus, XIV). A doua oară, Tezeu prinde și leagă Minotaurul cretan. Imediat după această izbândă (de fapt, datorită ei), Tezeu devine regele cetății Atena, în locul lui Egeu. Legenda spune că Egeu aștepta pe stânci corabia din Creta, care urma să-i aducă pe fiul său învingător sau știrea morții sale în Labirint. Tot legenda susține că Tezeu ar fi uitat să înlocuiască de pe catarg steagul negru (consemn al eșecului) cu cel alb (consemn al izbânzii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
7, pp. 12-13, 501, 1294). Folosirea unui descântec-blestem, cu efecte similare incantației infantile, se regăsește într-un scenariu mitic din spațiul sumero- -akkadian. Este vorba de mitul lui Adapa - mare preot al zeului Ea. În timp ce Adapa pescuia în apele mării, corabia sa este distrusă și scufundată de „Vântul de Sud” - tipică reprezentare locală a stihiei haotice. Tot „Vântul de Sud” este cel care aduce potopul devastator în legenda lui Utnapiștim (tăblița XI) și dezrădă- cinează arborele cosmic Huluppu (tăblița XII) în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a uita de-ntorsul lor în țară (Odiseea, IX, 122-132). Speriat de răspândirea viciului provocator de amnezie, Ulise își supune cei trei companioni la o adevărată „cură de dezinto- xicare”, cum zice Ernst Jünger (27, p. 404). Eroul îi leagă de corabie pe marinarii narcotizați cu planta lotus, așa cum s-a legat pe sine de catarg ca să reziste unei alte beții, cea provocată de cântecul Sirenelor (142, pp. 179-185, cap. „Sirene”). Pe de altă parte, Herodot spune că „din acest fruct lotofagii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sfetnicul pentru negoț pronunțând cele două localități de mai înainte. Sunt amândouă niște golfuri foarte bune din Tōhoku. Măria Voastră dorește să facă din ele niște porturi precum Uraga? Ne gândim și la asta. Poate o să construim acolo și niște corăbii mari la fel ca vasele europenești. Pentru o clipă, misionarul rămase fără grai. Din câte știa el până atunci, japonezii nu aveau decât cel mult corăbii construite cu încuviințarea shōgunului după bărcile cu pânze siameze și chinezești. Nu aveau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
porturi precum Uraga? Ne gândim și la asta. Poate o să construim acolo și niște corăbii mari la fel ca vasele europenești. Pentru o clipă, misionarul rămase fără grai. Din câte știa el până atunci, japonezii nu aveau decât cel mult corăbii construite cu încuviințarea shōgunului după bărcile cu pânze siameze și chinezești. Nu aveau nici locurile și nici știința necesară pentru a construi galioane care să traverseze în voie oceanul larg. Chiar dacă ar fi putut construi cumva astfel de vase, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
negoț cu Nueva España erau de fiecare dată refuzate pe ocolite de către guvernatorul Manilei fiindcă spaniolii voiau ca ei să fie singurii stăpâni asupra comerțului de pe întreg cuprinsul Pacificului. Dar dacă japonezii ar fi să-i folosească la construcția unei corăbii pe acei marinari spanioli reținuți în țara lor, atunci aveau neapărată nevoie de el ca tălmaci pentru a se înțelege cu aceștia. Încet-încet, misionarul începea să se lămurească de ce Gotō dispusese eliberarea lui. Atunci Gotō sugerase că eliberarea sa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din vale. După ce primi porunca, samuraiul îl luă cu el pe Yozō și plecă spre satul unchiului său. Am auzit deja! Am auzit! Chipul unchiului său radia de bucurie. — Umblă vorba că doboară cedri în munții Ogatsu ca să construiască o corabie de război. Poate că se apropie bătălia cu Osaka. O corabie de război? Da! Samuraiul încă nu-i spusese unchiului ce aflase de la seniorul Ishida pentru că îi venea greu să audă din nou văicărelile nesfârșite ale bătrânului rămas fără speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Yozō și plecă spre satul unchiului său. Am auzit deja! Am auzit! Chipul unchiului său radia de bucurie. — Umblă vorba că doboară cedri în munții Ogatsu ca să construiască o corabie de război. Poate că se apropie bătălia cu Osaka. O corabie de război? Da! Samuraiul încă nu-i spusese unchiului ce aflase de la seniorul Ishida pentru că îi venea greu să audă din nou văicărelile nesfârșite ale bătrânului rămas fără speranță. Dar dacă vremea războaielor trecuse, atunci pentru ce mai construia Stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
război? Da! Samuraiul încă nu-i spusese unchiului ce aflase de la seniorul Ishida pentru că îi venea greu să audă din nou văicărelile nesfârșite ale bătrânului rămas fără speranță. Dar dacă vremea războaielor trecuse, atunci pentru ce mai construia Stăpânul o corabie de război? Samuraiul era și el uimit peste măsură. Pesemne că în Sfatul de la castel se plănuia în taină ceva despre care unul ca el n-avea cunoștință. Roku, trebuie să te duci până la Ogatsu și să afli ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seniorul Shiraishi, unul dintre oamenii de seamă ai Stăpânului. Făcându-și pregătirile de întoarcere, samuraiul savura și el bucuros acea fericire nemeritată. Ceea ce înțelesese venind aici era că vasul pe care urmau să-l construiască în golf nu era o corabie de război, ci un vas construit cu încuviințarea shōgunului pentru a-i duce înapoi în țara lor pe marinarii străini naufragiați cu un an în urmă în Kishū. Străinii de adineauri erau marinarii naufragiați, iar vasul purtând pecetea shōgunului avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
curând. — Va avea două catarge: cel mare avea cincisprezece stânjeni, iar catargul mic - treisprezece stânjeni. Carena vasului o vom lăcui. În timp ce tălmăcea întocmai cuvintele constructorului, misionarul se gândea în ce scop aveau de gând japonezii să folosească o astfel de corabie. Înalții oficiali mai spuseră că vor să știe cum se deosebea acest galion de vasele japoneze ce purtau pecetea shōgunului. Raportul dintre lungimea și lățimea galionului era de 3.3 la 1 pentru a crește viteza de navigație în pânze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
domeniile sale, dar pentru a grăbi încheierea lucrului era nevoie de aproape de două ori mai mulți meșteșugari. Căpitanul se plângea că și numărul oamenilor de clacă era încă mult prea mic. Spune că, socotind cele două luni de călătorie pe corabie din țara dumneavoastră și până în Nueva España, cel mai bine ar fi să porniți pe la începutul verii, fiindcă toamna sunt multe furtuni. Oamenii de seamă ai Stăpânului nu-și puteau închipui cât de întins era oceanul. Vreme îndelungată, oceanul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Shiraishi. Ceilalți oficiali păstraseră tăcerea, dar seniorul Shiraishi binevoise să țină seama cu mărinimie de nemulțumirile constructorului. Acesta își exprimă adânca recunoștință față de bunătatea seniorului. Nu e nevoie să-mi mulțumești. După cum am mai spus, acum că ne construim o corabie a noastră, avem și noi câte ceva să vă cerem! zâmbi seniorul Shiraishi zeflemitor. Voiau ca marinarii spanioli să smulgă guvernatorului Nuevei España promisiunea că-și vor trimite vasele pe domeniul Stăpânului multă vreme de aici înainte. Stăpânul avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
depozitat în cotețele șoimilor. Douăzeci și unu martie Stropi de ploaie. S-au ridicat trei case pe pământurile de la castel. Douăzeci și doi martie Vreme rea. Au venit seniorul Shiraishi, seniorul Fujita și seniorul Harada Sabanosuke. S-a discutat despre trimiterea unei corăbii într-o țară străină. Douăzeci și trei martie Întâlnirea dintre seniorul Shiraishi, seniorul Fujita și Berlasuko un străin înalt cu față roșie, nas mare, trecut de patruzeci de ani. Se ștergea mereu pe la gură cu un șervet alb, boțit. Douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Kurokawa! Dar am o altă însărcinare pentru tine. Îți deschid o cale care îți va aduce mult mai mare cinste decât o bătălie. Îl privi țintă pe samurai. Cred că știi deja că Stăpânul construiește un galion în golful Ogatsu. Corabia o să-i ia pe străinii naufragiați în Kishū și o să străbată oceanul către o țară îndepărtată numită Nueva España. Ieri la castel seniorul Shiraishi a pomenit numele tău și Stăpânul a poruncit să mergi până în Nueva España ca trimis al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu e nicidecum un vis! spuse el cu voce hotărâtă. Samuraiul asculta ca și cum glasul seniorului Ishida vorbind despre galion și despre Nueva España ar fi venit dintr-o altă lume. Îi rămase în minte doar faptul că la bordul acelei corăbii se vor urca, în afară de cei mai bine de treizeci de marinari străini, patru trimiși japonezi și însoțitorii lor, vreo zece nostromi japonezi și mai bine de o sută de neguțători. Cu acest vas mare, mai mare și decât joncă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
discuție. Lui însuși totul nu i se părea decât un vis. Își dusese viața în această vale mică și îngustă și avea de gând să moară tot aici. Nu-i trecuse niciodată prin cap că o să se îmbarce pe o corabie pentru o călătorie lungă și că o să se ducă într-o țară străină. Nu-i venea să creadă nici în ruptul capului că totul era aievea. Într-un târziu, seniorul Ishida se ridică să plece. Însoțitorii săi aduseră degrabă caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de pe genunchi cenușa scrisorii. Chipul trist al bărbatului îi aminti de ochii roșii și înlăcrimați ai lui Diego. Sprijinit de cadrul ușii, omul îl rugă tărăgănat ca, în cazul în care vor avea voie și japonezii să se îmbarce pe corabia cea mare, atunci să-i ia și pe el și pe confrații săi pentru a le fi de folos la diverse treburi. Se plânse că deși venise în aceste părți după ce fusese alungat din Edo, nici aici nu găsea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trimis al Stăpânului avea voie să-și ia cu el cel mult patru oameni. Am vești îmbucurătoare pentru voi! vorbi unchiul plin de mulțumire, înainte ca samuraiul să apuce să spună ceva. — Poate că ați auzit și voi câte ceva despre corabia cea mare de la Ogatsu. Din porunca Stăpânului o să plece departe, într-un ținut străin. Unchiul se întoarse apoi mândru către nepotul său: — Rokuemon a primit poruncă să meargă și el pe vas. Ca trimis al Stăpânului! Dar țăranii îi priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se jucau împletind coronițe din flori de lotus. În fața acestei priveliști samuraiul își dădu pentru prima oară seama că avea să plece într-o țară necunoscută și îndepărtată. Dincolo de câmpie, se înălța castelul Stăpânului, negru, măreț și țuguiat ca o corabie de război. La poalele castelului se întindea orașul încețoșat în lumina primăvăratică. Chiar la intrarea în oraș era o piață unde negustorii care întinseseră pe jos de toate, de la oale, ceaune, ulei până la sare, țesături de bumbac și vase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cum au țăranii, un chip ce putea să îndure orice, să renunțe la tot și să-și primească soarta. Ceva îi spunea că omul acela era Hasekura Rokuemon. Ca să-și arate și mai bine curtenia față de misionar, seniorul Shiraishi lăudă corabia care fusese lucrată cu măiestrie și care urma să fie terminată în curând. Apoi râse zicând că, dacă ar fi fost mai tânăr, i-ar fi plăcut și lui să meargă pe vas și să vadă Nueva España. Discuția se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe câmpuri țăranii își mânau agale vitele. A doua zi le apăru în depărtare oceanul scăldat în razele unui soare cald, norii pluteau pe cer pufoși ca niște vălătuci de bumbac. În cele din urmă samuraiul și ai săi zăriră corabia plutind în zare. — Aaa! Aaa! strigară ei și se opriră pe plajă fără să vrea. Vasul îi făcea să se gândească la o cetate cafenie, uriașă. Pe cele două catarge înalte fluturau în vânt pânze cenușii. Vârful bompresului străpungea văzduhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înspumate de jur împrejurul vasului. Rămaseră tăcuți un răstimp îndelungat cu ochii ațintiți către galion. Era mai puternic și mai plin de bărbăție decât oricare dintre vasele de război ale Stăpânului. Gândul că peste două zile aveau să se îmbarce pe acea corabie și că acea corabie avea să le hotărască soarta întru totul îl lovi pe samurai drept în inimă. Simțea că viața liniștită pe care o dusese în vale îi era smulsă dintr-o dată din mâini. În sufletul său se amestecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tăcuți un răstimp îndelungat cu ochii ațintiți către galion. Era mai puternic și mai plin de bărbăție decât oricare dintre vasele de război ale Stăpânului. Gândul că peste două zile aveau să se îmbarce pe acea corabie și că acea corabie avea să le hotărască soarta întru totul îl lovi pe samurai drept în inimă. Simțea că viața liniștită pe care o dusese în vale îi era smulsă dintr-o dată din mâini. În sufletul său se amestecau teama și emoția, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că viața liniștită pe care o dusese în vale îi era smulsă dintr-o dată din mâini. În sufletul său se amestecau teama și emoția, ca și cum ar fi plecat într-o bătălie. „Ia te uită... să construiască el Stăpânul așa o corabie!” Ca simplu ostaș, samuraiul îl văzuse pe Stăpânul care locuia în donjonul castelului doar de câteva ori și atunci, de departe. Stăpânul se afla întotdeauna departe, acolo unde nu-l putea ajunge nimeni. Cu toate acestea, în clipa când dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]