7,769 matches
-
mai atras de misterele codrului, de unduirea lacului și de depărtarea schitului Agafton își găsește corespondentul în suprema înflorire în sufletul copilului 9 a tot ceea ce semnifică misterul adânc al ruralului: a trăi la sat înseamnă a trăi în zariște cosmică și în conștiința unui destin emanat din veșnicie 10. Dacă fiecare sat se simte, în conștiința colectivă a fiilor săi, un fel de centru al lumii, cum optic fiecare om se plasează pe sine deasemeni în centrul lumii 11, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și un privilegiu ci, hotărât, și o necesitate 61. Incursiunea în timpurile spațiului unde poetul s-a ivit în lumină este expresia acestei necesități. La fel ca poetul sau creația lui, are și realitatea destinul ei: în timpul terestru și în timpul cosmic al lui Hyperion. Așadar, în cazul de față, cele două destine, întrepătrunzându-se, leagă cer și pământ. Și timpurile în Timp. NOTE 1 Mihai Eminescu, Cugetări, ediție îngrijită de Marin Bucur, București, Editura Albatros,1972, p. 39. 2 Idem, Opere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale2 țin numai și numai de mister. Ele scapă oricăruia dintre muritori. Geniului însuși îi scapă. Fiind (poate) cel mai aproape de mâna divină, el are intuiții cosmice: Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nor de aur din marea de amar3. Așadar, folclorul s-a născut ca un dat al poporului din mâna divină. Românul născut poet este intermediarul ales între realitate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mitul se naște din adevăr și adevărul originar îi dă substanță, investind cu înțeles povestea unei vieți. Născut pe o matrice străveche, comună la toate ramurile poporului român 41, spațiul Ipoteștilor îmbină geografia și spiritualitatea specifice cu o tainică geografie cosmică pe care poetul aici a resimțit-o mai întâi; decisiv, căci în substanța poetică el îmbină, la rându-i, elementele emblematice ale toposului comunitar cu imaginarul de intermundii. Creația eminesciană ilustrează, avant la lettre, teoria lui Blaga: pentru propria sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-i, elementele emblematice ale toposului comunitar cu imaginarul de intermundii. Creația eminesciană ilustrează, avant la lettre, teoria lui Blaga: pentru propria sa conștiință satul este situat în centrul lumii și se prelungește în mit. Satul se integrează într-un destin cosmic, într-un mers de viață totalitar, dincolo de al cărei orizont nu mai există nimic 42. Vatra satului a fost locul unde s-a așezat familia Eminovici. Copil fiind, lui Mihai nu i-a fost dat să se împotmolească în mlaștina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de taine și relevări cu acesta 44. Prelungit de-a dreptul în mitologie și metafizică 45, sigur că poetul și-a trăit vârsta sensibilității metafizice [...] cu ochii atârnați de cer, căci a trăi la sat înseamnă a trăi în zariște cosmică și în conștiința unui destin emanat din veșnicie 46. Surprinzând imaginea satului în creație, poetul contopește în această imagine ca în procedeul cinematografic al supraimpresiunii toate elementele lui constitutive, dar și pe acelea care i-au marcat esențial devenirea. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
analogie cu primele, încetățenite ca atare. Cercetarea documentar-exegetică este calea cea mai adecvată de iluminare a însemnelor realului "topit" în operă. Cele mai frecvente însemne provin din sfera spațiului Ipoteștilor. * * * Așadar, spațiul în structura și întinderea sa reflectă experiența noastră cosmică 7. El se revelează în raportul eu-univers exterior. O certifică Eminescu însuși în manuscrisul 2275 B, fila 37, unde, răspunzând la întrebarea ce este coadaptația, scrie: Mediul considerat parte din mine. Căutând locurile ipoteștene ale mediului natural în care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cert că un anume spațiu vibrează într-un cântec, fiindcă spațiul acesta există undeva, și într-o formă oarecare, în chiar substraturile sufletești ale cântecului 121 pe care Eminescu le are în el însuși, moștenite din neamurile lumină ale infinitului cosmic; În sufletul lui triumfă energia intelectuală și artistică a unui popor întreg 122. În cunoscutul poem de inspirație folclorică, Călin (File din poveste) se conturează o imagine cu totul specială: luna, vatră de jăratic, rumenește străvechii codri 123. Numai poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cei doi îndrăgostiți și izvorul fermecat există o relație simbiotică: Se întreabă trist izvorul/ Unde mi-i crăiasa oare?/ Părul moale despletindu-și/ Fața-n apa mea privindu-și/ Să m-atingă visătoare/ Cu piciorul?224 Element omogenizator al ritmurilor cosmice și al poemelor eminesciene, o stare plenitudinară în sine, izvorul dă o armonie cu totul specială și stărilor sufletești (Un cer de stele dedesubt/ Deasupră-i cer de stele 225), în așa fel încât exact ca-n cele două ceruri oglindite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
căldură ca aceea a camerei încălzite în timp de iarnă, un aer îmbălsămat, apăsat, familiar trecea prin noaptea cea pustie și rece a sufletului meu262. Iubirea poetului este atât de cutremurătoare, încât ea se-ntruchipează întru dumnezeire, luând astfel proporții cosmice: Adeseori, în nebunia mea, uitam pe Dumnezeu, visam că eu îs lumea cu miriade stele și cu miriade flori, și-mi părea că-mi plec albastrele mele mări și înstelatele mele ceruri, munții mei cei negri și văile mele cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
într-un fluid inexplicabil s-a făcut vers. Lumile siderale ating corzi pe care numai "desenele" manuscriselor le-ar putea explica, iar muzica acestora, izvorând din firea lor, demonstrează cum cântecul e o cale de comunicare cu infinitul, de expansiune cosmică a eului 126; Eminescu nu face altceva decât să se simtă inspirat de întâia iubire: O ador, o cânt cum cântă/ Harfa pe o sântă 127. Ceea ce-l deosebește pe Eminescu de înaintașii săi este și faptul că în structura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
inspirat de întâia iubire: O ador, o cânt cum cântă/ Harfa pe o sântă 127. Ceea ce-l deosebește pe Eminescu de înaintașii săi este și faptul că în structura sa poetică a încorporat ceea ce îndeobște se cheamă muzica sferelor. Muzicalitatea cosmică emană din toată ființarea lui poetică, pe care nu se sfiește s-o transpună în Sărmanul Dionis: O lume întreagă de închipuiri [...] îi umpleau creierii, care mai de care mai bizară și mai cu neputință. El băga de samă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
note se cer precizate, spre a fi apoi restituite întregului cu un sentiment mai viu al valorii lor distincte.238 În operă totul visează și se visează, iar visul omenesc nu poate fi altceva decât o parte infinitezimală a eului cosmic. Atunci când în Epigonii se referă la înaintașii săi, poetul se cufundă ca într-o mare de visări dulci și senine 239. Așadar, visul nu-i un simplu cuvânt între altele, el este o stare care face parte integrantă din structura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Stănculescu deține chitanța nr.1 la operațiunea gips... numai că un poet, dacă e "să fie folosit", nu piciorul și l-ar declara fracturat, ci condeiul. Aiuristic este și răspunsul la întrebarea "de ce bea Nichita?": "pentru că trebuia să stingă frisonul cosmic pe care ți-l dă inspirația și altcumva decât prin creație." Vorba lui Nichita: "hai să ne haidem!" Ciudat, Ediția de colecție îl însoțește pe Nichita în peripluri prin cele mai felurite colțuri de țară, neglijând complet relația lui cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Veneția, în Brazilia, Japonia, Franța, intrigând și atrăgând mereu publicul, obținând repede recunoașterea criticii cu ale sale "structuri transformabile". Dicționarul picturii abstracte (Michel Seuphor, Paris, 1957) îl caracterizează mai mult decât elogios, apreciind că "sugerează universul industrial desfășurat în spațiul cosmic". În apartamentul său din cartierul Vedado, Sandu Darie mă întâmpină cu un torent de vorbe, îmbiindu-mă, în același timp, să privesc o "structură spațială", să închinăm un păhărel de anason, să-i povestesc despre Moldova, să răsfoiesc albume... să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
atitudinea aceea gânditoare ce anticipează venirea ploii. Chiar și zeii, atunci când plouă, se retrag somnoroși în adăposturile lor. Materia devine tandră, se frăgezește ca o fată mare care așteaptă să-i vină iubitul. Aici ploaia e un ecou al plânsului cosmic provocat de crimele îngrozitoare pe care Medeea le-a săvârșit din iubire. Moartea la Tomis Poate că eu doar mă înșel și nu vreau să accept că mă amăgesc singur. Printr-o ruptură violentă față de tot trecutul meu, am decis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fiecare noapte când nu pot să dorm. Candoarea lui luminoasă îmi umple sufletul cu o dulce visare. Mă ajută să îndur existența și mă protejază de monștrii nepoftiți ai somnului. Descântec Luna - inspiratoare aici de rituri magice - e un element cosmic de mare importanță. Energia ei misterioasă ajută mai ales regnul feminin. E astrul nopții care comandă ploaia, nașterea și moartea. Într-o noapte cu lună plină, m-am dus împreună cu Aia să culeg plante de leac: îmi amintesc cum ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
doctrina lui Zalmoxis. Eu caut s-o ironizez, mă prefac că știam deja lucrurile astea, dar poate că o fac doar din superstiție. Ochiul ceresc Deasupra ușii de la intrarea casei mele e un desen emblematic; pare un fel de ochi cosmic, un ochi ceresc. Văzusem ceva asemănător în peștera sacră; același ochi răsfrânt în sine datorită căruia cerul pare să se unească cu pământul. Fiece lucru conține oglinda întregului cosmos. Interdicție Ne-am certat îndelung. I se pare că nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mi-am găsit un prieten. M-a urmat bucuros până acasă. I-am dat de mâncare și el s-a culcușit fericit dinaintea ușii. Nuntă Am asistat la o nuntă în sat. Ritualul prevede, cu această ocazie, nararea unor evenimente cosmice, incluse într-un scenariu mitic; sunt apoi înșiruite și unele reguli practice pe care soții trebuie să le respecte. După aceea este reprezentat un fel de spectacol despre răpirea miresei. Totul e extrem de solemn și grav. Evocarea unor astfel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Dionysos i-a fost hărăzit mormântul printre oameni și că el s-a întors de dincolo de mormânt ca să aibă, ca și Zalmoxis, o nouă viață. Metamorfisme Hybris-ul nu e deloc tolerabil: nu trebuie urmărită cu tot dinadinsul răsturnarea ordinii cosmice. Cei care fac astfel de încercări sunt metamorfozați și transformați în broaște, în păsări, în porci, boi sau pești. Adesea, ființele omenești sfârșesc prin a deveni astre; precum în cântecul Soarele și luna, unde eroina devine mai întâi mreană și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mici și colorați. Localnicii îi numesc „boii Domnului” și îi venerează, pentru că îi consideră sacri. Geții studiază cu atenție mișcările lor când se distribuie, imprevizibil, pe scoarța copacilor, în figuri geometrice neobișnuite, fiindcă, după spusele lor, indică apropierea unor evenimente cosmice iminente. De exemplu, apariția lor bruscă anunță ploaia. După cum se pare, lucrurile stau aici așa: chiar și în balegă se află ocultat sacrul! Sulmona Uneori îngrijirile, mângâierile, devoțiunea absolută și maternă pe care Aia mi le rezervă zilnic reușesc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
instruit. Integrare Poate că am rătăcit din nou calea; și totuși, odată cu trecerea timpului, îmi dau seama că mi-am înfipt rădăcinile tot mai adânc în pământul ăsta. Frisonez cuprins de nerăbdare, râvnind o participare mai intensă la actul integrării cosmice. Mă complac: simt frisoanele nemuririi. Simulacre Considerasem întotdeauna amorul ca pe un soi de întrecere între doi parteneri; cine atinge primul plăcerea, luând-o înaintea celuilalt, fiind satisfăcut sexual, poate să abandoneze partida. Acum am înțeles că plăcerile fizice sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Trebuie să ajung neapărat la mine însumi; cu toată rătăcirea asta, cu toate chinurile de zi cu zi, cu toate neplăcerile vârstei și cu sfâșierile ce nu-mi dau pace. Toate astea fac parte din inițiere. De rerum natura Doctrina cosmică a lui Zalmoxis e foarte apropiată de filozofia școlii epicureice, așa de bine rezumată de Lucrețiu în De rerum natura, poem deosebit de drag mie. Îi citesc Aiei unele fragmente și le comentăm împreună. Câteodată ne jucăm și facem un dialog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pângărite în nici un fel. Epos În realitate, geții nu venerează nici un zeu. Aș spune mai degrabă că respectă cu sfințenie numai natura. O observă gravi, o interpretează atenți și o urmează strict în ceea ce le comunică aceasta prin ciclurile ei cosmice. Așa s-a născut epos-ul soarelui și al lunii ca frate și soră, împreună cu alte cântece în care sunt ilustrate miturile originare. Acest epos narează evenimente primordiale sau întâmplări reale, constituind un corpus coerent, foarte apropiat ca viziune cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca mamă, să se răzbune, pe când Elena nu e decât o adulteră. Hotare În cântecele funebre se stabilesc hotare precise între lumea „asta” ți lumea „cealaltă”, dar și interdicția strașnică de revenire a defunctului în „lumea aceasta”. Există un echilibru cosmic ce trebuie conservat prin menținerea noninterferenței acestor lumi. „Dalbul de pribeag” este un mediator cathartic între spațiul lumii de „aici” și sopațiul lumii de „dincolo”. Asta, cel puțin la suprafață, nu contrazice doctrina lui Zalmoxis. Schiop Șchiopătez tot mai accentuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]