5,621 matches
-
e capabil să își însușească liber tot ceea ce e adevărat într-o tradiție? Cam așa ar părea că se petrec lucrurile astăzi. Pentru a-și alcătui o imagine a lumii, a destinului propriu, eventual a transcendenței, omul occidental fie el credincios, interesat de spiritual sau aflat doar în căutare de repere poate recurge la revelațiile religiei/religiilor, la doctrinele spirituale, la tradițiile moștenite sau cunoscute cultural, Romanato, Biserica și statul laic, în volumul colectiv Religie și putere, Polirom, Iași, 2005 (ed.
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
la simplu material de lucru în cadrul unui proiect de putere. în modernitatea tîrzie, imaginea plotiniană a itineranței celui singur spre Cel singur nu mai este o figură de destin excepțională. Ea a devenit o figură de destin obișnuită pentru omul credincios, dar nu din motive contemplative, ci de stilistică socială : profilul individual pe care l-a luat în genere căutarea spirituală, renunțarea instituțiilor religiei la monopolul social. Singurătatea omului credincios în fața religiei ca situație socioculturală poate fi însă privită/valorificată drept
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
excepțională. Ea a devenit o figură de destin obișnuită pentru omul credincios, dar nu din motive contemplative, ci de stilistică socială : profilul individual pe care l-a luat în genere căutarea spirituală, renunțarea instituțiilor religiei la monopolul social. Singurătatea omului credincios în fața religiei ca situație socioculturală poate fi însă privită/valorificată drept un suport concret pentru orientarea spre cealaltă singurătate, cea care adună în dialog, ca pe doi intimi, omul și divinul. E de la sine înțeles că, pentru acest efort, instituțiile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
partide ale lui Dumnezeu. Doar ei se cred în drept să impună societății o ordine divină obiectivată, care, ce-i drept, le rezervă doar lor dreptatea, puterea, cunoașterea a ceea ce este bine și ce este rău. însă, de obicei, oamenii credincioși nu se prezintă ca voci ale Atotputernicului. Iar dacă aderă la democrație și la disciplina pluralismului, ei se străduiesc să acționeze potrivit unor convingeri religioase pe care le recunosc a nu fi neapărat unanime. în Occident, pînă și fundamentaliștii își
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
două e filtrat prin conștiință, e asigurat de consecvența cu care individul lucrează potrivit unor principii ultime, care, chiar ele, îi cer să accepte libertatea de gîndire a celorlalți, diversitatea apartenențelor și a convingerilor. Dacă se dedică vieții publice, omul credincios adept al democrației liberale va miza pe distanța comunicantă între transcendent și cetate, nu pe obiectivarea ordinii divine în organizarea socială. H.-R. Patapievici amintea soluția primei modernități, care menținea prezența celor doi termeni și totodată alteritatea lor. Lumea e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sensibilă la stereofonia religie-națiune. Sigură pe strălucirea trecutului ei spiritual și cultural, sigură pe asocierea ei cu identitatea națională, curtată de politicieni după căderea comunismului, ortodoxia pare să fie mulțumită de performanța ei socială în epoca post-totalitară. Cît despre intelectualii credincioși care își permit să semnaleze criza ortodoxiei în raport cu modernitatea, ei sînt tratați cel mult cu un respect distant și formal, dar nu prea sînt luați în seamă. Angajarea lor religioasă, din care fac parte reflexia, studiul, interogația critică, e incomodă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ale unui context cultural dat. Reușita constă, mai ales, în a face contact cu noutatea absolută a misterului pe care teologia îl scrutează. în atmosfera premodernă, creativitatea teologică putea fi înclinată să se legitimeze declarîndu se conformă vechimii, fidelă trecutului, credincioasă unei origini temporale. Astăzi, ea e caracterizată mai degrabă prin vocabularul noutății. Un teolog american contemporan, David Tracy, vorbește despre necesitatea imaginației teologice, care i se pare foarte secătuită astăzi. Prin imaginație teologică el înțelege tocmai opusul atitudinii cognitive tradiționaliste
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
destul de bine așezați pentru a-i percepe străina maiestate, neasemănarea cu tot ce își are locul în preajma noastră? Pornind chiar de la distanța, brutală astăzi, dintre categoriile religiei și organizarea socială se poate sesiza/testa/exersa o calitate definitorie a atitudinii credincioase. Fiind drum împreună cu Spiritul care o cheamă și o angajează, acesteia nu i se potrivesc modurile de gîndire instalate, limitative, sedentare. Ea se sprijină, dimpotrivă, pe o gîndire vectorială, pe forme mentale care își conțin în propria economie depășirea. De-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a găsit ideea ca fiind demnă "de urmat" (Fallend 2001: 247). În ciuda acestor critici, UE-14 a urmat recomandarea celor "înțelepți" și a ridicat "sancțiunile" pe 12 septembrie 2000. În mod normal, oricine s-ar putea gândi că o organizație internațională credincioasă standardelor democratice (precum UE) ar putea modera efectele (negative) ale populismului asupra democrației liberale. Cazul sancțiunilor impuse de UE-14 guvernului austriac dovedește că o organizație internațională, chiar dacă este pentru standardele democratice, poate avea de asemenea efecte negative asupra democrației. Mouffe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fi interpretat în cheie teologică, astfel încât să se potrivească cadrului istorico-religios al timpului, și poate fi sintetizat astfel: când zeul Chemoș s-a mâniat pe poporul său, moabiții au fost dați în mâinile unei puteri străine, iar când regele este credincios și pios, zeul Chemoș decide să-l elibereze pe poporul său biruindu-i pe dușmanii și zeii lor: Eu (Meșa) am zidit acest loc înalt pentru Chemoș în Qerico [...] pentru că m-a salvat de toți cei care m-au atacat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în timpul existenței sale pământești, de la naștere până la moarte: după moarte, nimeni nu-l mai poate „lăuda pe Dumnezeu”. Iată, așadar, că toate fazele existenței umane dobândesc o valență nu doar concretă, ci și religioasă. După cum deja am afirmat, pentru evreul credincios din vechime nu exista separare între existența pământească profană și raportul personal cu Dumnezeu, dar orice aspect uman, precum sănătatea sau boala, prosperitatea sau suferința, sunt inevitabil și expresia voinței divine asupra omului. Ținând cont de acest lucru, nu ne
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pot ivi în timpul unei călătorii periculoase (cf. Kuntillet ‘Ajrud; Ex 23,20; Ps 25,20; 9,11; 121,7-8). Din acest motiv, expresia „să te binecuvânteze și să te păzească” era gravată și pe amuletele funebre pentru ca prin ea defunctul credincios să poată înfrunta, prin ajutorul divin, ultima și cea mai periculoasă călătorie: cea spre împărăția morților (Ps 34,21). Expresiile „a face să strălucească (binefăcător) fața ta spre tine” și „să îndrepte spre tine fața ta” se referă la imaginea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
locul tău dintre cei vii, să pieri de o moarte rea și să-ți distrugă descendența” (KAI 225, liniile 5-11). În concluzie, bunăstarea - și cea materială - și fericirea vieții sunt, pentru vechii evrei, un dar al lui Dumnezeu făcut celor credincioși lui, în vreme ce nenorocirea, tristețea sau lipsa descendenței sunt rezultatul unei dispoziții divine răuvoitoare față de respectiva persoană. În fața unui pericol, boală sau a unei situații disperate, era obiceiul de a face voturi divinității pentru a câștiga binecuvântarea și favoarea divină. În
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
precedență (cf. Cap. 3, pp. 47-48). În afară de cărțile lui Ieremia și Ezechiel, prezența cultului astral non-yahwist în Iuda în epoca exilică este atestată și de izvoare arheologice, precum amprenta unui sigiliu provenit din Tell el-‘Agul care reprezintă un bărbat credincios care stă în fața emblemei babiloniene a zeului Sin din Harran (Keel, Uehlinger, 1992; cf. Fig. 15b) sau sigiliul având inscripția lpqd yhd „(care aparține) inspectorului din Iuda”, datat spre sfârșitul secolului al VI-lea - începutul secolului al V-lea î
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ticuri sau chiar personalități distincte. Sistemul politic al epocii generează o optică până într-atât deformatoare, încât se admite mai curând cazul domnului care „nu prea știa rândul să cârmuiască”, decât cel al unui fanariot respectat de propriii miniștri sau credincios cuvântului dat. Ilustrând o astfel de excepție fericită, Grigore Alexandru Ghica conduce țara cu autoritate, dovedindu-se un bun gospodar, preocupat de lucrări edilitare în capitala Moldovei. Promotor al progresului economic și social, Ghica ridică în Iași așezăminte școlare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
conjunctură astrală ca în ziua nașterii sale, Siddhărtha urcă în partea de sus a palatului; aici primește omagiile zeilor care îl așteaptă. Apoi îi poruncește lui Candaka, scutierul său, să vină cu calul Kaṇțhaka, și rezistând tuturor rugăminților și obiecțiilor credinciosului servitor iese prin poarta de sud-est și părăsește Kapilavastu. Nu-l oprește nimic. Zeii au adormit întregul oraș. Ei îi deschid porțile care trebuiau să-l oprească și fac un covor din mâinile lor în calea copitelor bidiviului alb. Acest
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
sa intitulată Romanul energiei naționale 282 vulgarizează folosirea cuvîntului "naționalism" în preajma anului 1900. Sigur, națiunea și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele constituie cauza republicanilor, în timp ce termenul generic ce derivă de aici naționalismul rămîne mai degrabă apanajul dreptei credincioase. Însă Barrès nu mai neagă revoluția. El o integrează în trecutul Franței. El denunță chiar, ca și Renan, viziunile rasiste, notînd că este inexact să vorbești de o rasă franceză în sens strict: "Noi nu sîntem o rasă ci o
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pînă atunci integrate Serbiei. În același scop ce viza deznodarea legăturii dintre o naționalitate și un teritoriu proprii acesteia, el va instaura cele două apartenențe naționale, iugoslavă și musulmană, prima în beneficiul celor care repudiază vechile particularisme, a doua în favoarea credincioșilor islamici repartizați între Bosnia-Herțegovina, Kosovo, Macedonia și restul federației. În sfîrșit, tot în spiritul acestei ambiții, el va obliga Croația și Slovenia să suporte o parte considerabilă a investițiilor necesare dezvoltării republicilor sărace, asigurîn-du-le în compensație o cvasilibertate de gestiune
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
din rândul clericilor, alții erau cetățeni romani sau chiar slujeau și statul ca ostași, funcționari, dregători de toate vârstele și stările sociale. Din sfetnici și ostași de frunte ai împăratului au devenit, prin martiriu, prieteni ai Împăratului Hristos și ostași credincioși ai Lui. Prin suferințele îndurate cu bărbăție, mărturisind dreapta credință în Hristos, au dobândit faima de întâistătători printre vitejii și eroii jertfelnici ai credinței. Printre martiri „se numărau și creștini daco-romani aparținând tuturor categoriilor sociale: slujitori ai altarului: episcopi, preoți
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
au lăsat nici pe noi să le spunem acest nume, ci dacă vreodată careva dintre noi îi numea martiri în grai ori în scris, ei ne mustrau amarnic. Căci ei rezervau acest nume numai lui Hristos, singurul martor adevărat și credincios, «Cel dintâi născut din morți, începutul vieții în Dumnezeu». E drept că își aminteau de martirii trecuți din această lume și ziceau: «Aceia da, sunt într-adevăr martiri, pe care Hristos i-a învrednicit să-i ia la Sine prin
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
care au fost martori la suferința lui Hristos și pe cei care au fost martorii Învierii Sale. Prin urmare, cuvântul constituie, în multe cazuri, doar un alt mod de a descrie un apostol. În Apocalipsă, Iisus Însuși apare ca martor credincios (ὁ μάρτυς ὁ πιστός), o expresie neobișnuită, care ar putea reflecta profunda cunoaștere pe care o poseda Sfântul Ioan despre greaca clasică, pentru că expresia poate fi urmărită până la poetul Pindar<footnote Apoc. 1, 5; 3, 14. Cf. Pind., Pyth., 1
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
6). Se poate observa că Sfântul Ioan, în cel de-al doilea capitol al Apocalipsei, face referire la un de altfel necunoscut Antipas, pe care îl descrie, aspect curios, cu aceleași cuvinte pe care le folosește pentru Iisus Însuși, „martor credincios”, în acest caz, calificat cu posesivul „martorul meu credincios”. footnote>. Folosind aceste două pasaje s-a putut demonstra fundația solidă pentru orice redefinire ulterioară a cuvântului. Ambele implică persoane care au fost osândite la moarte<footnote G. W. Bowersock, op. cit
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de-al doilea capitol al Apocalipsei, face referire la un de altfel necunoscut Antipas, pe care îl descrie, aspect curios, cu aceleași cuvinte pe care le folosește pentru Iisus Însuși, „martor credincios”, în acest caz, calificat cu posesivul „martorul meu credincios”. footnote>. Folosind aceste două pasaje s-a putut demonstra fundația solidă pentru orice redefinire ulterioară a cuvântului. Ambele implică persoane care au fost osândite la moarte<footnote G. W. Bowersock, op. cit., p. 14. footnote>. În scrisorile sale, Sfântul Irineu de
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Cel care a luptat în locul lor, ca unul Care a oprit în toată vremea pe vrăjmașii creștinilor, atunci când erau porniți împotriva lor, ca să-i nimicească. Iar ca să nu lipsească vreo pildă încurajatoare și ca să trezească simpla privire a câtorva martori credincioși, ca să provoace în inimi curaj și întărire în credință și dispreț față de moarte, Dumnezeu a îngăduit ca, la vremea potrivită, un număr restrâns de creștini să sufere moartea de dragul credinței”<footnote Origen, Contra lui Celsus, cartea a III-a, cap
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
până la capăt întreaga luptă pentru dreapta lor credință și înfruntând pentru ea de bunăvoie chiar focul, securea sau apa mării, precum și toate celelalte chipuri ale morții. Curând, în curțile împărătești aflate pretutindeni a început să se facă simțită lipsa bărbaților credincioși - lucru care pe cei răspunzători i-a lipsit mai ales d e ocrotirea lui Dumnezeu, de vreme ce a-i prigoni pe credincioși însemna totodată a înăbuși rugăciunile înălțate de aceia în sprijinul lor. Numai Constanțiu - tatăl Sfântului Constantin - a dat ascultare
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]