8,169 matches
-
delicate sarcini ale analizei istorice. Nu este singurul care împărtășește această credință. Din același club opinional face parte și B. Southgate (2001), care afirmă că "una dintre primele probleme ale istoricului [...] este să decidă cum și unde să înfigă un cuțit analitic în continuitatea unitară a timpului" (p. 122). Această alegere metodologică primară (punctul de înfigere a "cuțitului analitic"), precum și a registrului de partiționare utilizat, au o deosebită importanță deoarece "afectează serios interpretările noastre ulterioare" (Southgate, 2001, p. 122). Totuși, toate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
parte și B. Southgate (2001), care afirmă că "una dintre primele probleme ale istoricului [...] este să decidă cum și unde să înfigă un cuțit analitic în continuitatea unitară a timpului" (p. 122). Această alegere metodologică primară (punctul de înfigere a "cuțitului analitic"), precum și a registrului de partiționare utilizat, au o deosebită importanță deoarece "afectează serios interpretările noastre ulterioare" (Southgate, 2001, p. 122). Totuși, toate aceste caveat-uri metodologice nu i-a împiedicat pe aventurierii în realitatea consumată a trecutului să folosească periodizarea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prima jumătate a secolului al XX-lea, Iulian Ghercă Cetăți medievale. Dincolo de ruine, Alexandru Husar Contribuții la istoria spațiului românesc în perioada migrațiilor și Evul Mediu timpuriu (secolele IV-XIII), Ioan Marian Țiplic Cremațiunea și religia creștină, Calinic I. Popp Șerboianu Cuțitul și otrava. Asasinatul politic în Europa (1400 - 1800), Georges Minois Drumul României spre independență, Frederick Kellogg Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu Europa monarhiei stărilor, Gheorghe Bichicean Istoria civilizației britanice (vol. 1-5), Adrian Nicolescu Istoria evreilor din
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
CUASC. 4) "Auditoriul" - mobilizat în pripă. "Așa, de pildă, Recording Clubul de tineri, pe 18 ianuarie 1974, însemna cam următoarele: sala "Student-Bar"-ului ocupată până la refuz, cu studenți așezați și pe treptele de la intrare; "fum de să-l tai cu cuțitul", la mese mulți se jucau cu cutii de chibrituri aruncate în sus pe masă; zgomot asurzitor, muzica difuzată de un magnetofon, prin stație, din când în când câteva cuvinte spuse la microfon, în chip de prezentare sau explicație (n-am
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
nu lipsea nici o fărîmă. Mîncam încet și moșul ne privea, ofta și ochii îi lăcrimau. În pragul casei își făcu apariția un om, adică cred că era un om, pentru că încă putea îngăima cîteva cuvinte: O înghițitură..., domnu' Vasile..., pentru cuțitul ăsta... Cu o mînă tremurîndă întinse un cuțit fără mîner, ruginit și vai de el. Bunul nostru moș Vasile se scoală, prinde vietatea și o dă afară, departe de privirile noastre. Busculada ne-a înmărmurit și ne-a oprit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ne privea, ofta și ochii îi lăcrimau. În pragul casei își făcu apariția un om, adică cred că era un om, pentru că încă putea îngăima cîteva cuvinte: O înghițitură..., domnu' Vasile..., pentru cuțitul ăsta... Cu o mînă tremurîndă întinse un cuțit fără mîner, ruginit și vai de el. Bunul nostru moș Vasile se scoală, prinde vietatea și o dă afară, departe de privirile noastre. Busculada ne-a înmărmurit și ne-a oprit din mîncat. Carolina și cu mine începem a plînge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o scăpat de la Socola, atunci demult, l-a omorît pe doctorul Jariște? Și pe soția lui. L-au luat, săracii, în docar, mergeau spre Crasnaleuca! Eram copil pe-atunci, a fost mare jale... Dar cum i-a omorît? Cu un cuțit cît un iatagan! Le-a tăiat gîtița ca la porci, Doamne iartă-mă... Scena celor doi oameni cu gîtul tăiat este imaginată de cei trei și au frisoane. Dacă ăsta, care vine spre noi, n-ar fi nebun, atunci ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Iată, domnule primar, cum îmi înapoiați casa. Casa era o ruină. Fără geamuri, fără uși, fără acoperiș, fără dușumele și fără doi pereți. Cărămida era în curs de dispariție. Pun mîna la inimă și nu pot vorbi. Profesorul îmi răsucește cuțitul în rană. Mi-ați făcut un mare serviciu, vă mulțumesc. Știam că n-am ce explica. Răspund înțepat: Cu plăcere! Plec la mașină fără să mai adaug un cuvînt. Toți oamenii sînt descurcăreți, deștepți. Nu? Nu toți l-au crezut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trei cînd Luna apunea, cînd puteam să observ în condiții bune haloul. Pădurarul a plecat în Gheboaia la casa lui, eu am încuiat în cabană tot ce era mai scump pe afară și mă dotez cu strictul necesar, busolă fosforescentă, cuțit de vînătoare, binoclu, lanternă și un ciomag din carpen, cu o măciulie ca la buzdugan. Cărăruia era surprinzător de bine conturată, numai că era foarte sinuoasă în plan vertical. Urcai o pantă afurisit de abruptă și aproape imediat coborai o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nopții. În curte sfîrîie micii. Mașina colocatarului are ușile deschise și difuzoarele, deschise la maximum, împrăștie otrava: Tu, iubito, m-ai lăsat, ți-ai luat un alt bărbat... Of, of, of... Ce faci, omule? întreabă colocatarul. Cum ce fac? Ascut cuțitul de vînătoare. Asta văd, dar ce ai de gînd? Să te pun pe grătar, să te înăduș cu manele și să-ți bag cheile de la jeep pe gît! Este bună! Hai, servește un mititel și un păhărel... Dă mai tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-și piardă vocea. Stele verzi, galbene și roșii roiesc peste tot în capul lui. Dar asta era doar începutul. Raj se înfuria rău de tot pe măsură ce lovea. Deși gemea pe jos, Tudorel era copleșit de picioarele turbatului minor. Dă-mi cuțitul, șefu', strigă Raj. Fără cuțit, spune șeful ferm. Cuțitul este pentru cînd o să fii mai mare! După ce Tudorel nu mai mișcă, este controlat de bani, de inele, de lanțuri, de telefon și de ceas. I se fură și cureaua din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
galbene și roșii roiesc peste tot în capul lui. Dar asta era doar începutul. Raj se înfuria rău de tot pe măsură ce lovea. Deși gemea pe jos, Tudorel era copleșit de picioarele turbatului minor. Dă-mi cuțitul, șefu', strigă Raj. Fără cuțit, spune șeful ferm. Cuțitul este pentru cînd o să fii mai mare! După ce Tudorel nu mai mișcă, este controlat de bani, de inele, de lanțuri, de telefon și de ceas. I se fură și cureaua din piele de crocodil și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
peste tot în capul lui. Dar asta era doar începutul. Raj se înfuria rău de tot pe măsură ce lovea. Deși gemea pe jos, Tudorel era copleșit de picioarele turbatului minor. Dă-mi cuțitul, șefu', strigă Raj. Fără cuțit, spune șeful ferm. Cuțitul este pentru cînd o să fii mai mare! După ce Tudorel nu mai mișcă, este controlat de bani, de inele, de lanțuri, de telefon și de ceas. I se fură și cureaua din piele de crocodil și chiar pantofii. Raj este fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să vezi prin ele se strecoară printre dieteticele chestii alese cu grijă. Marea majoritate a meselor sînt libere și aleg un loc cu vedere spre aeroport. Oftez și apoi beau puțin suc de portocale. Încă nu mă grăbesc să apuc cuțitul și furculița și sînt surprins că în fața mea se așează o asiatică mai coptuță, împreună cu fiica sa, gata să dea în pîrg. Cel puțin așa credeam, căci puțin mai tîrziu am aflat că avea peste două decenii. Doamnele îmi zîmbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe individul care, întîm plător, ți-a ieșit în față și vrea scandal. Dar în acest caz îți mai merge buhul printre tuciurii din anturajul tău că ești nervos? Mai ai vreo șansă să fii respectat de ceilalți, care mînuiesc cuțitele printre măruntaiele oamenilor ca în desenele animate? Evident că nu și acesta era motivul pentru care Ghiocel turba, chiar dacă nu era atins de rabie. Trebuia bietul om să-și cîștige un loc, dacă nu alfa, măcar beta, în haita care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era atins de rabie. Trebuia bietul om să-și cîștige un loc, dacă nu alfa, măcar beta, în haita care bîntuia din Bucșinescu pînă hăt, spre Ciurchi. Deci, dacă Ghiocel avea, întîmplător, ciomag, urmărea fără excepție căpățîna nefericitului. Dacă avea cuțit, atunci scociora prin burtă ca să găsească inima. Rar se angaja în tăierea gîtlejului după modelul teroriștilor. Cu sabia ninja tăia mîini și extrem de rar și numai forțat de situație, mai perfora burțile, ca să iasă celălalt capăt prin spatele victimei. Sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
duce la noi și înțeleg de ce păstram cu gelozie și fotografiile vechi și o rîșniță de la bunicu și un taburet mai înnegrit de timp. La noi pămîntul înghite tot și rar mai scoatem ceva de la el. Vreun bănuț sau vreun cuțit de silex. Din înaltul colinei se vede cum Tibrul șerpuiește într-o uriașă și strînsă sinusoidă, dorind parcă să strîngă în brațele sale cît mai multă patrie. Sau poate nu se îndură să se arunce prea repede în apa sărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și a fost ucis. Ea s-a aruncat de pe geamul acela în hău. Eu visez și o văd îmbrăcată frumos așteptîndu-și iubitul. Inima ei bate mai des și mai tare. El apare ca întotdeauna și urcă panta curajos. Apoi un cuțit încheie o viață tînără care aduce un omagiu ultim iubirii. Un trup se prăbușește printre stînci încheind o poveste și nemurind acele locuri. Oamenii au creat cîntece, au creat poezii, au creat legenda și astăzi încă răsună voci de tînguire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
într-o limbă pe care nu o cunoaște. Se întoarce și dă să apuce aparatul domnului ministru. Acesta, surprinzător de iute, parează și mută aparatul la distanță. Doamna ministru, domnul ministru stau ca două statui. Își păzesc cu vigilență furculițele, cuțitele și paharele. Bătrînul este năstrușnic rău, volubil și gata de pozne. Se aduce vinul. Un vin bun și mai ales mult. Se mănîncă, se vorbește și se bea mai ales. Bătrîna, în mare vervă, mi se adresează curtenitor: Eu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zelului în locurile incomode. Pare a nu avea probleme cu accelerările frecvente și cu frînările apăsate, toarce ca un motan lîngă o sobă caldă în timp de iarnă. Ploaia alternează cu ceața deasă, pe care poți s-o tai cu cuțitul. În mașină, lumea păstrează tăcerea și este foarte atentă la curbe și în general la tot ce formează micul univers pus în mișcare. Jean Feyler, amicul meu din Lyon, amic din Algeria încă, mă avertizează pe un ton neutru: De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de ficus. Într-un asemenea trunchi se pot ascunde 10 oameni, spune doctorul în gînd. Nu erau zece, dar era un om de culoare neagră, atletic, fioros, care iese din trunchi cînd doctorul era la 2-3 metri distanță. Cu un cuțit imens (maceta) se îndreaptă spre Modesto. Acesta, uimit, s-a oprit pe loc. Dă-mi tot ce ai, spune fiorosul bandit. Doctorul știa că acești oameni nu glumesc. Mai știa că îi va lua ceasul pe care și l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
jegos. După ce l-au dat deoparte a apărut și neamțul mort, urît mirositor. Urme de sînge, minuțios șterse, erau peste tot. Se pare că a avut loc o luptă și în această luptă a fost înțăncușat și neamțul cu un cuțit. Pînă aici nimic deosebit față de crimele de pe la noi. Cu siguranță că neamțul n-avea bani cash, ăștia umblă cu cardul la ei. O fi avut ceva aparate electronice, dar astea nu-s tentante în Cuba. Aici sar în ochi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un diavol care și-a omorît diavolița. Fetelor, de astăzi începînd, eu sînt peștele vostru. Nu, zău! Ieși afară cît nu ne supărăm. Un pumn a amuțit-o pe Zenaida. Pe Ernestina a prins-o de cap și cu un cuțit, i-a scrijelat fața. Vrea fata să arate rău de tot? Poate ți-ar sta mai bine fără cap?! Cu cuțitul crestează pielea, schițînd cam pe unde se decapitează. După aceste scene, femeile au devenit supuse. Tremurau ca varga și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ne supărăm. Un pumn a amuțit-o pe Zenaida. Pe Ernestina a prins-o de cap și cu un cuțit, i-a scrijelat fața. Vrea fata să arate rău de tot? Poate ți-ar sta mai bine fără cap?! Cu cuțitul crestează pielea, schițînd cam pe unde se decapitează. După aceste scene, femeile au devenit supuse. Tremurau ca varga și promiteau tot ce li se cerea. Voi păstrați treizeci la sută, ne-am înțeles? Și... fără trucuri. Bine? Da, dom' Raul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ani un deficit de precipitații s-a abătut ca un blestem asupra provinciei Holguin, din estul Cubei. De douăzeci de ani deficitul a devenit și mai supărător pentru cei 1,2 milioane de cubanezi din zonă. De șapte ani, însă, cuțitul se apropie tot mai mult de os. Lipsa apei pune probleme mari și provoacă mari pierderi și mari suferințe. Anul acesta însă, ploile au uitat de frumosul Holguin, de minunata zonă turistică, ce are nu mai puțin de 350 kilometri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]