6,333 matches
-
să le impună, sub amenințarea sancțiunilor, ceea ce dorește, în cel mai rău caz. România, locuitorii săi, indiferent de pregătire profesională, confesiune sau origine etnică, au văzut adevăratele intenții ale organismului european în care au fost primiți, ca rude sărace și cuminți, urecheate de câte ori au poftă granzii europeni. Anexe În cartea sa, „Un plan pentru Europa” Zbigniew Kazimierz Brzeziński spune: „Alianța este, în fond o comunitate de state democratice care au o gândire comună și care împart aceeași cultură politică. Ele sunt
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
sfințita-i cale către staulul divin.[...] Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul său, Dară inima-i deșartă mâna-i fină n-o urmează... De a veacului suflare a lui inimă e trează Și în ochiul lui cuminte tu ești om, nu Dumnezeu. Azi gândirea se aprinde ca și focul cel de paie Ieri ai fost credința simplă însă sinceră, adâncă, împărat fuși Omenirei, crezu-n tine era stâncă... Azi pe pânză te aruncă, ori în marmură te
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
trup. În opoziție cu toate cele trei tipuri de dragoste, Arghezi demitizează complet conceptul în poeziile Tinca și Rada din volumul Flori de mucigai. Avangardist, ironizează clișeele romantice și convertește, șocant, iubirea în sexualitate. Arghezi stinge cu totul imaginea țigăncii cuminți. Tinca este infidelă, dar și provocatoare, iubirea pentru ea fiind cauza crimei lui Năstase. Este supusa unui interogatoriu dur, folosind limbaj trivial: „Cine ți-a frământat carnea de abanos?”, „Cui i-ai dat, fă, să ți o cunoască/Făptura ta
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cu aceasta, ca o prelungire spre est, pe țărmul Mediteranei, într-un sector în care Sierra Nevada se unește cu marea. Acest lucru dă un dramatism care se observă în peisajele de o spectaculozitate rară, contrastând cu țărmul cu plaje “cuminți” pe care îl întânim cel mai adesea în zona coastei Mediteranei. Nu numai peisajele sunt diferite ci și topoclimatul, cauza principală fiind prezența lanțului muntos care face din acest sector unul mult mai umed și mai blând decât arealele învecinate
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
El spuse ceva solemn, cu un deget în sus desigur: <<Vezi că am avut dreptate?>> Și o trase la el, prefăcându-se că se joacă, de fapt s-o hotărască, o strânse tare, o sărută pe gură, și fata acceptă cuminte strânsoarea. Apoi se depărtă de ea.” Cei doi asistă la scenă, devin complici iar Irina înțelege că un asemenea episod e doar un prolog al despărțirii definitive. Personajele asistă în tăcere la scenă și interpretează totul printr-un joc al
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
studenți nemți beți care fac curte unei „fraulein” grasă și unsuroasă. Eroul ce participă la o conversație internațională a studenților se simte solidar cu tânăra. Aceasta, cu o profundă umilință, încearcă să ocupe cât mai puțin spațiu: „părul negru, tras cuminte pe după urechi, fața i se prelungea fără nici o încrețitură revelatoare, ochii i se deschideau catifelați, pielea transparentă tremura ușurel” iar mâinile sunt așezate ca să nu incomodeze. Eroina, cu atitudinea ei retrasă și ceremonială, se transformă într-un haiku vizual: „japoneza
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
tevatura se stârnise din pricina întârzierii. Îmi dau seama că nu numai dragostea trece prin stomac ci și liniștea; cel puțin în zona aceasta. Spectacolul pe care îl vedeam amplificându-se era din ce în ce mai inovator. Oamenii luau câte un platou și pășeau cuminți către camerele lor. Gălăgie se domolise, dar mișcarea era încă sesizabilă. De la parterul clădirii au urcat acei doi bărbați care mă vizitaseră ieri, însoțiți de un altul, la fel de masiv ca și ei, domnul doctor și femeia în alb care m-
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
să fie curați. Dacă vă doriți să pictați vă aducem tot ce vreți, numai lăsați pereții așa cum i-ați găsit. -Eu nu am făcut nimci, dar dacă o să zugrăviți are să apară din nou. -Dacă o să interveniți dumneavoastră. Trebuie să fiți cuminte însă, doar ați auzit ce v-a spus domnul doctor ieri. Ideal ar fi să ne înțelegem. Asistenta a dat să plece. De ce i-o fi zicând asistentă? Pe semne lucrează într-un spital. Nu vreau să cred că sunt
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
de dinți... În ipostaza ei de Gaia a nenăscutului, mama Ioana își asumă o stare simbiotică, o simbioză în care unul crește din alta și o schimbă pe aceasta: să fiu primitoare și blândă cu oscioarele noi... să te aștept cuminte, cum se cuvine... ești acolo, începi să fii dintre noi... Vorbind îngrămădirii de viață, oscioarelor și mușchilor translucizi nedefiniți ea se adresează astfel: Dragă fată, dragă băiat, Vreau să te apăr de toate relele... Vreau să-ți fie ușor, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
sunt teoriile despre rostul lor în lume. A unor femei care, în loc să fie rezonabile, deci conformiste, au ales să se întrebe asupra înțelesurilor rezonabilității și conformismului. Multe Ane au trăit între hotarele „locului femeilor pe această lume”, au fost fiice cuminți și ascultătoare, au evitat jocurile violente, au consimțit că libertatea lor se izbește de mai multe garduri decât cea a semenilor de sex diferit. S-au măritat. Și-au urmat soții. Au acceptat chiar o doză de zidire ritualică în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
normalitatea însăși. Și noi am concurat din plin la mașinăria de reproducere a acestei normalități. Doar că acum o înțelegem și încercăm să o demontăm, măcar în sens cultural. Am acceptat îndoctrinarea de gen și toate imperativele ei: Fii blândă, cuminte, aranjată, ascultătoare! Îmbracă-te la modă! Nu umbla singură seara! Nu intra neînsoțită de un bărbat în restaurant! Nu te juca cu puști și pistoale! Pune-ți în valoare farmecele! Așteaptă-ți soțul și tremură pentru copil! Caută-ți sensul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
sunt redistribuiți mai ales bărbaților. Ele lucrează în economia privată. Ei au rămas, într-o excesivă proporție, copiii statului. Chiar și când sunt mari capitaliști, fac afaceri mai ales cu statul. Acesta din urmă impozitează fiicele rătăcitoare și plătește fiii cuminți, care nu și-au părăsit „tatăl”. În acest fel, bărbații ajung să câștige mai mult și să păstreze femeile în dependență față de ei, indiferent câte legi egalitariste importăm noi de la Uniunea Europeană. Feminismul civic este practicat prin excelență de către aceleași persoane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și judecători”, în care afirmă: „În ce mă privește, mărturisesc că labirintul patetic pe care intervalul dintre victima absolută și călăul absolut îl presupune mă descumpănește: nu pot să mă descurc, nu pot să ridic piatra. Mă conformez, de aceea, cuminte, primelor unsprezece versete din capitolul opt al Evangheliei după Ioan. Și nu pot să nu regret că atâția dintre drept-credincioșii mei prieteni - obișnuiți să cultive politicul fără pic de filosofie, iar filosofia fără pic de metafizică - sfârșesc prin a profera
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
etică fără Dumnezeu”. Se poate observa cu ușurință că, deși declară că se situează pe poziția drept-credinciosului - care nu poate ridica piatra întrucât știe că nimeni nu este fără păcat -, în realitate, Andrei Pleșu nu se conformează chiar atât de cuminte, cum îi place să spună, celor unsprezece versete evanghelice la care se referă. Întâi fiindcă, în delimitarea lui de restul lumii e mult prea orgolios pentru un adevărat creștin. Pe de altă parte, orgoliul său că nu poate ridica piatra
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
lui Dumnezeu, chiar dacă dumnealui declară că este ateu. O altă observație pe care m-aș încumeta să o fac este că primele unsprezece versete din capitolul opt al Evangheliei după Ioan, cărora ne mărturisește Andrei Pleșu că li se conformează cuminte, ne vorbesc, totuși, despre ridicarea pietrei împotriva unei biete târfe și nu împotriva unor călăi mai mult sau mai puțin imperfecți. Chiar dacă învățătura creștină transmisă prin intermediul acestui pasaj din Sfânta Scriptură s-a generalizat, ar fi bine să nu uităm
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Când eram eu la Tescani”, dar parcă sună cam peste mână să spui: „Când eram eu disident”. În orice situație, dar mai ales după ce ai afirmat: „Nu pot să mă descurc, nu pot să ridic piatra. Mă conformez, de aceea, cuminte, primelor unsprezece versete din capitolul opt al Evangheliei după Ioan”. După ce ai fost disident, nu mai poți spune: Eu nu pot să ridic piatra, ci, cel mult, eu nu mai pot să ridic piatra. N-ar fi nimic nefiresc nici
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
colectivitate, care înseamnă în același timp și contribuție "la integrarea lor în rândul lumii", pentru că în România, așa cum spunea Constantin Rădulescu Motru, a fi de caracter nu înseamnă a fi egal cu tine însuți și cu ceilalți, ci a sta cuminte în "rândul lumii". Capitolul III A treia marfă. Apariția banilor 1. Funcția de mijloc de schimb a monedei Acțiunea este modul de a fi fundamental uman. Acțiunea umană se află în sprijinul satisfacerii nevoilor omului și creează economia. Activitatea omului
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
tunel. Mai întâi se produce ieșirea locomotivei, după care urmează celelalte vagoane de la primul până la ultimul. Când locomotiva intră într-un nou tunel, ultimul vagon nici nu are percepția unei noi schimbări. Singurul rol al ultimului vagon este că urmează cuminte locomotiva și celelalte vagoane. Economia globală este azi, un sistem articulat și complex. De aceea, fazele ciclului economic și dimensiunile crizelor sunt unele planetare. Guvernele naționale au posibilități reduse de acțiune, dar nu insuficiente. Conștientizând metafora, am putea spune că
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
nu dorim să ne aflăm. De fapt noi suntem rătăciți pe drumul vieții noastre proprii și nu pe drumul "construcției capitalismului", așa cum dăm de înțeles întotdeauna când suntem întrebați. Când pleacă de acasă, fiecare copil primește sfatul de "a fi cuminte", prin asta înțelegându-se nu să evite a sparge geamurile școlii cu mingea, ci să nu contrazică pe "doamna profesoară", să dea din cap la fiecare prostie pe care aceasta o spune și să-i laude metehnele de schizoidă, bătută
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
satul Poiana, comuna Valea Rea (azi Livezi, că "ăia" i-au schimbat numirea: "noi nu avem văi rele, tovilor, să vă intre bine în capete!"...). Școlile, primară și liceu, le-am făcut la Bacău, mereu copil sârguincios, premiant, elev ascultător, cuminte, cum de altfel -"cuminte"am fost și mai târziu, (poate prea cuminte!), până astăzi, rareori... obraznic... V.P.: Ați fost student la Universitatea Al. I. Cuza din Iași (1960-1965). Cam în acea perioadă, Cezar Ivănescu, Dan Laurențiu, Adi Cusin, N.Tutureanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Rea (azi Livezi, că "ăia" i-au schimbat numirea: "noi nu avem văi rele, tovilor, să vă intre bine în capete!"...). Școlile, primară și liceu, le-am făcut la Bacău, mereu copil sârguincios, premiant, elev ascultător, cuminte, cum de altfel -"cuminte"am fost și mai târziu, (poate prea cuminte!), până astăzi, rareori... obraznic... V.P.: Ați fost student la Universitatea Al. I. Cuza din Iași (1960-1965). Cam în acea perioadă, Cezar Ivănescu, Dan Laurențiu, Adi Cusin, N.Tutureanu erau și ei studenți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
numirea: "noi nu avem văi rele, tovilor, să vă intre bine în capete!"...). Școlile, primară și liceu, le-am făcut la Bacău, mereu copil sârguincios, premiant, elev ascultător, cuminte, cum de altfel -"cuminte"am fost și mai târziu, (poate prea cuminte!), până astăzi, rareori... obraznic... V.P.: Ați fost student la Universitatea Al. I. Cuza din Iași (1960-1965). Cam în acea perioadă, Cezar Ivănescu, Dan Laurențiu, Adi Cusin, N.Tutureanu erau și ei studenți. I-ați cunoscut? Ați frecventat împreună Cenaclul Universității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și la Moscova. La paisprezece ani, deja desenam în celebrul Muzeu Pușkin și la Galeria Tretiakov. V.P.: Spui lucruri foarte interesante. Confesează-te mai pe larg. În timp ce vorbești, vreau să văd tot ce spui. I.M.: Nu am fost un copil cuminte. Am făcut tot felul de șotii, de nebunii: și acasă și la școală, dar eram iertat, fiind un elev bun. Învățam foarte bine. Am terminat cu eminență și Școala de opt ani, și Colegiul "Alexandru Plămădeală". Mi se iertau multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mă aflu în fața unui mare artist polivalent. Cu activități extrem de interesante, care țin de frumos, de scara Richter a frumosului. Tot cea ce face el produce un cutremur în ființa noastră. Și ne sensibilizează profund. I.M.: Nu vreau să trec cuminte prin viață. Nu vreau să șochez cu orice preț lumea. Mulți cred că experimentul în artă poate dura la infinit. Nu. Am participat și eu la experimente tip instalații. Câteva zile, atât. În rest, înapoi la atelier. Unii cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lucrurile pe care le văd, le aud, le simt, le sper și le visez sunt pentru mine resurse poetice. Și pentru că inspirația n-are cum să-mi dispară, fiindcă n-am avut niciodată inspirație. Eu stau (cuminte sau mai puțin cuminte) în interiorul vieții mele și, încet-încet, în mine se scrie câte o carte. Iar după ce dânsa se scrie în mine mă apuc s-o transcriu. N-am scris, halucinat sau inspirat, azi un poem, mâine altul, ca să umplu 80 de pagini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]