6,583 matches
-
care nu se văd cu ochii lumii acestui veac. La Curtea marțială ne-au dus în convoi, vreo sută de oameni și mulți militari. Zăpada se înmuiase. Soarele ne dezmorțea oasele lovite. Grupul nostru, singurul în lanțuri, încheia coloana. Ochii curioși ne însoțeau de pe trotuar. Ostașii și gardienii din escortă, la un pas unul de altul, cu arma pregătită de tras, nu dădeau voie nimănui să se apropie. Ne însoțeau rudele soldaților arestați; soții cu copii în brațe strigau câte un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe front pentru reabilitare primeau asemenea favoruri. Dar am zâmbit: Da, fraților, am avut vorbitor cu fratele cel mic, Alexandru. (Din povestiri ne cunoșteam reciproc genealogia familiilor, prietenii, colegii de școală, consătenii etc.) A fost Sandu la tine, au tresărit curioși. Le-am povestit scena cu fățărnicia maiorului și le-am întins cele două pâini. Puneți mâna și vedeți ca Toma ce ne-a trimis Pruncul Iisus de ziua Nașterii Lui. Au atins cele două pâini. Ne-am rugat și am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe asfaltul fierbinte. Aproape de Alba Iulia lumea ieșise pe câmp, încercând să adune ce mai era cu putință, înainte de a fi distrus sau prădat de sovietici. Mulți din cei de pe câmp au venit la marginea șoselei să ne vadă. Printre curioși se aflau două surori ale camaradului Schiau Ion; recunoscându-l, au alertat lumea și fiecare a venit cu vase cu apă, cu traiste cu alimente. Plângeau, îmbrățișându-ne și îmbărbătându-ne, cu speranța că vom scăpa. Ostașii, obosiți și impresionați
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a depus acolo restul, predând cheile inginerului Georgescu care ținea evidența contabilă. S-a bătut toaca pentru adunare - aveam semnale pentru fiecare activitate din colonie. Ne-am strâns în sala de mese. S-a dat fiecăruia ceea ce a solicitat. Gardienii, curioși, erau de față. Fuseseră auziți discutând între ei: Mă, zicea Rusu, ăștia și când gândesc, gândesc toți la fel. După distribuirea lucrurilor, Stan Marin și Vișan Nicolae au oferit gardienilor coletele frumos ambalate din partea noastră, în cinstea Crăciunului. Gardienii s
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
făcut cruce: „Doamne, trăii să o văd și pă aiasta!”. Când am ajuns la căsuța pădurarului, un cățel legat în lanț dădu de știre că cineva era la poartă. Gospodina tocmai ieșea cu șiștarul să mulgă văcuța. S-a apropiat, curioasă de vizita matinală. Am salutat și i-am explicat de ce am venit, rugând-o să mă ierte și, ca semn al iertării, să-mi dea voie să-i sărut mâna și să primească lemnele împătrit. Femeia era așa de surprinsă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
piesă. Dacă nu, va trebui să recunoașteți înfrângerea. Cum? Să mă declar învins înainte de a mișca vreo piesă? Da, dacă răspunsul tău va demonstra că nu știi să joci șah. Și atunci de ce să mai muți? Domnule Maxim, ne faceți curioși! Puneți întrebările! Iat-o pe prima: de ce jucați șah? A două necesită o lămurire: jocul acesta este un limbaj, ascunde o taină despre aspectele și lupta vieții pe pământ. Știți să traduceți acest limbaj ca să înțelegeți despre ce luptă e
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dă-i văicăreli. „Aoleu, iertați-mă, iertati mă că am fost prost, că nu mai fac, aoleu”... Și tot așa se văicărea Voinescu, de ziceai că-ți rupe inima, dom’le. Și ce i-au făcut, dom’ șef?, întrebam noi curioși, provocându-l. Să vezi. Stai nițel. Că aici e frumos. Mi-l pune pe Voinescu să se dezbrace în pielea goală. Și-l leagă, dom’le, de mâini și picioare cu o frânghie, o înfășoară pe după copac și l leagă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
copii, Voinescule?” „Am, să trăiți, fie-vă milă!” „Mă, Voinescule, legionarul ăla avea copii?” „Da, să trăiți!” „Ție ți-a fost milă de el?” „Iertați-mă, să trăiți”, se ruga Voinescu. Și l-au iertat, dom’șef?, întrebam făcând pe curioșii. L-au iertat, că erau oameni cu frică de Dumnezeu, da’ eu zic că măcar în noaptea aia să-l fi ținut acolo. Și ce-a făcut apoi Voinescu? Da’ ce, a mai scos capu’ în sat? Ferit-a Sfântu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
copiilor de către Reck și Ardelean Într-o zi, Reck și Ardelean, care-și așteptau reabilitarea în urma prețioaselor servicii, au fost scoși din cameră. A doua zi, un milițian a citit de pe o listă toți copiii la anchetă. Ordinea era puțin curioasă. Se începuse cu cei mai tineri. Nu erau aduși în cameră după anchetare și nu știam ce se întâmplă. Când și ultimul, Aurel Obreja, a fost scos, au fost readuși ceilalți în cameră. Am aflat că anchetatori au fost Reck
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-mi răspundeți, nu vă pot obliga, dar socoteam că mă puteți ajuta. M-am urcat pe prici și m-am întins la orizontală, rugându-mă pentru mine și pentru el. A ieșit singur la plimbare. La întoarcere toți se uitau curioși la mine, așteptând o explicație. Le am făcut semn cu mâna să se liniștească. După câteva ore un milițian l-a luat pe doctoraș să facă urgent o injecție unui bolnav la infirmerie. Și nu l am mai văzut. Peste
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
audierea martorilor. A fost chemat Dumitru Neagu. În condițiile în care se ține procesul acesta, nu am nimic de declarat! A fost chemat Aurel Obreja. S-a întors și el la fel de repede. Ce-ai spus Aurele, l-am întrebat toți, curioși. Nimic. I-am privit și am tăcut, dar am observat că grefierul scria ceva. Așa o fi scris la toți? Te-au pus să iscălești? Nu! Și chiar dacă mi-ar fi cerut, aș fi refuzat. Pe Vamanu și pe încă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Și părintele nu întârzie să-și confirme harul preoției. Înțelese de ce l-a adus Dumnezeu aici. De a doua zi se apucă să facă chirpici din pământ, pe care-l uscă la soare. Lucra de unul singur. Oamenii se uitau curioși, dar nimeni nu îndrăznea să-l întrebe ce are de gând să facă cu acele cărămizi uriașe. Când avu suficiente, cercetă o baracă cu pereți zidiți din cărămidă. Sparse cu un târnăcop zidul pe verticală, creând două deschideri, pentru sânii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
icoanele. Da. Oamenii simpli față de cei cultivați înțeleg sensul imaginilor mai bine decât al cuvintelor. Vorbirea imaginii este mai completă și mai directă. Astăzi vin fiindcă-i atrage frumusețea culorilor, acțiunea, și apoi, la urmă, finalitatea. Unde nu înțeleg devin curioși și întreabă; așa ajung la cunoștința adevărului pe care zugravul l-a prezentat. * Nu am rămas mult timp în această plăcută ambianță. Iarna 1957/58 a fost groaznică. Frigul și izolările puneau la pământ oamenii cei mai rezistenți. Într-o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
stăpânire asupra făpturii Tale! Nu știam cum voi explica evadarea cățelandrului; am lăsat lucrurile să se explice prin ele însele. Tata pregătise un lighean cu apă caldă. Mă gândeam că miros a pușcărie, a mucegai. Dar părinții mei erau foarte curioși să știe dacă organismul meu e întreg, dacă nu sunt mutilat. Dezbracă-te, faci o baie și te schimbi. Să mă chemi să te spăl pe spate. Nu-i nevoie tată, am zis. Pot să mă spăl singur. Nu, nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu atîta mîndrie afirma, un "om al secolului al XIX-lea"16. Somerset Maugham scria undeva: "Uneori, un om supraviețuiește timp de o perioadă considerabilă dintr-o epocă în care își avea locul într-una străină lui, și atunci celor curioși li se oferă unul dintre cele mai neobișnuite spectacole din comedia umană". În ultimul deceniu al vieții sale, Iorga a oferit de multe ori un asemenea spectacol. Înainte de aceasta i se spunea în mod curent "Apostolul", iar alteori "profesorul națiunii
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
la un înotător pasionat. Te rog trimite-mi vești despre tine și, dacă treci prin Londra, am putea lua o băutură împreună. Sper că te-ai «statornicit» în chip fericit și că te împaci bine cu casa. Are un nume curios. Cu aceleași urări cordiale, vărul tău, James.“ Scrisoarea lui James reușește să degajeze un vag aer protector, ca și cum el ar fi fratele meu mai mare și nu v\rul mai tânăr. Într-adevăr, unii oameni își însușesc austeritate paternă, bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
asupra vieții pe care vor s-o ducă, și a rolului pe care vor să-l joace, și duc asemenea viață, și joacă asemenea rol în dauna tuturor celorlalți, mai cu seamă a celor apropiați și a celor dragi. Lucrul curios este că asemenea oameni se pot înșela într-un anumit sens, se pot distribui singuri în roluri nepotrivite, și totuși se luptă cu succes până la sfârșit, în parte pentru că „victimele“ lor preferă să accepte impresii directe, categorice, decât chinurile unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de jur-împrejur. După aceea am intrat în biserica goală la acea oră, și am rămas un timp cu capul îngropat în mâini. Am descoperit că sunt în stare să mă rog și, într-adevăr, m-am rugat. E un lucru curios, pentru că eu nu cred în Dumnezeu. M-am rugat: „Ajută-mi s-o găsesc pe Hartley, și fă să fie singură, și fă-o să mă iubească și să o pot face fericită pe veci!“. Putința mea de a o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
între degetele mele. Acum însă simțeam o nevoie mai concretă, să-i iau capul în mâini și să-l lipesc de mine, să-i ascult inima bătând. Vechi dorințe prinseseră dintr-o dată viață. Îi vedeam ochii albaștri, albaștri și expresia curioasă, nebună, a feței rotunde, expresie rămasă atât de neschimbată. Și buzele, care fuseseră atât de albe și de reci. Am început să-i spun: — Știi, nu am telefon... A ieșit în grabă din biserică și a închis ușa cu grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de copaci. Deci asta era explicația stingherelii lui Hartley, se gândise oare că Fitch mă văzuse când am întâlnit-o și am dus-o spre biserică? Îmi aduceam aminte că ținuse să meargă în urma mea, și nu alături de mine. Ce curioasă trebuie să fi fost totuși scena, eu în chip de Orfeu înnebunit, iar ea o năucită Eurydice! Și totuși, de ce trebuia să se teamă să întâlnească pe cineva, fie chiar și pe mine, în stradă? Împotrivindu-mă ispitei de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Luceafărul se preschimbase din aur în argint, iar luna se împuținase și-și definise un contur strălucitor. În cele din urmă m-am întors, cu gândul să intru în casă, dar când am cotit pe dig, am zărit o licărire curioasă în locuința mea, o lumină care se mișca. M-am oprit și am pândit. O clipă s-a deslușit îndărătul uneia dintre ferestrele din față un licăr clar, care pe dată a scăzut, s-a încețoșat și apoi a pierit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se poate să gândești una ca asta, e o nebunie... — Deci eu sunt sau nebun sau mincinos? Asta e? Asta e? — Nu, nu... Nu înțeleg, bâigui întruna. De ce-a venit aici? Nu știu, a fost un accident, o întâmplare... — Curioasă întâmplare. Pe Dumnezeul meu, ești vicleană, ăsta-i lucrul care mă amărăște cel mai tare. Câteodată am impresia că vrei să mă scoți din minți, să mă înnebunești ca să poți... — Iubitule, suflet drag, Binkie, scumpule, te rog, nu... Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
focului și să-i povestesc despre Clement? Ar înțelege, ar dori să știe? Cât de important pare să-ți continui propria-ți viață explicându-te în fața altora, justificându-te, comemorându-ți iubirile. — Charles! — Da. — Azi la cârciumă am auzit ceva curios. — Ce? — Șoferul acela al tău, Freddie Arkwright, e fratele patronului cârciumii, și vine să se stabilească la Whitsun. — Ah! Rușine, vinovăție, altă dâră de demon. — E curios, nu, cum oamenii se reîntorc mereu. Da. — Charles, iubitule. — Da. Dacă tu ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
casei și a rămas împietrit de mirare. Mi-a dat prin minte că niciodată nu pomenisem de existența lui Titus nici față de Lizzie, nici față de Gilbert. Gilbert știa doar ce-i povestise Lizzie despre „vechea iubire“, și îi frânasem încercările curioase de a afla mai mult. Titus nu făcuse parte din poveste; și chiar în relatările lui Hartley apăruse foarte fantomatic. Pe când acum... Când ne-am apropiat, m-am adresat lui Gilbert pe un ton răsunător: — Bună, ți-l prezint pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
numai că eu îl țineam, pe cât puteam, la distanță. Desigur, îmi era în continuare de un ajutor esențial. Gătea. Făcea cumpărăturile în timp ce Titus se prăjea la soare. Dar nu-i îngăduiam să se apropie de palierul de sus. O trăsătură curioasă a acelei etape, și care contribuie încă să mi-o readucă cu vivacitate în memorie, a fost faptul că Gilbert și Titus au descoperit că sunt amândoi cântăreți. Gilbert era un bariton destul de bun, iar Titus s-a vădit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]