5,621 matches
-
activă, angajamentul civic, participarea politică, raționalismul critic anti-autoritarian și responsabilitatea socială promovate de noul ethos democratic au condus ineluctabil înspre o radicală reconstrucție identitară a cărei victimă colaterală este tocmai identificarea exclusivă a individului cu statul națiune. Idealul de democrație deliberativă cosmopolită încarnat în comunitatea politică transnațională a Uniunii Europene favorizează un simț identitar postnațional, dizolvând relația ombilicală care îl lega biologic pe individ de națiunea sa de apartenență definită în termeni precumpănitori etnici. Finalitatea educativă a manualelor de cultură civică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de factură lingvistică pentru a identifica sursele construcțiilor defectuoase din limbă, deoarece conceptele mentale pot fi analizate deopotrivă ca acte și ca rostiri manifeste, filozoful behaviorist englez Gilbert R y l e285 arată însă că atributele de contemplativ, reflexiv și deliberativ se aplică dispozițiilor de comportare inteligentă, care pot fi exprimate verbal sau nu. În mod obișnuit, limbii i se atribuie rolul de a exprima gîndurile, adică produsele, construcțiile gîndirii, încît subiectivitatea constatată în modul de delimitare a entităților prin limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai puternică a cetățenilor europeni la procesul decizional comunitar. Deși Tratatul ce a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 sporește competențele Parlamentului European, realizând în mod evident o consolidare a democrației, instituțiile europene și în special forul legislativ și deliberativ trebuie să continue să se apropie și să se deschidă efectiv în fața cetățenilor. Concluzia pertinentă, care se desprinde la finalul acestei cărți, este aceea că noțiunea de parlament a influențat o serie de schimbări politice, sociale, și de sistem în
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
instituții ale Uniunii Africane. Articolul din Protocolul la Tratatul de instituire a Comunității Economice Africane care se referă la PAP, impune PAP să lucreze în strânsă cooperare cu parlamentele regionale ale Comunităților Economice și parlamentele naționale sau cu alte organe deliberative ale statelor membre UA, dar acest lucru se întâmplă rar. Realitatea este că PAP, fiind vocea din Africa, nu a reușit să urmeze o abordare centrată pe oameni, care să contribuie la realizarea unor rezultate tangibile pentru majoritatea populației. Există
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
al Statutului CE, organele Consiliului sunt Comitetul Miniștrilor și Adunarea Consultativă. Cele două organe sunt asistate de Secretariatul Organizației. Prin decizia Comisiei Permanente a Adunării Consultative din iulie 1974 s-a convenit ca aceasta să fie denumită Adunarea Parlamentară, organ deliberativ format din reprezentanți ai parlamentelor naționale ale statelor membre. Ea a constituit prima adunare europeană din istoria Europei, cu delegații din 47 de parlamente naționale, fiind considerată " Conștiința democratică a Europei 223". Adunarea Parlamentară nu este un parlament, ea nu
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
o colaborare, care trebuie să fie mai structurată, însă nu neapărat și mai formalizată. Colaborarea interparlamentară nu trebuie să ducă la o imixtiune în drepturile parlamentelor privind atribuțiile de decizie ale acestora. Fiecare formă de colaborare interparlamentară trebuie să fie deliberativă și trebuie să se caracterizeze prin recunoașterea reciprocă a parlamentelor și a parlamentarilor ca fiind o oglindă a societății În ceea ce privește relația dintre Parlamentul României și Parlamentul European, există relații pe mai multe niveluri. Astfel, formațiunile politice reprezentate în parlamentul român
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
modul în care se va ajunge, în viitor, la o țară mixtă"; Dl. Prof. Allegretti propune angrenarea tuturor cetățenilor, în toate aspectele vieții de zi cu zi, prin promovarea și punerea în practică a mijloacelor specifice democrației participative și/sau deliberative.1028 De o manieră foarte concisa, Dl Steven Simon notează, fără a oferi alte explicații suplimentare, ca un factor esențial care ar putea conduce la încheierea conflictului israeliano-palestinian ar putea fi epuizarea,1029 prin această înțeleg că se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de la Lisabona", în Revista de Stiinte Juridice, nr.4, 2008, p. 88. 166 Consiliul European nu este instituție comunitară, cum sunt: Comisia, Consiliul UE, Parlamentul, Curtea de Justiție și Curtea de Conturi și nici organ comunitar cu activitate permanentă sau deliberativa, cum sunt: COREPER, Comitetul Regiunilor, etc. Consiliul European nu deține putere publică la nivelul UE, influența să manifestându-se cu pregnanta la nivel informal, deoarece șefii de stat și de guverne sunt cei care stabilesc liniile directoare în politica Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Neither Rejectable nor Acceptable", în Do All Persons Have Equal Moral Worth? On 'Basic Equality' and Equal Respect and Concern, (ed.) Uwe Steinhoff. Oxford University Press, Oxford, 2014, pp. 30-52. Bacon, Michael, "The Politics of Truth: A Critique of Peircean Deliberative Democracy", în Philosophy & Social Criticism 36 (2010), pp. 1075-1091. Baderin, Alice, "Two Forms of Realism in Political Theory", în European Journal of Political Theory 13, 2 (2013), pp. 132-153. Baier, Kurt, "Justice and the Aims of Political Philosophy", în Ethics
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
2014. Swift, Adam și Stuart White, "Political Theory, Social Science, and Real Politics", în Political Theory: Methods and Approaches, (ed.). David Leopold și Marc Stears, Oxford University Press, Oxford, 2008, pp. 49-69. Talisse, Robert B., Democracy After Liberalism: Pragmatism and Deliberative Politics, Routledge, New York, 2005. A Pragmatist Philosophy of Democracy, Routledge, New York, 2007. --. Democracy and Moral Conflict, Cambridge University Press, Cambridge, 2009. Taylor, Craig, Moralism: A Study of a Vice, Acumen, Durham, 2012. Taylor, Robert, Reconstructing Rawls: The Kantian Foundations of
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
indică, spre exemplu, Rawls, Political Liberalism, p. 11, Rawls, Justice as Fairness, p. 14 sau Quong, Liberalism without Perfection, p. 14. 40 Cheryl Misak, Truth, Morality, Politics: Pragmatism and Deliberation (Routledge, New York, 2000), Robert Talisse, Democracy After Liberalism: Pragmatism and Deliberative Politics (Routledge, New York, 2005), Robert Talisse, A Pragmatist Philosophy of Democracy (Routledge, New York, 2007), Talisse, Democracy and Moral Conflict. 41 Așa cum sugerează Matt Sleat, "Justification, Pluralism and Pragmatism: The Problems and Possibilities of a Peircian Epistemic Justification of Liberalism", în
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sugerează Matt Sleat, "Justification, Pluralism and Pragmatism: The Problems and Possibilities of a Peircian Epistemic Justification of Liberalism", în European Journal of Pragmatism and American Philosophy 2 (2009), pp. 38-58, Michael Bacon, "The Politics of Truth: A Critique of Peircean Deliberative Democracy", Philosophy & Social Criticism 36 (2010), pp. 1075-1091, Matthew Festenstein, "Pragmatism, Inquiry and Political Liberalism", Contemporary Political Theory 9 (2010), pp. 25-44, Eric MacGilvray, "Democratic Doubts: Pragmatism and the Epistemic Defense of Democracy", în Journal of Political Philosophy 22 (2014
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
unui mandat redus, dar ineficientă (pe termen mediu și lung) atunci când se revizuiesc radical politicile anterioare. Analiza relației dintre modelul instituțional și calitatea democrației poate fi privită și dintr-un alt unghi, pornind de la o concepție diferită privind democrația, "democrația deliberativă". În teoria politică a ultimilor ani, acest termen sau alte variante, similare, precum "democrație dialogică" (Giddens, 1998) sau "democrație reflexivă" (Beck, 1999) au apărut frecvent. Oprindu-ne la prima expresie, se elimină imediat o confuzie lingvistică (v. Bobbio, 2002): termenul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
În teoria politică a ultimilor ani, acest termen sau alte variante, similare, precum "democrație dialogică" (Giddens, 1998) sau "democrație reflexivă" (Beck, 1999) au apărut frecvent. Oprindu-ne la prima expresie, se elimină imediat o confuzie lingvistică (v. Bobbio, 2002): termenul "deliberativ" nu face referire la adoptarea deciziilor (așa cum sugerează termenul italian deliberazione ("deliberare"), ci la faza anterioară deciziei, cea a dezbaterii și a dialogului. În acest sens, aspectele cele mai interesante din spatele acestei concepții de democrație sunt: a) revalorificarea participării directe
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
unei soluții nu se poate rămâne pe pozițiile inițiale); c) eliminarea (echivocă, inclusiv în plan empiric) a presupunerii că poziția unui actor e definitivă și nu se modifică pe parcursul procesului decizional. Pornind de la aceste premize se poate defini o democrație "deliberativă" - un regim democratic în care există spații de discuție participativă și publică a problemelor politice, iar deciziile sunt rezultatul, mai mult sau mai puțin direct, al unei discuții argumentate, deschise și libere, și al unor convingeri consolidate pe parcusul dezbaterii
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
discuție participativă și publică a problemelor politice, iar deciziile sunt rezultatul, mai mult sau mai puțin direct, al unei discuții argumentate, deschise și libere, și al unor convingeri consolidate pe parcusul dezbaterii. Cu alte cuvinte, conform lui Elster (1998), democrația "deliberativă" e caracterizată de un proces decizional colectiv care: a) presupune participarea tuturor celor afectați de aceste decizii sau de reprezentanții lor ("versant democratic"); b) e dezvoltat prin recursul la argumentele propuse în favoarea lor de participanții care împărtășesc aceleași valori de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
proces decizional colectiv care: a) presupune participarea tuturor celor afectați de aceste decizii sau de reprezentanții lor ("versant democratic"); b) e dezvoltat prin recursul la argumentele propuse în favoarea lor de participanții care împărtășesc aceleași valori de raționalitate și imparțialitate ("versant deliberativ"). În mod corect, Elster regăsește elemente ale acestei concepții în gândirea clasică, de la Aristotel la Burke, la Federalist Papers, la Mill și Hume, înainte de a-l aminti pe Rawls (1971) și Habermas (1996). În această lucrare nu este relevantă reconstrucția
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
gândirea clasică, de la Aristotel la Burke, la Federalist Papers, la Mill și Hume, înainte de a-l aminti pe Rawls (1971) și Habermas (1996). În această lucrare nu este relevantă reconstrucția dezbaterii teoretice, deși este interesant să înțelegem mai bine democrația deliberativă. E mai important, însă, să precizăm anumite aspecte și consecințe ale configurației deliberative a unei democrații (v. Cohen, 1989 și Miller, 1993). Înainte de toate, procedura deliberativă ar trebui să aibă următoarele caracteristici, toate relevante din perspectiva politică: a) continuitatea (participanții
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
înainte de a-l aminti pe Rawls (1971) și Habermas (1996). În această lucrare nu este relevantă reconstrucția dezbaterii teoretice, deși este interesant să înțelegem mai bine democrația deliberativă. E mai important, însă, să precizăm anumite aspecte și consecințe ale configurației deliberative a unei democrații (v. Cohen, 1989 și Miller, 1993). Înainte de toate, procedura deliberativă ar trebui să aibă următoarele caracteristici, toate relevante din perspectiva politică: a) continuitatea (participanții la dialog consideră că procedura și instituțiile care o promovează se vor menține
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nu este relevantă reconstrucția dezbaterii teoretice, deși este interesant să înțelegem mai bine democrația deliberativă. E mai important, însă, să precizăm anumite aspecte și consecințe ale configurației deliberative a unei democrații (v. Cohen, 1989 și Miller, 1993). Înainte de toate, procedura deliberativă ar trebui să aibă următoarele caracteristici, toate relevante din perspectiva politică: a) continuitatea (participanții la dialog consideră că procedura și instituțiile care o promovează se vor menține în viitor); b) libertatea, sau, mai exact o dezbatere liberă între egali (dezbatere
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a) continuitatea (participanții la dialog consideră că procedura și instituțiile care o promovează se vor menține în viitor); b) libertatea, sau, mai exact o dezbatere liberă între egali (dezbatere ce stă la baza legitimității înseși a procedurii); c) pluralismul instituției deliberative (în care obiectivele, chiar divergente când privesc soluții similare, sunt recunoscute; d) conexiunea dintre dezbtere și decizii; e) respectul față de opiniile și argumentările participanților; f) angajamentul de a evita practici incorecte. Din punctul de vedere al efectelor deliberării (dat fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
improprii; plasarea (în centrul discuției) a binelui public, în ciuda înțelesului unilateral; integrarea și, mai ales, dezvoltarea unei încrederi reciproce între participanți. Dacă unele aspecte sunt plauzibile din punct de vedere empiric, ca expectativă a continuității sau a efectelor integrative, concepția deliberativă exprimă o poziție ideală a democrației. Punctul "forte", însă, nu este acesta, ci cel de evaluare, tot așa cum aplicarea acestei concepții asigură calitatea democrației. În acest sens, se poate afirma că democrația deliberativă ridică nivelul calității, caracterizată de responsabilitate, libertate
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a continuității sau a efectelor integrative, concepția deliberativă exprimă o poziție ideală a democrației. Punctul "forte", însă, nu este acesta, ci cel de evaluare, tot așa cum aplicarea acestei concepții asigură calitatea democrației. În acest sens, se poate afirma că democrația deliberativă ridică nivelul calității, caracterizată de responsabilitate, libertate și egalitate, mai mult decât de răspundere, în timp ce rule of law ar rămâne, în cazul realizării modelului democratic, important (ca fond al problemei). Astfel, "democrația deliberativă" converge cu modelul "consensual" al lui Lijphart
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
acest sens, se poate afirma că democrația deliberativă ridică nivelul calității, caracterizată de responsabilitate, libertate și egalitate, mai mult decât de răspundere, în timp ce rule of law ar rămâne, în cazul realizării modelului democratic, important (ca fond al problemei). Astfel, "democrația deliberativă" converge cu modelul "consensual" al lui Lijphart. Nu există o conexiune strictă între cele două modele (modelul "consensual" presupune un rol important pentru elite; el se bazează, deseori, pe "schimb", pe încheierea de acorduri, și nu neapărat pe dezbatere. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
important pentru elite; el se bazează, deseori, pe "schimb", pe încheierea de acorduri, și nu neapărat pe dezbatere. Dacă acceptăm consecințele teoretice subliniate mai sus, convergența se caracterizează prin fapte. Pentru confirmare, în sensul de a da "substanță" empirică concepției deliberative, Steiner (Steiner et all, 2004) "leagă" modelul consensual de cel al democrației deliberative, analizând, în primul rând, activitățile parlamentului. Bazându-ne pe afirmațiile anterioare, afirmăm că democrația deliberativă prezintă aspecte pozitive pentru calitatea democrației. Întrebarea care rămâne este următoarea: "Cum
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]