7,752 matches
-
în barbă cele auzite de la mine despre ospățul de zei, și toate acestea n-au nimic de-a face cu Dumnezeu sau poate că au, dar într-o asemenea măsură ascunsă încât omului nu-i este dat să vadă decât depărtarea în timp și spațiu dintre lucruri care undeva, la infinit, într-o geometrie neconvențională, se vor unifica într-o mistică legătură a divinității atotcuprinzătoare și părintele nu face decât să confirme blând aceste nevinovate erezii ale mele, convins în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-am tăiat părul pe care-l prindeam deja într-o coadă, lung m-am uitat după firele de păr căzute sub brici pe pardoseala frizeriei ca iarba sub coasă, cu ochelarii de soare Ana nici nu mă recunoaște din depărtare, dar vine spre mine în rochia ei lungă strânsă pe trup și coborând în pliuri tot mai largi până la călcâie, ne purtăm amândoi stingheriți ca la prima întâlnire, Ți-ai tăiat părul, ea râde, Da! mersul ei senzual lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Buddha. Îmi împrumuți bani de taxi? Ashling i-a dat lui Joy una de zece și două pungi cu gunoi care făceau un zgomot îngrozitor de cioburi și sticle sparte. —Aruncă-le la gheenă, te rog. Mulțumesc. La jumătate de kilometru depărtare, în Malone’s Aparthotel, duminica îi pica greu Lisei. Citise ziarele irlandeze, sau cel puțin paginile mondene. Și erau varză! Conțineau doar poze cu politicieni grași și terminați. Ei bine, în revista ei ăștia nu aveau ce căuta. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în timp ce fața lui se întuneca, ești mereu la studiourile de televiziune, încercând să ții lucrurile sub control. Din păcate, se adresă Jack Lisei, posturile noastre de radio și de televiziune operează din locații diferite, care se află la doi kilometri depărtare de aici. Din cauza lipsei de spațiu, biroul meu este aici, dar eu tot trebuie să petrec o perioadă mare de timp acolo. Dar, dacă ai nevoie de mine și nu sunt aici, mă poți suna oricând. —OK, dădu Lisa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
OK, a expirat ea cu un râs nesigur. Voiai să mă faci să sufăr, nu? spuse el. —Aham, dădu ea solemn din cap. Amândoi au izbucnit într-un hohot de râs atât de zgomotos încât, deși era la trei birouri depărtare, Flicka Dupont a mormăit un „Vă rog!“ și a trebuit să își bage un deget în ureche pentru a diminua țiuitul. Flicka i-a șoptit ceva mai târziu Edwinei: — Nu o invidiez. Doamne, nici eu! E un nebun. —O durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru a-i face pe plac, Ashling dădu din cap și spuse: Da, e mai bine acum. Ești o fată minunată, Ashling, spuse Dylan, luându-și rămas-bun. Chiar sunt, se gândi Ashling, nu-i așa? 23tc "23" La zece minute depărtare de Dylan și Ashling, Lisa și Jasper Ffrench, celebrul bucătar, luau cina la restaurantul Clarence. Jasper ceruse în mod explicit să fie dus acolo, doar pentru a putea să comenteze asupra mâncării care nu era nici pe sfert la fel de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de euforie. —Fac eu rezervare. Trix, strigă Lisa, veselă, anulează-mi programarea la coafor de la prânz! Era aproape ca în vremurile bune. Dacă tot ești aici, Jack, uită-te la asta, spuse Lisa, fluturând ceva către el. De la trei birouri depărtare, Ashling - care oricum urmărea desfășurarea momentului cu interes - a văzut că Lisa îi arăta lui Jack articolul ei despre salsa. —Ți-am spus eu că voi transforma revista asta în ceva fabulos, râse Lisa către el. — Chiar ai făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
scrie „A fost odată ca niciodată...” care ne așteaptă desferecată. Si, uite-așa, mergi și mergi, zi de vara, zăpușeala. Nici tu troleibuze, care aluneca pe ațe, nici tu bunici, să te ia în brațe. Până când... Ce sclipește acolo, în depărtare? Un palat la care nu te poți uita decât cu ochelari de soare.” Strălucirea palatului îl orbea pe un bătrânel gârbovit, ce se învârtea în jurul palatului și nu reușea să vadă nici o mișcare. Venise cu gândul să-i ceară ajutor
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
a fost spulberat și razele de lumină au invadat micuțul sat. Oamenii, care nu văzuseră de mult lumina, își țineau mâinile la ochi, că să se obișnuiască din nou cu lumina. Toți erau fericiți, dansau și cântau pe ulițe. În depărtare, zâna cea buna se bucura și ea de fericirea sătenilor. Bătrânelul a căzut la picioarele ei, mulțumindu-i cu lacrimi în ochi. O dorință imposibilă EduardMihail Hamza Era o zi plăcută de toamnă. Împreună cu părinții am ieșit la o plimbare
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
caldă. Doar un stol întârziat abia acum se ridică din copacii aurii spre înaltul cerului. Parcă le este greu să se desprindă de locurile natale. Pentru o clipă au acoperit cu totul soarele, și așa cam palid, zburând grăbite în depărtare. Văzându-le, am început să mă întreb către ce locuri minunate se îndreaptă? Cât de lungă le este călătoria? Ce frumuseți văd în drumul lor? Oare cum se vede totul de acolo din văzduhul fără margini ? Dar cum ar fi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
admirație, un sunet prelung se auzi de nicăieri. Am luat-o la fugă prin pădurea stranie, până ce am ajuns în vârful unui munte, pe stâncării. Acolo, o pasăre cu pene ca spuma laptelui, de o frumusețe neimaginată a venit din depărtare. S-a așezat lângă mine și a stat așa în tăcere, până ce soarele, coborând pe bolta nesfârșită, a început să se ascundă încet pe după brazi. Cerul căpătase nunțe trandafirii. Mărețul astru a mai trimis câteva raze printre norii pufoși ca
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
frânturi de baladă: vioara lui Ciprian Porumbescu răsuna în desișul munților, care ascultau cucernici. Ecourile muzicii s-au topit încet și tainic. Liniștea domnea peste împărația naturii. Deodată, dangătul clopotelor de la biserica mânăstirii săltă peste portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o chemare la rugăciune. Satul, redeșteptat că dintr-un vis adânc, se animă de copii și țărani gătiți în straie de sărbătoare. Pe fețele lor radia prospețimea și vigoarea sufletului. Pășiră, sfioși, pragul mânăstirii, purtând în mâini coșuri pline
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
plimbat prin casă în căutarea unui loc unde să dorm și în cele din urmă am optat pentru un dormitor de la parter, unde se găsea un pat cu arcurile rupte, mult prea scurt pentru mine. Lungit pe pat, auzeam în depărtare sunetul sirenelor și al focurilor de armă. Încetul cu încetul, am ațipit și prin vis mi s-au perindat puținele femei cu care avusesem de-a face la viața mea. • • • Până dimineața tulburările se potoliseră, lăsând cerul tapetat cu funingine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
L-am auzit pornind motocicleta și peste câteva secunde a demarat și a virat la dreapta în scrâșnet de roți. Fără îndoială, se îndrepta spre Mulholland, pornit într-o cursă infernală. Kay se întoarse când zgomotul motocicletei se stinse în depărtare. I-am luat mâinile într-ale mele și i-am spus: — O să-i treacă. Îl cunoștea pe unul dintre ei, de-asta-i atât de dărâmat. Dar o să-i treacă. Kay se uită surprinsă la mine. — Tu ești foarte calm. Ori ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
remarc o ușoară asemănare cu Elizabeth Short. Mi-am strâns fotografiile, am numărat până la zece și am urmărit-o pe tipă. Am ajuns la mașină chiar când ea descuia portiera unui Packard coupé alb ca zăpada, parcat la câteva locuri depărtare de mine. Când a ieșit din parcare, am numărat până la cinci, apoi am pornit pe urmele ei. Urmărirea pe patru roți m-a dus pe Ventura Boulevard, spre Cahuenga Pass, apoi în jos spre Hollywood. Seara traficul nu era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și cinci de minute. Așa că dă-i bătaie și îmbracă-te, partenere! Mi-am pus hainele transpirate, apoi Russ și cu mine ne-am îndreptat spre ieșirea din cazarmă, ca să așteptăm jeepul care urma să ne ducă la pistă. În depărtare am zărit o siluetă înaltă, în uniformă, ce se apropia de noi. M-a trecut un fior de gheață pe șira spinării. Individul cel înalt s-a apropiat și mai mult. Mi-am dat seama că nu-i nimeni altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prima dată când îl auzeam pe Harry bâlbâindu-se după-amiaza. — Sosesc cu trusa de criminalistică. În douăzeci de minute. Am închis, am înșfăcat mostra cu amprentele lui Betty Short din dosar și am alergat la mașină. Se circula greu. În depărtare se vedea semnul „Hollywoodland“ căruia îi lipseau ultimele două litere. M-am târât spre est, către Beachwood Drive, apoi spre nord. Când m-am apropiat de parcul din jurul muntelui Lee, mi-am dat seama că toată agitația se petrece în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
jos. Apa neagră Îi Înghiți țipătul. De cealaltă parte a găurii, Jamie se târî Înainte și privi În jos, În Întunericul de cerneală. Martin nu mai ieși. 39 Logan stătea În zăpada care cădea delicat, privind luminile ambulanțelor sclipind În depărtare. O luaseră pe Watson: contuzii, hipotermie, câtva vânătăi urâte și vreo două coaste fisurate. Urma să i se facă un vaccin antitetanos pentru mușcături. Nu era cazul să-și facă griji, așa spusese medicul de pe ambulanță. Nu și dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și al balustradei podului de care aproape uitasem că era acolo. În fața mea sclipea ceva ca un vârtej de raze care prindeau culori și intensitate pe măsură ce priveam mai mult. Îi simțeam răsuflarea ca o căldură ce ajungea la mine din depărtări înghețate, dezmorțindu-mi gândurile. Ai deschis ochii, mi-a spus vocea și mi s-a părut că zâmbește binevoitoare. Acum ridică-te și hai să urci scările... Asta e prea mult... nu cred că aș reuși, am zis abia găsind
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
privind în geamul transparent... numai că geamul nu era transparent. Rama subțire și aurie încadra ieșirea spre o imagine din altă lume, din alt timp, din alt înțeles... însă eu am recunoscut coroana Libertății și făclia aprinsă, pâlpâind ca din depărtare. M-am bucurat pe moment, apoi mi-am dat seama că imaginea Libertății nu era exact la fel, nu era întocmai cu ceea ce știam eu. Semăna, însă ceva era altfel. Am trecut la alt stâlp și altă fereastră: același rezultat
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
într-un colț... Era inutil să caut printre ele. Nici una nu era întreagă. Ajunsesem acolo traversând podul, însă nu găsisem fluviul arborelui universal, ci o multitudine de ferestre care arătau o imagine incompletă a Libertății undeva pe insula eternă a depărtării... Când am înțeles acest lucru, mi s-a părut fără rost să mai caut printre stâlpi și ferestre. M-am așezat lângă marginea podului care traversa cerul senin, așteptând un indiciu, un semn sau un răspuns. Mi se părea că
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
jos?... Aveam de ales? Avusesem vreodată? Sau era o altă încercare? Mereu. Am zărit, pe malul celălalt, ca prin ceață, ceva ce părea imaginea estompată a propriului meu eu și ramurile uriașe ale arborelui, atârnând deasupra prăpastiei, ca într-o depărtare ireală... atunci miam spus că, dacă acela era un univers paralel, o existență a mea nerecunoscută aici, dacă eu aveam deja dreptul să exist acolo, pe malul celălalt, atunci aceea era direcția și într-acolo era drumul meu. Am decis
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de cerul senin. Atunci, am pornit mai departe, știind că iubirea era prezentă, păstrând lumina soarelui interior intensă și vie... Flacăra inconstantă La vremea când am ajuns iar dincolo de orizontul arcuit deasupra norilor pufoși, m-am pomenit zburând spre valurile depărtării, alături de fluviul sclipitor... maluri și vârfuri de stânci nesfârșite se amestecau în fața mea ca într-un vârtej infinit de galaxii, sori și ramuri de drumuri... pe o stâncă a unui munte am zărit un felinar prăfuit care aștepta răsăritul. Încotro
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
se mai îndeplinește asta de multă vreme. E o impresie relativă, i-am răspuns. Soarele răsare întotdeauna, îți spun eu sigur... De unde știi? N-am dovezi deloc încât să cred în răsăritul acesta infinit... Flacăra privea cu dezolare la imensitatea depărtărilor... acolo, însă, eu vedeam începutul răsăritului. N-ai nevoie de dovezi, i-am explicat, și nu trebuie să aștepți garanții de nicăieri. E de ajuns doar să ai convingerea că va fi așa. Și să știi că va fi așa
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să vezi dacă mai este aici? Ia-ți alt ceas. Nu mai este nimic aici. Și a dat să plece iarăși, aruncându-se peste valuri. Auzi, unde pleci? În laguna asta nimic nu rămâne pe loc, mi-a strigat din depărtare. Atunci, să plec și eu? De ce mă întrebi pe mine? N-ai decât!... Și de data aceasta a dispărut fără să revină. S-a făcut liniște. Se auzeau doar valurile argintii, îndepărtându-se spre maluri invizibile... Am rămas pe stâncă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]