6,089 matches
-
pe străduțele tăcute. Pașii sunau stins, seara era calmă. — Te-ai refăcut, te simți mai bine ? — Poate că da. Liniștea stațiunii, marea... — Le-am promis că vom veni să-i întâlnim astă-seară, la Mamaia. Dar n-are rost. Îi vedem destul tot anul. — Mâine. Plătesc hotelul, las valiza în gară la Constanța și facem plajă cu ei. — Da, așa m-am gândit și eu. Astăzi ar fi prea mult. Ne simțim bine aici. Aproape de aceeași statură, cadențând molcom, priviri înviate de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu se poate fixa. Interesul egal pe care îl arată întâmplării, neprevăzutului este al unei plictiseli fără leac. Nimic nu-l atrage destul pentru a-l angaja, își dă ființa oricui, pentru că n-o dă nimănui, dus oriunde. Blândă îngăduință față de banalitate, cufundarea până la anihilare în foiala detaliilor, îngropat în ele. — Doriți ceva ? auzi, ca dintr-o oală în clocot, în spatele ghișeului. — A
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca și cei doi care nu mai reușeau să parcurgă ultimul pas până în dreptul ei. Vera intră înapoi, în institut, coloanele porniră, se primeau deja instrucțiuni : cine duce steagurile, când se strigă lozinca. Manole în dreapta, Ortansa în spate, așa că durase destul până au ajuns în dreptul parcului și s-au putut furișa la o bancă retrasă. — Ultima întâlnire cu ea a fost acum două săptămâni, spuse Lucian. Două săptămâni, interval atunci semnificativ, acum nu mai însemnau nimic, aliniate unui trecut compact, totul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trucând imaginile. Câmpul alb al patului... Fiul aplecat asupra muribundei, s-o revadă. Trăsăturile s-au stins sub asaltul bolii și glasul a amuțit. Mișcări lente, răni cicatrizate, solzi reci, urmele vârstelor de-o clipă, pe care nu le urâm destul. Camera scundă, ca o cutie : pacea unei după-amiezi de vineri, în care moartea torcea, răbdătoare, iar cel rămas viu se naște, târziu, prin brutalitatea acestei separări, bărbat, în sfârșit bărbat. Abia acum, maturitatea... ce-o fi asta ? Un plus de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Informatoare, da, da, asta-i, chiar dacă își urăște chinul. De fapt, nu sunt cu toții decât funcționari cuminți, grupuri dinamizate prin muncă. Ceea ce gândesc, când găsesc timp pentru a ieși din mica logică specializată, n-are vreo importanță, se șterge repede : destul să câștige echipa preferată la fotbal sau să se dea carne la măcelărie sau să se lipească de vreo fustă sau acaparați de neastâmpărul progeniturilor. Se așază pe scaun ; privește în gol, pe fereastră, atentă la zgomotul ușii. Numai Mitu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pantalonii, cămașa. Rămâne într-un slip subțire, își sprijină spatele de marginea patului metalic, cu genunchii ridicați, de pe care caietul verde lunecă pe cearceaf. Oră gri, azurul mai păstrează flacăra zilei : limbile ei roz și vinete înfășoară norii din fereastră. Destul o clipă de neatenție, ca să recazi în ame țeala indolentă ; totul e încă pufos, pereții moi, fereastra tulbure, ca și perna, turmentare, lene, serai gol, în care unduiesc ghirlande grele de muște. Luna și-a instalat în fereastra strâmtă a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
așeză pe scaun. Strecură la loc, în sertar, borcanul negru MOCA și borcanul alb ZAHĂR. Își aprinse țigara. Sorbiră cafeaua rece, plăcută, reconfortantă. Fumară țigara cancer până la capătul care ardea degetele. Striviră mucul, se aplecară fiecare pe mușuroiul lui. Durase destul. Usturimea cuprinse toate degetele și călcâiul lui A.P. Nu mai suporta, se trezi deodată în picioare : colega se afla în picioare, în fața sa. Buzele umezite, crăpate peste dunga dinților albi, ascuțiți. Ochii veseli, la pândă. O apucase mai sus de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vedere se bazează pe documentare. Așa au spus, temeinică. Chiar excesivă. Ce-o fi excesiv în documentare ? Mă rog, au citit, au ascultat. Au fost obligați să se pronunțe. Ce conținea știți. L-am arătat, cred, fiecăruia. V-am plictisit destul, dar de ce să ascultăm de niște nepricepuți ? Nu mă amestec în chestiunea proporției acestui obiectiv industrial. N-o fi treaba, nici specialitatea mea. Dar amplasamentul unei construcții atât de importante ? Trebuie ales cu prudență. E prea târziu pentru asemenea considerente
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care ajunge până la genunchi. Se simte împrospătat. Grăbește pașii spre cantină. Aerul umed liniștește fruntea. Iureșul îl reprimește. Chipuri grăbite. Se lasă dus, în vârtejul viu al orei. Bucuros că se află între ceilalți, că există. Străzi jilave și reci. Destul un pas neatent și gata, ai alunecat... Talpa se afundă, mocirloasă. Cerul pe umeri, cețos. Bătaia aripilor fumurii, gata să se atârne în norul alburiu al zilei. Spre care se și ridică, neatent. „Hei, domnu’... v-au căzut foile !“, strigă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și ură, atîta singurătate, Încît ar fi de ajuns ca să-ți umple măruntaiele cu seva cenușie a groazei și să-ți crape buzele de gustul rău și stătut al amărăciunii. Da, și există atîta timp, chiar și-n Brooklyn exista destul timp, un timp ciudat, un timp atît de Întunecat și de nepătruns, un timp cu milioane de chipuri Întunecate, ce curge pe lîngă tine ca un rîu, chiar și În abisurile subterane ale Brooklyn-ului exista destul timp, dar cînd Încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și-n Brooklyn exista destul timp, un timp ciudat, un timp atît de Întunecat și de nepătruns, un timp cu milioane de chipuri Întunecate, ce curge pe lîngă tine ca un rîu, chiar și În abisurile subterane ale Brooklyn-ului exista destul timp, dar cînd Încerci să-i povestești gazdei simți că nu poți, căci ce-ai mai avea să-i spui? Căci deodată Îți amintești cum se lasă lumina tragică a Înserării peste jungla uriașă și ruginită a pămîntului cunoscută sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
una-n cap sau dacă mai hoinărește Încă prin metrouri În toiul nopții cu harta lui! Sărmanul de el! CÎnd mă gîndesc la el m-apucă rîsul! Poate c-o fi ajuns să priceapă că n-o să reușească să trăiască destul ca să cunoască tot Brooklyn-ul. E nevoie de-o viață de om ca să cunoști cu adevărat Brooklyn-ul. Și nici atunci nu reușești să afli tot. Întuneric În pădure, necuprins ca timpul Acum cîțiva ani, printre cei aflați pe unul din peroanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai merg. Peste tot este la fel, spuse sfîrșit, privind pe fereastră, făcînd un gest de renunțare cu mîna albă și slabă. CÎmpur, dealur, munte, rîur, orașe, oamen - vrei să afle despre tot. Un cîmp, un deal, un rîu - e destul! șopti omul. Închise ochii o clipă; cînd vorbi din nou, șoapta sa aproape că nu se mai auzea: — Un viață, un loc, un timp. Se lăsă Întunericul și se aprinseră luminile În compartimente. Din nou viața ce se stingea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să ne explice ceva cu tanța lui. „Vrei să spui că nu sînt gata Încă?“ - am zis, gîndind că poate nu le-a făcut Încă, dar, nu, nu se poate, a trecut deja o săptămînă. Nu se poate, a avut destul timp. „Nu“ - zice - „’tanța, ’tanța“ și-apoi a Început să bombăne către celălalt individ și-au Început amîndoi să țipe și să urle În limba lor ciudată și Îngrozitoare. „Ei, lasă că lămuresc eu lucrurile, pe cinstea mea“ - zice taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a fost decît o picătură dintr-un ocean. Unde se află ei acum au din belșug de toate, nu te mai prăpădi cu firea din pricina lor“ - am zis. „Oricum, mă bucur c-au scăpat“ - a zis. „A curs și-așa destul sînge. Nu văd la ce-ar folosi să mai curgă.“ Am dat din cap. „Ba eu cred că n-ai dreptate“ - am zis. „Trebuiau spînzurați și-i păcat că n-au căpătat ce-au meritat, dar Îmi pare bine“ - am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avusesem discuția cu Ambrose Radiker la cîrciumă, exact atunci s-a Întîmplat. Asta a fost după ce domnul Grant făcuse cheful ăla grozav, de-a trebuit să ne cheme să-l luăm acasă. Ce mai, mi-am zis atunci, am suferit destul, nu mai pot să suport, așa că am pornit-o de una singură ca să lămuresc odată lucrurile. Mi-am dat seama că Ambrose spune adevărul... atunci mi-a povestit cum bate cîmpii și se-nfurie pe chinezi tatăl tău și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în amintirea poporului ca un spectacol reușit și mai presus de toate gratuit pentru întreaga prostime. Fiți siguri că nimeni dintre cei arestați, nu vor mai face nici o zi de închisoare, fiindcă la noi, doar pentru cei care au furat destul și au purcoiul cu parale alături, închisoarea durează fix 29 de zile și atât, iar mai departe totul intră în ceață și rămâne, drept ca în vorba unuia, Eminescu să-i judece, când va avea și el timp. Deci, totul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
anturaj, adică pe oamenii cu care interacționam direct. Dar de-abia după ce am început să văd și eu cu ce se mănâncă internetul și să înghit câte-o porție zdravănă în fiecare zi, din mers mi-am recalibrat impresiile: există destul mulți oameni inteligenți pe net, dar proștii sunt infinit mai numeroși. Pe prost îl poți ochi de la o poștă, fiindcă prostul de internet e, obligatoriu și fudul. P-ăla care nu-i și fudul nici nu ajungem să-l cunoaștem
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
meu la Securitate. Voiam acum să arăt, că și eu într-o oarecare măsură am căzut în capcana întinsă de vânzătorii de țară, aciuați prin cotloanele Occidentului. Acum aș dori măcar un lucru, să ne lase dracului în pace, că destul ne-a amețit pe vremuri. Și Doamne, de mi-ar trece cumva greața asta! Dimineața unui președinte După ce a râgâit și s-a scărpinat îndelung pe burtă, după o noapte în care Nuți l-a lăsat în pace pe motiv
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Ossama, se pare că a fost și decorat cu această ocazie și a fost invitat să petreacă trei săptămâni incognito, cu tot haremul său în Florida. Și de atunci, numai servicii a dus președinților americani. Cum vreun stat, avea petrol destul ca să dea pe gratis americanilor, pe loc era declarat că adăpostește oameni de a lui Bin Laden și armata americană venea urgent cu democratizarea și combaterea terorismului. Când industria americană de armament lâncezea iar, sau era nevoie de ceva suplimentare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cunoscut peste veacuri, ci doinea și el așa ca ciobanul pe creastă, ca să-și mai ogoiască aleanul. Cred că ar trebui să ne aplecăm un pic asupra ei, fiindcă se vede că din prea plinul amarului zilnic s-a vărsat destul pe fila cu pricina. Să-i ascultăm în liniște doina... „De o bună bucată de vreme, românul nu se mai miră de nimic. Mai vulnerabil ca oricând, el nu mai simte durerea, a devenit imun. Imun chiar și la viață
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
săptămână am sunat-o de la Biblioteca Pedagogică. Spăla rufe, timbrul vocii îi era sec. Îi simțeam deja lipsa. În disperare de cauză, am cerut-o în căsătorie. A început să mă înjure. S-o crezi tu, tâmpitule! Nu am suferit destul lângă tine? Ești un maniac care distruge femeile! Să te ia naiba, dobitocu’ dracului! Mâna îmi tremura, nu mai puteam ține receptorul. Nu mai întâlnisem la ea o asemenea furie, cuvinte atât de demente. Sabinuța, brânzoaica mea, ce ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-l caute cândva, dacă nu se va ascunde sub înfățișarea lui Tanti Cucu. Nici cele mai sofisticate tehnici de citire a gândurilor nu l-ar putea ajuta pe Iolescu să descifreze secretul. Ca să descopere Graalul pur și simplu nu avea destul umor, nu știa să râdă dumnezeiește. Or, ca să poți râde dumnezeiește, trebuie să fi trecut prin iadul iubirii și al deznădejdii. Sanatoriul era doar iadul birocratic, cu un rai de plastic deasupra, ca un tavan fals. Sfârșit PAGE FILENAME \p
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
decise să termine mai Întâi ce-a Început și abia apoi, după un an sau doi de Învățământ, să Încerce din nou să devină regizor. Atunci ar fi fost și cu mintea mai coaptă și Îi mai rămânea și timp destul pentru a studia pe Îndelete. Un fel de boemă practicase el de atunci Încoace Înghițind filme de toate felurile, tot elaborând scenarii În imaginație, citind despre film În toate cele trei limbi pe care le știa (română adică, franceză bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de azi atâtea funcții Încât poate fi luat și drept ființă (dragă și mult așteptată; rupi petale de margaretă și te Întrebi: vine, nu vine, mă iubește, nu mă iubește?) și drept instituție (ce dacă e pe patru roți? e destul să se pună În mișcare și-l și auzi pe șofer: „aici eu conduc!“) și drept forum („am auzit ieri În autobuz că...“) etc. etc. Luat ca atare, adică drept un mijloc de transport care duce persoane, pardon, pasageri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]