KorAP: Find »[drukola/base=diplomație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...220 221 222 ...287 >

7,173 matches

Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733

issue 3/ romanian/analysis 2.html. "2013", Wikipedia, the free encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/2013. "2014", Wikipedia, the free encyclopedia, http://ro.wikipedia.org/wiki/2014. "2015", Wikipedia, the free encyclopedia, https://ro.wikipedia.org/wiki/2015. Postfața Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea Una din problemele cele mai delicate din Orientul Apropiat este cea a conflictului dintre evrei și palestinieni. Se poate afirma că rezolvarea acestui conflict constituie cheia pacificării întregii

Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
structurale și funcționale, are ca obiectiv clarificarea unor aspecte conceptuale care să ofere un suport teoretic pentru abordarea conceptelor cheie pe care le conține lucrarea. În opinia noastră acest capitol reprezintă un punct de plecare în înțelegerea rolului și funcției diplomației europene în contextul crizei israeliano-palestiniene care menține regiunea Orientului Apropiat într-o stare de perpetua confruntare. Al II-lea capitol al lucrării, Criza din Orientul Mijlociu, prezintă succint tipologiile generale ale crizelor din regiune cu referire la istoria mai veche sau

Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
asupra modului în care Uniunea Europeană înțelege și se implică în asigurarea conflictului și instrumentele formale ale politicii europene de securitate și apărare, ca parte integrantă a politicii comunitare externe și de securitate comună. Al IV-lea capitol se axează pe, Diplomația Uniunii Europene și criza israeliano-palestiniană, prin prezentarea unui istoric al raporturilor dezvoltate de Uniunea Europeană cu Israelul și cu Autoritatea Palestiniană. Avem de a face în aceest capitol cu un istoric al procesului de pace, a evoluției acestuia și a perspectivelor

Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
a evoluției acestuia și a perspectivelor diplomatice actuale ale Uniunii Europene privind procesul de pace din Orientul Apropiat. Foarte important pentru acest capitol este faptul ca autoarea încearcă să răspundă la întrebarea: Daca, în prezent, este vizibilă și viabilă o diplomație europeană propiu-zisă care să acționeze în direcția soluționării conflictului israeliano-palestinian. Capitolul al V-lea, Parteneri ai Uniunii Europene în medierea/ managementul conflictului israeliano-palestinian; scopuri și limite ale diplomației actuale în efortul de rezolvare a crizei, pornește de la prezumția că medierea

Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
să răspundă la întrebarea: Daca, în prezent, este vizibilă și viabilă o diplomație europeană propiu-zisă care să acționeze în direcția soluționării conflictului israeliano-palestinian. Capitolul al V-lea, Parteneri ai Uniunii Europene în medierea/ managementul conflictului israeliano-palestinian; scopuri și limite ale diplomației actuale în efortul de rezolvare a crizei, pornește de la prezumția că medierea conflictului israeliano-palestnian constituie o problemă a întregii lumi, Ana-Maria Bolborici încearcă să fixeze rolul Statelor Unite ale Americii în medierea conflictului arabo-israelian, rolul și importanța Cvartetului pentru Orientul Mijlociu (Statele Unite ale Americii

Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
Este vorba despre sfârșitul anului 2015 și începutul anului 2016. 4 Adresez, pe această cale, mulțumiri dnei. Prof. Univ. Dr. Rodica Mariana Niculescu, dlui. Prof. Univ. Dr. Vasile Vese și dlui. Prof. Univ. Dr. Vasile Pușcaș. 5 Shaun Riordan, Noua diplomație. Relații Internaționale Moderne, traducere de Nicolae Nastase, Editura Antet, Prahova, 2004, p. 17. 6 Lora Anne Violă, Talking States: A Theory of Diplomacy, Department of Political Science, University of Chicago, 2004, http://cas.uchicago.edu/workshops/cpolit/papers/ viola.doc

Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
7, "substanță comunicării o reprezintă politică externă, definită drept ansamblul relațiilor dintre state". 12 Vasile Pușcaș, Relații internaționale contemporane, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1999, pp. 61-62. 13 Shaun Riordan, op. cît., p. 8. 14 Securitatea constituie domeniul inițial de activitate al diplomației. 15 Cf. Caskie Stinnett, "A diplomat is a person who can tell you to go to hell în such a way that you actually look forward to the trip"; "Diplomacy is to do and say the nastiest things în the

Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
Convention on Diplomatic Relations. An Analysis of the Background an Negotiation Process of the Conference that codified Diplomatic Immunities and Privileges, Keele University, England, pp. 1-48, 2009. 73 Cf. Ioan Gâf-Deac, Ioan I. Gâf-Deac, "Managementul activităților diplomatice", Apud. Păvăloiu Catherine, "Diplomația - structura istorică și activitate", în Buletinul Universității Naționale de Apărare "Carol I", p. 407, București, 2008. 74 Dacian Dună, "Raport de cercetare - Grant: Securitatea europeană în contextual globalizării relațiilor internaționale", în Revista de Politică Științei și Scientometrie, Număr Special 2005

Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
de Justiție, a se vedea http://cu ria.europa.eu/ jcms/jcms/Jo2 7024/. Accesat: 27 octombrie 2009. 190 Tratatul de la Lisabona, ed. cît. 191 Pentru mai multe detalii a se vedea Stephan Keukeleire, op. cît., pp. 35-45. 192 Vasile Pușcaș, "Diplomația europeană este la răscruce", în Adevărul.ro Internațional, 5 septembrie 2010, http://www.adevarul.ro/internațional/Diplomatia europeana este la rascruce 0 329967297.html. Accesat: 8 octombrie 2010. 193 A se vedea Eric Hobsbown, Secolul Extremelor, traducere de Anca Irina Ionescu, Editura Lider, București, 1994

Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
904 Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Egipt, Parlamentul European, 15 februarie 2011, http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT +MOTION+P7-RC-2011-0120+0+DOC+XML+V0//RO. Accesat: 21 februarie 2011. 905 Toate formulele de diplomație au fost prezentate în subcapitolul 1.1.1. 906 Karin Aggestam, op. cît., p. 206. 907 Consiliul Uniunii Europene "Comunicat de Presă. Cea de a 3142-a Reuniune a Consiliului", în op. cît., p. 11. 908 Consiliul Uniunii Europene Comunicat

Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
Summits and Valleys", în op. cît., p. 5, presedintele Clinton și-a dedicat cel mai mult timp negocierilor de pace israeliano-palestiniene (de tipul face-to-face) decât oricare alt lider al SUA. 941 Cf. Mircea Mâlita, Jocuri pe scena lumii. Conflicte, negocieri, diplomație, Editura CH Beck, București, 2007, p. 70, atacurile teroriste, din septembrie 2001 "au constituit un moment de răscruce, o întoarcere a paginii istoriei, un adevărat sfârșit al secolului al XX-lea și un început posibil al celui următor, nu atât

Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
Tzahal and the on officers în general". 1174 "Examination of local leadership for local authorities during time of danger, the 2nd Lebanon war (July - August 2006)". 1175 "Contemporary conflicts and ways of handling them (the Transnistrian and Israeli- Palestinian conflicts)". ------------------------------------------------------------------------- DIPLOMAȚIA UNIUNII EUROPENE ȘI CRIZA DIN ORIENTUL MIJLOCIU... 2 1 Prefață Cuvânt-înainte Mecanismul diplomatic al Uniunii Europene - aspecte teoretice... Criza din Orientul Mijlociu Uniunea Europeană și criza israeliano-palestiniană Diplomația Uniunii Europene și criza israeliano-palestiniană Parteneri ai Uniunii Europene în medierea/managementul... În loc de concluzii

Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
1175 "Contemporary conflicts and ways of handling them (the Transnistrian and Israeli- Palestinian conflicts)". ------------------------------------------------------------------------- DIPLOMAȚIA UNIUNII EUROPENE ȘI CRIZA DIN ORIENTUL MIJLOCIU... 2 1 Prefață Cuvânt-înainte Mecanismul diplomatic al Uniunii Europene - aspecte teoretice... Criza din Orientul Mijlociu Uniunea Europeană și criza israeliano-palestiniană Diplomația Uniunii Europene și criza israeliano-palestiniană Parteneri ai Uniunii Europene în medierea/managementul... În loc de concluzii. Previziuni și scenarii privind evoluția... Bibliografie Postfața Abstract Bibliografie

Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190

p. (Adelina Ștefan) Monica LOVINESCU, Unde scurte. Jurnal indirect, Editura Humanitas, București, 1990, 574 p. (Lavinia Stan) Alexandru NEMOIANU, în America, la „Vatra Românească”, Editura Minerva, București, 2001, 200 p. (Gheorghe I. Florescu) Roger KIRK, Mircea RĂCEANU, România împotriva Statelor Unite. Diplomația absurdului 1985-1989, Editura Silex, București, 1995, 366 p. (Andreea Năstase) 1989 - Principiul dominoului. Prăbușirea regimurilor comuniste europene, ediție de Dumitru Preda și Mihai Retegan, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000, 510 p. (Andreea Năstase) Mihai RETEGAN, 1968. Din primăvară până în

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
alunecat uneori spre un ton apologetic”), însă, subtil, consideră în ultima propoziție că situația lui Maiorescu „trebuie supusă unei discuții temeinice, conștiincios documentate, de pe poziții marxist-leniniste”. Ileana Vrancea îi reproșează lui L. Rusu, peste ani, polemica desfășurată „cu prea puțină diplomație”, fapt de care ne îndoim, din moment ce a recurs la o avalanșă de citate din corifeii comuniști, iar D. George Burlacu, interpretând momentul 1963, într-o carte atent elaborată, surprinde stilul lui L. Rusu, care i se pare „neculcian, presărat la

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
a șocat, dar a convins, iar bogăția referințelor din opera lui Maiorescu a suplinit lipsa formulelor frapante, lăsate să fie rostite de L. Rusu. Intervențiile pro ale anului 1963 îi determină pe Doru George Burlacu să le încadreze într-o „diplomație prudentă”. Schimbarea de direcție venea, fapt mai puțin observat, la exact un secol de la întemeierea „Junimii”, iar revista care avea la apariție să detroneze întâietatea Convorbirilor - este vorba de Viața românească - găzduia în noua sa serie reabilitarea societății literare și

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
Vasile Grecu (bizantinistică și balcanistică), Alexandru Lapedatu (istorie modernă - domnia lui Cuza), gen. Radu Rosetti (istorie militară - independența), Ioan Lupaș, Silviu Dragomir (istoria Ardealului și a sud-estului Europei, în cazul lui Dragomir), Constantin Marinescu (istorie universală medievală), Ioan Hudiță (istoria diplomației), Gheorghe I. Cantacuzino (arheologie și epigrafie), Ion D. Ștefănescu (istoria artelor), Teofil Sauciuc-Săveanu (istorie veche greco-romană), Victor Papacostea (istorie balcanică), George Fotino (istoria dreptului), Ștefan Ciobanu (istoria literaturii române vechi), Victor Slăvescu (istorie economică), Ion Nistor (istorie medie și modernă

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
Oprescu (istoria artelor) - București și A. Boldur (istoria românilor) - Iași. Aceștia se arătaseră mult mai deschiși colaborării cu comuniștii. La 1 octombrie 1947 au avut loc alte „comprimări” prin care au fost eliminați: Gh. Brătianu (istoria universală), I. Hudiță (istoria diplomației), V. Papacostea (istoria popoarelor balcanice cu privire specială la românii din sudul Dunării), Gh. Cantacuzino (instituții și istorie greco-romană), G. Fotino (istoria dreptului românesc), Alexandru Busuioceanu (istoria artelor), Vera Cancel (asistent provizoriu slavistică) - București; Petru Caraman (slavistică), Anton Nițu (asistent

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
fost pregătită, organizată și convenită din timp cu acordul țărilor participante la Tratatul de la Varșovia. Mai mult, s-a spus că acțiunile împotriva României au fost, chipurile, plănuite în cadrul Tratatului de la Varșovia”. Fără a respinge aceste învinuiri în forma obișnuită diplomației sovietice în asemenea situații, I. Aboimov a declarat doar că asemenea afirmații „provoacă doar nedumerire, nu au nici un fel de temeiuri și nu corespund realității”. într-un interviu acordat ziarului Komsomolskaia Pravda, publicat la 5 ianuarie 1990, în ajunul vizitei

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
este o întreprindere dificilă, în condițiile în care arhivele cele mai importante rămân deocamdată închise. Documentele relevante ale pontificatelor de după 1939 nu au fost declasificate, iar accesul la Arhiva Departamentului Cultelor de la București s-a făcut într-un mod netransparent. Diplomația ecleziastică a Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a secundat politica externă promovată de regimul de la București, inclusiv în relația cu Vaticanul, iar în Arhiva Sfântului Sinod s-au păstrat prețioase izvoare, foarte utile istoricului care ar dori să surprindă evoluția raporturilor

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
Sfântului Oficiu de excomunicare a catolicilor înscriși în partide comuniste sau care acordă sprijin comuniștilor. Reprezentantul diplomatic al RPR în Italia raporta Centralei MAE că semnificația decretului trebuie înțeleasă în contextul „noului val de ațâțări la război pornit de la Washington”. Diplomația de la București l-a perceput ca pe un act ce declară război comunismului, cu precădere „democrațiilor populare”, și nu avea nici o îndoială că Sfântul Scaun este unul dintre aliații noii organizații politico-militare create în Occident, NATO. De altfel, la 29

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
la 29 iulie 1949, Ana Pauker, titularul Ministerului de Externe, era informată că „un rol deosebit de activ, pe față și pe ascuns, în determinarea Italiei de a adera la Pactul Atlanticului de Nord l-a jucat Vaticanul. în schimb, aceeași diplomație punea articolele despre persecutarea Bisericii Catolice, apărute în presa din Italia, pe seama campaniei dirijate de Vatican, centrul spiritual și organizatoric al „reacțiunii” clericale din întreaga lume. Potrivit logicii Războiului Rece, Vaticanul era parte a lagărului „imperialist”, iar „agenții” săi erau

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
tonul antioccidental al propagandei comuniste de la București a crescut, iar justiția „populară” (în speță Tribunalul Militar București) a instrumentat între 28 și 30 iunie 1950 „procesul grupului de spioni și trădători”, farsă judiciară ce implica Nunțiatura și în urma căreia reprezentanții diplomației pontificale (internunțiul Gerald Patrick O’Hara, secretarul John C. Kirk și Guido del Mestri, auditor) au fost siliți să părăsească România, la 7 iulie. Deși diplomații Sfântului Scaun erau deja expulzați, răfuiala cu Vaticanul nu a încetat: după două săptămâni

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
grupului de spioni și trădători”, farsă judiciară ce implica Nunțiatura și în urma căreia reprezentanții diplomației pontificale (internunțiul Gerald Patrick O’Hara, secretarul John C. Kirk și Guido del Mestri, auditor) au fost siliți să părăsească România, la 7 iulie. Deși diplomații Sfântului Scaun erau deja expulzați, răfuiala cu Vaticanul nu a încetat: după două săptămâni, clădirea Nunțiaturii a fost ocupată de forțe ale Direcției Generale a Securității Poporului, care au arestat personalul românesc ce deservise reprezentanța diplomatică (cinci călugărițe, după unele

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
în urma tratativelor cu reprezentanții Sfântului Scaun: Vaticanul ar fi încetat în bună parte pretinsa campanie „calomnioasă” împotriva statelor din răsăritul Europei, iar discuțiile purtate au dat posibilitatea guvernelor din zonă să cunoască, într-o oarecare măsură, scopurile adevărate urmărite de diplomația pontificală. Avantajele erau însă imediat puse în balanță cu consecințele negative: „Cu toate că Vaticanul activează spre reluarea relațiilor diplomatice cu țara noastră, făcând unele declarații prin care susține că «România este o țară pe care o stimează și o iubește și

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]