5,722 matches
-
este un diplomat român, care deține funcția de ambasador al României în Suedia. Anterior a fost ambasadorul României în SUA, între 2013 și 2015. A fost secretar de stat în Ministerul de Externe în perioada 2007-2009, ambasador în Olanda între 2001-2007 și a
Iulian Buga () [Corola-website/Science/330309_a_331638]
-
diplomatică din această țară până în 2007. În aceeași perioadă, ambasadorul Buga a deținut și poziția de Reprezentant Permanent al României la Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice, unde, printre altele, a fost și Președinte al Comitetului Conferinței Statelor Părți între 2005-2006. Diplomat cu o carieră de peste 24 de ani, deținând rangul diplomatic de ambasador, a acoperit o serie de însărcinări în Ministerul Afacerilor Externe, atât în România cât și în exterior. Astfel, între 2007 și 2009 a deținut poziția de Secretar de
Iulian Buga () [Corola-website/Science/330309_a_331638]
-
atât în România cât și în exterior. Astfel, între 2007 și 2009 a deținut poziția de Secretar de Stat pentru Afaceri Politice și Strategice. A lucrat, de asemenea, ca director al Direcției pentru America de Nord, după ce a revenit din misiunile de diplomat în cadrul Ambasadei României la Washington și Consul General a.i. în cadrul Consulatului General de la Los Angeles. În Centrala MAE a mai ocupat și funcția de director-adjunct al Direcției de Protocol. Absolvent al Universității Politehnice din București, el a obținut ulterior titluri
Iulian Buga () [Corola-website/Science/330309_a_331638]
-
Ascanio Maria Sforza Visconti (n. 3 martie 1455, Cremona - d. 28 mai 1505, Roma) a fost un cardinal italian al Bisericii Catolice, în general, cunoscut ca un diplomat experimentat care a jucat un rol important în alegerea lui Rodrigo Borgia ca Papa Alexandru al VI-lea. Un membru al Casei Sforza, a fost născut în Cremona, Lombardia. Părinții lui au fost Francesco Sforza, ducele de Milano, și Bianca
Ascanio Sforza () [Corola-website/Science/330357_a_331686]
-
leagăn al umanității sistemele planetare Sol, Sirius, Alpha Centauri, 61 Cygni și Arcturus. Numele Dorwin este o referire la Darwin, reflectând interesul comun față de originile umanității. În plus față de statutul (posibil fals) de aristocrat, Lordul Dorwin demonstrează calități autentice de diplomat intragalactic prin funcția sa de reprezentant de frunte al Imperiului în anii de declin ai acestuia. El este responsabil cu negocierea tratatelor care garantează autonomia Anacreonului și a altor trei entități, cunoscute sub termenul generic de Cele Patru Regate. Dorwin
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
În plus față de funcțiile sale comerciale originale Piața principală a asistat la multe evenimente istorice, și a fost folosit la execuții publice ale deținuților. A fost un loc de ceremonii regale, ca parte a Căii Regale("Droga Królewska"), frecventat de diplomați și demnitari care călătorind spre Castelul Wawel. În 1364 regele Cazimir a ținut acolo Congresul Pan-European de la Cracovia pentru a propune o cruciadă antiotomană. La 10 aprilie 1525, Albert I al Prusiei plătit Omagiul Prusac lui Sigismund I al
Piața Centrală din Cracovia () [Corola-website/Science/329232_a_330561]
-
sau Berault Stewart, al patrulea lord de Aubigny (n. 1452 - d. 15 iunie 1508) a fost un militar francez, comandant al "Garde Écossaise" (Gardă scoțiana) și diplomat scoțian. Berault intra în "Garde Écossaise" și devine conte de Perche. Ulterior, aceasta va servi drept căpitan al Chateau de Vincennes, căpitanul și guvernator al castelului și a orașului Melun, căpitan și guvernator de Vire, executor judecătoresc de Berry, consilier
Bernard Stuart, lord de Aubigny () [Corola-website/Science/329287_a_330616]
-
de cărți și escroc, încearcă să fure banii lui Darie și este înjunghiat de acesta. Vagonul ia foc în îmbulzeala creată, iar doi bărbați (Spelbul și Siteavul) din grupul celor luați cu forța de nemți îl salvează de la moarte pe Diplomat. Trenul trebuia să părăsească România la Orșova, urmând a fi preluat de acolo de serviciul Căilor Ferate Austro-Ungare. Capătul de linie urma să fie unul dintre fronturile germane. La auzul veștii, naivul Darie are o explozie de bucurie nereținută la
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
În timpul călătoriei, Darie trebuie să aibă grijă de cel pe care îl înjunghiase. Diplomatul îl poreclește „Scaurus” („picior strâmb” în limba latină) și-i spune că-l va sili să-i plătească fapta, făcându-l sluga lui. Darie află de la Diplomat că trenul nu merge în Germania, ci în Balcani, în apropiere de Bitolia; oile trebuiau duse pe front, iar prizonierii urmau să fie folosiți acolo la săparea tranșeelor. În timpul traversării Dunării, Spelbul reușește să evadeze, iar Siteavul îl ucide pe
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
ei împotriva nemților, fiind apoi lăsați liberi să plece. Conducătorul partizanilor îi sfătuiește să meargă înspre România, deoarece traversarea Albaniei era periculoasă din cauza tulburărilor mari ce aveau loc în acea țară. În timpul drumului, Darie are halucinații și este îngrijit de Diplomat. Un turc le fură hainele pe când se scăldau într-un râu, dar două grecoaice (Chrisis și Popi), care nu-și mai văzuseră bărbații de trei ani, îi salvează din această situație neplăcută și le dau mâncare, băutură și haine, apoi
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
de 30—50.000 lei și primeau în schimb pașapoarte și bilete de vapor până la Cherbourg, unde erau abandonați și lăsați să se descurce singuri. Generalul Alexandru Văitoianu a fost arestat, dar eliberat ulterior. Filipovici s-a recunoscut în portretul Diplomatului, mărturisindu-i lui Zaharia Stancu, care-i trimisese un volum cu dedicație, că „în realitate am fost mult mai netrebnic decât în romanul tău”. Criticul Eugen Simion includea "Jocul cu moartea" printre cărțile ce l-au consacrat pe Zaharia Stancu
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
dar a sfârșit prin a se creștina și a o lua de nevastă, sau fapta Dioaicăi, cea care a scos ochii sfinților din biserică. Spre deosebire de alte scrieri, Zaharia Stancu păstrează aici o stare de mister, nedezvăluind nici adevărata identitate a Diplomatului și nici viciul pe care îl cultivă acesta și care-i adusese decăderea socială. Criticii literari au scos în evidență caracterul picaresc și pitoresc al romanului, considerându-l printre cele mai reușite scrieri ale lui Zaharia Stancu. Eugen Simion includea
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
ei”, deși mai slabă din punct de vedere estetic decât alte scrieri ale lui Zaharia Stancu, deoarece conține multe platitudini și absurdități. În opinia criticului, romanul are un aspect documentar insuficient, iar autenticitatea întâmplărilor și a personajelor este discutabilă. Portretul Diplomatului ar avea nevoie de o complexitate morală mai mare, cu un accent pus pe inteligența și ipocrizia sa, în timp ce cinismul personajului pare unul demonstrativ în lipsa ironiei. Meritul cărții îl reprezintă imaginarea unei asocieri de nevoie a două personaje cu caractere
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Șelimbăr, jud. Sibiu) a fost nobil de origine română, o personalitate aproape legendară a familiei Rațiu (în grafie maghiară Rácz) din Transilvania medievală, cu rădăcini vechi de la începutul sec. al XIV-lea. Petru Rácz a fost un curtean respectat, traducător, diplomat, reprezentant al împăratului Rudolf II în Rusia și la Sublima Poartă și reprezentantul principelui Transilvaniei Ștefan Báthory la a doua înscăunare a voievodului Moldovei, Alexandru Lăpușneanu. Pentru meritele sale a fost răsplătit de către împărat și principii Transilvaniei cu mai multe titlturi
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
Yakup Kardi Karaosmanoğlu (n. 7 martie 1889, Cairo - d. 13 decembrie 1974, Ankara) a fost un romancier turc, gazetar, poet și diplomat A venit pe lume în anul 1889, si este fiul lui Abdülkadir Bey, membru al unei familii renumite din Manisa și apropiat al lui Kavalalı Ibrahim Pasă alături de care se mută în Cairo, și al lui Ikbal Hanim, pe care
Yakup Kadri Karaosmanoglu () [Corola-website/Science/330930_a_332259]
-
Constantin cavaler de Flondor (n. 14 februarie 1889, Roman, județul Neamț - d. 15 iunie 1942, Cernăuți), a fost un jurist și diplomat (ministru plenipotențiar) român, apoi mareșal al Curții Regale. Constantin provenea din una dintre cele mai vechi familii boierești din Bucovina - începând cu Mic Albu, boier descălecător din Maramureș - membrii ei deținând dregătorii încă din secolul al XVI-lea. Ioan Flondor
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
au format trei linii genealogice. El a izvorât dintr-a treia ramură care a fost fondată de stră-stră-bunicul său, tot cu numele Constantin. Prin Dimitrie și Nicolae, fiii săi, linia s-a divizat din nou în două părți. Străbunicul viitorului diplomat, Nicolae, a moștenit Storojinețul. Gheorghe, fiul acestui Nicolae, a fost tatăl dirijorului și compozitorului Tudor cavaler de Flondor. Tudor (1862-1908) în sfârșit, căsătorit cu Maria Ciuntu (1865-1950), a fost părintele lui Constantin. Ultimul rezident regal al Bucovinei, Gheorghe Flondor a
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
se pare că ar fi existat, atitudinea intolerantă și actele de genocid frecvente comise de cruciați asupra șiiților și sunniților deopotrivă au dus la ralierea lui Sinan la cauza lui Saladin, în defavoarea cruciaților, care nu s-au dovedit suficient de diplomați încât să exploateze o posibilă alianță. Marele ismailit Rașid al-Din Sinan, a cărui poreclă „bătrânul munților” inspira teamă la curțile regilor și prinților, moare în jurul lui 1193. Autorul sunnit Ibn al-Jawzi plasează moartea acestuia în 1192 și îl descrie ca
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
İbrahim Müteferrika (n.1674 Cluj, România - d.1745 İstanbul, Turcia) a fost un diplomat, tipograf, editor, gravor, scriitor și traducător otoman cu origini maghiare. Este persoana care a înființat prima tipografie din Imperiul Otoman. Datele care există în momentul de față cu privire la viața, familia și numele pe care l-a avut İbrahim Müteferrika până la
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
după aproximativ 30 de ani de inactivitate a fost cumpărată de către Beylikçi Rașid și Vak’a-nüvis Vasıf Efendi, tipărindu-se cărțile intitulate "Sâmi", "Suphi ve Șakir tarihleri" și "Izzî Tarihi", apoi și-a continuat activitatea, în ciuda unor mici întreruperi. [[Categorie:Diplomați maghiari]] [[Categorie:Otomani]] [[Categorie:Tipografi]] [[Categorie:Traducători maghiari]]
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
Ioan Aurelian (Aurel) Racovitză ( n. 29 mai 1890, Botoșani - d. 24 iunie 1957, București), descendentul unei vechi familii boeierști, domnești, a fost un diplomat și general român, comandant al brigăzii nr. 6 de cavalerie. Racoviță a fost o mare familie de boieri originară din Moldova, ai cărei membri dintr-o ramură au fost domni în Țara Românească iar din alta au deținut importante dregătorii
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
fost ridicat de către diplomatul și negustorul de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el decedând la scurt timp după procurarea moșiei Hîncești, în 1817), ci de către urmașii săi - fiul Murat, care a demarat construcția vilei boierești, și nepotul diplomatului, Grigore, care a încheiat lucrările respective. Conacul, de asemenea, este un monument de arhitectură înscris în Registrul monumentelor de cultură al Republicii Moldova. După terminarea războiului ruso-turc din 1806-12, Manuc Bei părăsește Bucureștiul și își lasă numeroasele sale afaceri pe mâinile
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
1937 de Adolf Hitler. A încetat să fie decernat odată cu prăbușirea Germaniei naziste la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. a fost o decorație acordată de Hitler cetățenilor străini care au avut merite deosebite în susținerearea Reichului, în special diplomați, considerați că simpatizau Germania nazistă, la propunerea ministrului de externe. Dintre cetățenii germani, au primit decorația Konstantin von Neurath, care la 20 aprilie 1939 a primit versiunea specială a ordinului, și Joachim von Ribbentrop la numirea sa în funcția de
Ordinul Vulturul German () [Corola-website/Science/331018_a_332347]
-
Paul Dundes Wolfowitz (născut la 22 decembrie 1943) este un diplomat și politolog evreu-american. A îndeplinit în trecut funcția de adjunct al Secretarului de stat pentru apărare al Statelor Unite,Donald Rumsfeld în anii 1975-1976 și 2001-2005, și cea de președinte al Băncii Mondiale în anii 2005-2007. Wolfowitz a fost decanul Școlii
Paul Wolfowitz () [Corola-website/Science/331013_a_332342]
-
(n. 11 ianuarie 1946, Buhuși, județul Bacău) este un scriitor, scenarist, diplomat, istoric român. Între anii 2001-2005 a fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 2003 a fost, pentru o scurtă vreme, director al postului de radio România Cultural din Cadrul Societății Române de Radiodifuziune. A fost atașat cultural și secretar de
Eugen Uricaru () [Corola-website/Science/331020_a_332349]