6,113 matches
-
redutei turcești dinaintea Plevnei, comandantul Diviziunii a 4-a a reînceput seara atacul pentru a da satisfacție dorinței soldaților cari luaseră deja parte la întâia luptă. Românii luară șanțurile și se luptară corp la corp cu turcii cari puneau silințe disperate spre a opri de a escalada parapetele. Românii erau atât de înverșunați, încât se luptară astfel timp mai bine de o oră, fără a slăbi, contra unui inamic bine adăpostit și superior în număr.“158 388 bucureștii de altădată 157
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
imediat după sosirea bandei lui Nigaia, s-a întors cu fața la perete și s-a zăvorît într-un mutism care pe mine mă exaspera. Am alergat după doctor, dar m-am întors fără el. Tocmai atunci avea „un caz și mai disperat”: o femeie de nici treizeci de ani, care făcuse „o hemoragie urîtă”. După un ceas, cînd a venit, tata abia mai răsufla. Injecția, făcută în grabă, nu i-a redat pulsul. În mod neașteptat, doctorul mi-a cerut o lamă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la București, singura din țară la ora aceea, depinzând direct de Ministerul Învățământului, ca să pot urma În același timp și școala populară de artă - secția pictură, că pe vremea aceea la Fălticeni nu exista nici un curs de pictură; acolo umblasem disperat la Casa de Cultură să se Înființeze un Cerc (să pot Învăța), dar luni de zile nu am rezolvat nimic. De aceea am luat la rând toate Împrejurimile Fălticenilor și, de unul singur, am Început a desena și picta tot
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de cultul unui om, de mincinoși și lingușitori care întrețin cu inconștiență climatul apăsător și prostia urcate în jilț. Suntem sătui de corupție. Toți se roagă Ceaușeștilor prin petiții, scrisori, rapoarte de nedreptăți, de abuzuri, prin emisiunile dvs. se roagă disperați ca unor Cristoși care doar ei le mai pot aduce izbăvirea unui pașaport de fugă, de emigrare. Constituția țării o invocă de pomană, ea nu mai este o lege de bază, ci o lege să o vază dușmanii din afară
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
1974, în care se spune: Orice om este liber să părăsească orice țară, inclusiv propria lui țară... Vă rog ca măcar acestea să le faceți să fie respectate întocmai! Am motive destule ca să vă conving, deci, că situația mea e disperată și că sunt hotărât în mod justificat să părăsesc țara, orice și oricâte aș suferi. Iată: sunt muncitor la ICRAL Herăstrău, sectorul 1, și am un salariu tarifar de 1.754 lei lunar, bani ce sunt insuficienți spre a trăi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a se vinde cioara de pe gard. Avem și noi dreptul la viață, alături de familiile noastre, în condițiile unei depline libertăți, fără amenințarea comunistă. Sau cumva vom fi sacrificați pe altarul unor promisiuni înșelătoare? închei cu speranța că un asemenea apel disperat va fi luat în considerare sau va trebui să facem poate sacrificii supreme, ca să ușurăm situația unor alți conaționali? Un elev din România, 15 iulie 1983, difuzată la 25 septembrie 1983 Tovarășe Nicolae Ceaușescu, De Ziua Copilului, în toate ziarele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
etc., găsesc că e mai util pentru noi toți ca, atunci când ni se pune pumnul în gură aici, acasă, să folosim microfonul Europei Libere spre a spune un adevăr sau altul. Asta nu vrea să fie un îndemn la gesturi disperate, ci vrea să spună că, mai în glumă, mai în serios, coeficientul de adevăr difuzat de Europa Liberă depinde foarte mult și de noi, cei din România. Fiindcă, într-adevăr, noi, cei de aici, știm cel mai bine ce se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ulterioară în Canada, cerându-ni-se în acest scop vizele canadiene, și aceasta în ciuda declarației semnate la Ambasada Franței din București prin care ne obligăm să nu încercăm să ne stabilim în Franța, luându-ne toate angajamentele în acest sens. Disperați fiind, am tot încercat să obținem o viză oarecare, scopul nostru imediat fiind acela de a ieși din România, după care, în conformitate cu normele canadiene de emigrare, am fi putut fi preluați, în baza garanției comunității poloneze, de către autoritățile canadiene. Am
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a fost doar un abil pretext pentru înstrăinare a tot ceea ce constituiau amintirile de preț din locuința lui N.D. Cocea. Într-adevăr, o alterare a casei s a produs în 1950 imediat după moartea scriitorului , când, cu toate intervențiile mele disperate, autoritățile au introdus în una din cele trei camere care alcătuiesc imobilul o familie de chiriași, azvârlind mobilele, tablourile, cărțile, în stradă. Neavând condiții optime de depozitare, obiectele respective s-au deteriorat în cea mai mare parte. Aceasta a fost
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
este foarte departe de cea reală”... afirma tânărul Blecher și avem, poate, aici, prima explicație a titlului cărții de mai târziu. Întâmplările cotidianului nostru se petrec În „irealitatea imediată”... termenul ar putea numi himera acestei parțialități, nu doar evaziunile fastuoase, disperatele Încercări de a depăși limitarea și fragmentul. „Avem puține simțuri față de marele număr de Însușiri ale corpului. Suntem foarte departe de a cunoaște toate aceste Însușiri. Nu putem, de exemplu, Înregistra și crea (să reținem această precizare: nu putem «crea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
traducerea nu era Începută, Böll era mort, Societatea O.-O. lentă, birocratică, nu prea prospera. Întâlnirea cu autorul zăpăcitoarelor mesaje a Însemnat Însă autentificarea vie, acută, În cotidian, a patosului epistolar. Mi-ar fi greu să uit figura stânjenită și disperată a prietenului care asista, la Check Point Charlie, de cealaltă parte a Zidului, cum grănicerii est-germani Îmi verificau, din nou și din nou, pașaportul și bagajele și mă trimiteau, În cele din urmă, Înapoi, să aduc, de la Ambasada română din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care se hrănește și se perpetuează prin autodevorare, digerându-și coada, ci, mai ales, un altul sau același, aflat și el În serviciul simbolului. Crocodilul acesta mușca, cu dinții-fierăstrău, din strigătul „HELP”, Înscris pe un soi de franzelă abstractă. Strigătul disperatului era, astfel, și legătură cu agresorul care Îl Înhăța, ca pradă. Nota explicativă a autorului suna astfel: „Partea vulnerabilă a omului aflat În primejdie este strigătul după ajutor, tocmai partea, cu funcția de aperitiv, prin care crocodilul Îl Înhață. Ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am venit. În cetatea care a născut Cartea Eternă. În fața pietrei care a fost, cândva, om. Acum patru ani, bătrânul s-a lăsat desprins, brusc, din mâlul efemerității, din durerea care Înjunghia pereții de acvariu ai spitalului. Durerea sa pătimașă, disperată, ultima. S-a despărțit de zilele și nopțile amneziei senile, și a devenit piatră. La Târgul de carte am revenit acum doi ani și am revenit acum, În această zi toridă și mută pe dealul vechi În tăcerea eternității. S-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sector de viață românească și totul trebuie transformat din cap până în picioare. Am plecat din armată cu convingerea fermă că pe acest sector nu se mai poate face nimic. Renașterea românească nu putea veni decât din altă parte. În atacul disperat al unor politicieni de a lua locul altora, nu vedeam nimic aducător de lume nouă. Nădejdea era în tineret. În fața războiului pentru supremație dintre partide și provincii, tineretul își croise drumul său. El era și unitar în acțiunea lui și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Dar nici aici nu ne-a lăsat femeia. Pe o scară strâmtă, ne urcăm în podul șopronului, unde dormeau găinile. Speriate de brusca noastră irupție în locuința lor, păsările au zburat în curte cotcodăcind ca de groaza cuțitului. Dar mai disperați eram noi care nu știam dacă alarma găinilor nu va atrage atenția jandarmilor. Aici am stat înghesuiți, cu respirația tăiată, fără a face nici cel mai mic zgomot. Găinile se liniștiseră și ele și acum le vedeam de sus ciugulind
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Sima: „Petrașcu a luat în direcția bună, spre nord-est, unde se vedea un deal străjuit de o pădure, în timp ce eu m-am îndreptat spre sud-est apucând spre calea ferată. Văzând că nu-l urmez, Nicolae Petrașcu a făcut un efort disperat să mă ajungă din urmă și m-a târât după el... A fost o fugă ucigătoare cum n-am trăit în viața mea. Petrașcu mai voinic mergea înainte, iar eu îl urmam cu greu. Inima îmi bătea să iasă din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
că România s-a supus primatului forței și s-a obligat ca în două zile să-și retragă trupele din aceste teritorii. în situația de atunci orice guvern și orice conducător din lume s-ar fi aflat într-o situație disperată. Condițiile politice și militare erau cu totul în defavoarea noastră și în cazul unui conflict armat cu Rusia și în cel al unei invazii bolșevice în țară. România se găsea complet izolată, atât din punct de vedere politic, cât și militar
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dată la o parte și nu se putea ușor resemna, văzându-se alunecâd de pe o poziție pe care a stat mai bine de o sută de ani. Curând s-a recules și a început să se apere cu cele mai disperate arme ale politicianismului și ale intrigii. Mișcarea Legionară, ieșită din ultima prigoană cu pierderi incalculabile, trebuia acum să fie antrenată în politicianism și măcinată în certuri inteme, iscate pe motive de tactică sau pe motive de șefie. După căderea Căpitanului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
continuării luptei. Elementele luptătoare cu care a dus tot timpul acțiunea s-au legat de el și i-au rămas atașate pentru totdeauna. Fiecare bătălie aduna alte elemente de curaj și de abnegație și așa, după doi ani de încercări disperate de a lovi pe dușmani în inimă, toată Mișcarea s-a trezit luptând sub conducerea lui Horia Sima și ascultând de ordinele lui. După sosirea sa în țară, Horia Sima întrevedea o altă tactică de luptă a Gărzii de Fier
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să mă întorc acasă, la o oră de vârf, cu mijloace de transport în comun. Mai și ploua. Chiar dacă trebuie să aștept, mai bine iau taxiul, mi-am zis. Am ațipit de câteva ori în taxi, dar am făcut eforturi disperate să-mi țin ochii deschiși. Ar fi fost prea periculos să adorm. Aveam timp de somn acasă. După pofta inimii. Ca să rămân treaz în taxi, am încercat să mă concentrez asupra meciului de baseball care se transmitea la radio în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
căzute era îmbibat de apă și ne-am udat la picioare. Am trecut pe lângă două animale. Capetele lor aurii se legănau de la dreapta la stânga. Erau complet lipsite de expresie. — Mâncarea e tot mai puțină. Semn că se apropie iarna. Caută disperate fructe de pădure. Altfel n-ar veni niciodată până aici. După ce ne-am îndepărtat de panta dealului de sud, n-am mai văzut animale. Drumul se termina și el aici. Am luat-o spre vest, peste câmpuri golașe și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
panta înghețată a dealului. 23 În țara aspră a minunilor Gropi, lipitori, turn — Nu e cutremur, spuse fata. Ne paște ceva mult mai grav. — Adică? A vrut să zică ceva, a oftat adânc și apoi a clătinat puternic din cap, disperată. — N-am timp să-ți explic acum. Trebuie să fugim. E singurul mod în care ne mai putem salva. Chiar dacă te doare rana de la burtă... tot e mai bine decât să murim aici. — Bine, am zis resemnat. Am luat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că Paznicul mai incinera animale dincolo de Zid. Am trecut pe lângă niște animale. Bietele de ele căutau de mâncare, dar nu aveau nici o șansă prin zăpada aceea mare. Ne-au privit cu ochii lor albaștri. Oare cât înțelegeau din eforturile noastre disperate? Am început să urc dealul. Abia mai respiram. Umbra era grea, zăpada mare, eu îmi pierdusem antrenamentul fizic. Începuse iar să ningă. Nu vrei să-ți tragi puțin sufletul? mă întrebă ea. — Îmi pare rău, dar trebuie să stau cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
felul acesta, domnule Casian Maria Spiridon, asasinii “și-au făcut datoria așa cum au crezut de cuviință” . Dumneata, autor de texte jurnalistice scrise cu impuritățile entropiei nonempatice nu dispui de nervul care să comande fapta onestă . Te simți solidar cu minciunile disperate ce se scufundă lent în timp și îți strigi nostalgia avantajelor culante din forța aparatnicilor pcr . Pag. 132, 133 - “Pe mine m-au arestat în 18 decembrie. Am fost bătut crunt . Doreau să mă scoată spion . N-am păstrat nici un
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
cu seamă în Franța. Poezia lui F., publicată integral în franțuzește, poartă pecetea unui conflict dramatic, revelând dezorientarea individului când Dumnezeu își întoarce fața de la el. Tonul este mereu ambiguu, jocurile de cuvinte încearcă să abată atenția de la atmosfera sumbră, disperată. Ca un menestrel pe post de clovn, autorul oscilează dureros, îndrăzneț, sensibil, acut, între angoasă și plenitudine. În Schimbarea limbii nu înseamnă Schimbarea la față! (2000), abordează o problemă extrem de subtilă: apartenența sau nonapartenența la cultura română a scriitorilor care
FROSIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287101_a_288430]