6,536 matches
-
română. la Mănăstire, în prezent, își săvîrșesc serviciul 4 slujitori (tre preoți și un ierodiacon), 40 călugărițe și surori la ascultre. Istoria Mănăstirii e strîns legată de istoria regiunii Nisporeni, cunoscînd etape de înflorire și de decădere (de exemplu în timpul dominației sovietice a fost închisă și transformată în depozit). În apropiere de mănăstire este amenajat Cimitirul de Onoare Românesc, care a fost restabilit și inaugurat la 21 septembrie 2010 în memoria ostașilor români căzuți pe aceste locuri în timpul celui de-ai
Vărzărești, Nisporeni () [Corola-website/Science/305191_a_306520]
-
cele mai vechi sate atestate documentar în Moldova. Istoria sa datează încă din anul 1367. Satul este cunoscut pentru Mănăstirea Noul Neamț, construită în 1864, una dintre cele mai bogate mănăstiri din Basarabia, închisă de autoritățile sovietice de-a lungul dominației sovietice a Republicii Moldova. Se situează la sud de Tighina, pe partea opusă a Nistrului față de Tiraspol. În ciuda faptului că se situează în provincia istorică a Basarabiei, este controlată de autoritățile separatiste transnistrene. Conform Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului în Republica Moldova
Chițcani, Căușeni () [Corola-website/Science/305218_a_306547]
-
de peste 9 % în intervalul 2000 - 2004, fiind devansate în plan regional doar de Peru și Suriname. Acvatic - Fluvial Columbia beneficiază de 18.140 km de fluviu navigabil. Râurile Magdalena și Cauca au fost principalele artere de comunicație în interiorul teritoriului pe timpul dominației spaniole. Actulamene au o importanță secundară, datorită apariției altor căi de comunicație, și schimbarilor economice. Portul Leticia este acum cel mai important port fluvial al Columbiei, fiind situat pe Amazon, acesta asigură legătura cu Peru și Brazilia. - Maritim La oceanul
Economia Columbiei () [Corola-website/Science/305994_a_307323]
-
umbrit imaginea Franței pe plan internațional, conflictul luând sfârșit la finele secolului al XV-lea cu victoria dinastiei Valois și a dus la consolidarea autorității regale, care a devenit incontestabilă în secolele următoare. Secolul al XVI-lea este marcat de dominația Spaniei, ce se unește cu domeniile Dinastiei Habsburgilor - conducători ai Sfântului Imperiu Romano-German. Această nouă putere intră, în repetate rânduri, în conflict cu regii Franței,înregisrându-se succese de o parte și de alta. Războaiele Religiilor marchează sfârșitul secolului al XVI
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
ocupau funcții administrative foarte importante în Imperiul Otoman. Din 1669 până la 1821, fanarioții au servit ca dragomani (translatori) ai Sublimei Porți și ai ambasadelor străine. Alături de demnitarii bisericii și de funcționarii locali din provincii, fanarioții reprezentau clasa conducătoare greacă în timpul dominației otomane până la izbucnirea războiului de independență al Greciei. În timpul acestui ultim război, fanarioții au jucat un rol de primă importanță și au influențat deciziile Adunării Naționale, corpul reprezentativ al revoluționarilor, care a fost convocat în șase ședințe între 1821 și
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
din Muntenia. Domniile lui Ioniță Sandu Sturza în Moldova și a lui Grigore al IV-lea Ghica în Muntenia au fost primele domnii pământene, întrerupte rapid însă de ocupația rusă din timpul războiului ruso-turc din 1828-1829 și de perioada de dominație țaristă care a urmat. ("Vedeți și: Regulamentul Organic").
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
perioadei fanariote de la începutul secolului al XVIII-lea, cultura greacă a devenit predominantă. Aceasta a însemnat pentru început neglijarea instituțiilor tradiționale românești, iar pe de alta a însemant canalizarea energiilor domnilor fanarioți în direcția luptei de emancipare a grecilor de sub dominația otomană prin proiecte politice de creare a unei uniuni balcanice, practic un stat neobizantin. La aceasta ar mai trebui adăugată prezența omniprezentă și omnipotentă a clerului grec la toate nivelurile ierarhiei religioase, numeroase mânăstiri devenind închinate instituțiilor similare din Grecia
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
Bentzion Netanyahu a fost unul din redactorii Enciclopediei Ebraice, publicată în Israel, și este profesor emeritus la Universitatea Cornell din S.U.A. Mama, Tzila, s-a născut Tzila (sau Cela) Segal în 1912, în așezarea evreiască Petah Tikva, în Palestina sub dominație otomană într-o familie de evrei originari din Lituania. Binyamin Netanyahu a copilărit la Ierusalim. A trăit apoi, în ultimii ani ai deceniului 6 și în anii 60 ai secolului trecut, alternativ în Israel și în S.U.A., unde tatăl său
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
niciodată un tribunal inchizitorial. Responsabilii cu supravegherea și pedepsirea delictelor care țineau de credință erau anumiți preoți, prin intermediul Inchiziției Episcopale. Totuși, în timpul Evului Mediu în Castilia s-a acordat foarte puțină atenție ereziilor. Mare parte a Peninsulei Iberice fuseseră sub dominație arabă, iar regiunile din sud, în special teritoriile vechiului Regat de Granada, aveau o importantă populație musulmană. Până în 1492, Granada a rămas sub dominație arabă. Marile orașe, în special Sevilia și Valladolid, în Castilia și Barcelona în Regatul Aragonului, aveau
Inchiziția spaniolă () [Corola-website/Science/306060_a_307389]
-
în Castilia s-a acordat foarte puțină atenție ereziilor. Mare parte a Peninsulei Iberice fuseseră sub dominație arabă, iar regiunile din sud, în special teritoriile vechiului Regat de Granada, aveau o importantă populație musulmană. Până în 1492, Granada a rămas sub dominație arabă. Marile orașe, în special Sevilia și Valladolid, în Castilia și Barcelona în Regatul Aragonului, aveau populații importante de evrei. În timpul Evului Mediu, conviețuirea era relativ pașnică, chiar dacă nu lipseau incidentele-între creștini, evrei și musulmani, în regatele din peninsulă. Evreii
Inchiziția spaniolă () [Corola-website/Science/306060_a_307389]
-
Regele era singura autoritate executivă iar miniștrii erau responsabili doar în fața acestuia. În 1862, Otto von Bismarck a fost numit de către Regele Wilhelm I în poziția de Prim Ministru al Prusiei. Acesta a fost determinat să unească statele germane sub dominație prusacă, în acest scop angajând regatul într-o serie de războaie: Noul Imperiu al lui Bismarck a fost una dintre cele mai puternice entități din Europa continentală. Dominația Prusiei asupra noului Imperiu a fost aproape absolută, aceasta reprezentând trei cincimi
Regatul Prusiei () [Corola-website/Science/306080_a_307409]
-
Ministru al Prusiei. Acesta a fost determinat să unească statele germane sub dominație prusacă, în acest scop angajând regatul într-o serie de războaie: Noul Imperiu al lui Bismarck a fost una dintre cele mai puternice entități din Europa continentală. Dominația Prusiei asupra noului Imperiu a fost aproape absolută, aceasta reprezentând trei cincimi din teritoriu și două treimi din populație. Coroana imperială aparținea, în mod ereditar, Casei de Hohenzollern. Din punct de vedere intern, disparitățile dintre sistemele imperiale și prusac au
Regatul Prusiei () [Corola-website/Science/306080_a_307409]
-
a României până în noiembrie 2000. Începând din 13 august 1996, denumirea a fost ușor modificată în Convenția Democratică din România. CDR a fost desființată în anul 2000. Viața politică din România imediat după revoluția din 1989 s-a caracterizat prin dominația exercitată de Frontul Salvării Naționale (FSN), care la alegerile din 1990, obținuse circa 66% din voturile exprimate, iar președintele Ion Iliescu, candidatul susținut de FSN, câștigase alegerile prezidențiale cu circa 85% din voturi. Opoziția, reprezentată în principal de vechile partide
Convenția Democrată Română () [Corola-website/Science/306097_a_307426]
-
din poziția de președinte al Convenției, recomandându-l ca succesor pe Emil Constantinescu. Coabitarea partidelor politice în interiorul Convenției a fost relativ dificilă. Printre sursele de tensiune cele mai importante erau eforturile partidelor mai mici de a realiza o contrapondere la dominația PNȚCD, precum și politica UDMR de a obține autonomia teritorială pe criterii etnice. Pe rând, PSDR, UDMR, Partidul Liberal ’93 și Partidul Alianța Civică aveau să părăsească alianța, în perioada februarie - martie 1995. La 22 martie 1995, Constantinescu a fost reales
Convenția Democrată Română () [Corola-website/Science/306097_a_307426]
-
acestui locaș. Pe clădirea cea mai înaltă ce domină întreg complexul există un drapel alb cu o cruce roșie în mijlocul căreia sunt literele "O" și "Ț" suprapuse, reprezentând semnul patriarhiei ortodoxe grecești considerați "Păzitorii Mormântului Sfânt". Se povestește că în timpul dominației turce (deci înaintea mandatului britanic), păzitorii Mormântului Sfânt din Ierusalim, erau stabiliți de Înaltă Poartă (în funcție de prețul oferit), pază fiind dată diferitelor organizații bisericești ortodoxe și catolice. Conform tradiției, Patriarhul rânduit de Poartă la păzirea Mormântul Sfânt pentru perioada respectivă
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
printre ei numărându-se și Nelson Mandela. La procesul din Rivonia din iunie 1964, Mandela și alți șapte politicieni au fost condamnați la închisoare pe viață pentru trădare. Declarația lui Mandela la un proces a devenit faimoasă: "„Am luptat cu dominația albilor și cu dominația negrilor. Am dorit o democrație ideală și o societate liberă în care toate persoanele să trăiască în armonie și cu egalitate de șanse. E un ideal cu care vreau să trăiesc și să reușesc. Dar dacă
Apartheid () [Corola-website/Science/306153_a_307482]
-
și Nelson Mandela. La procesul din Rivonia din iunie 1964, Mandela și alți șapte politicieni au fost condamnați la închisoare pe viață pentru trădare. Declarația lui Mandela la un proces a devenit faimoasă: "„Am luptat cu dominația albilor și cu dominația negrilor. Am dorit o democrație ideală și o societate liberă în care toate persoanele să trăiască în armonie și cu egalitate de șanse. E un ideal cu care vreau să trăiesc și să reușesc. Dar dacă este necesar, este un
Apartheid () [Corola-website/Science/306153_a_307482]
-
încă stringente. Stilul sofist folosit de către Tucidide pune mai multă emfază pe calitatea discursului decât pe conținut. Deasemenea conținutul dialogului este foarte apropiat de subiectul discuțiilor sofiste ale timpurilor: faptul că moralitatea este fictivă și că cel puternic are o dominație înnăscută asupra celui slab. În cadrul capitolului „Despre dialogul Melian” sunt evidențiate argumentele clasice ale diplomației precum amenințarea folosirii forței, stimularea interesului adversarilor, distragerea atenției acestora, intoxicarea lor cu informații false.
Dialogul melian () [Corola-website/Science/306185_a_307514]
-
persecute revoluționarii cunoscuți. Mulți susținători ai revoluției din Sicilia, printre cale și cărturarul Michele Amari, au fost trimiși în exil pentru următoarele decenii. Liderul mișcării revoluționare din 1821 din Piemont a fost Santorre di Santarosa, care a vrut să elimine dominația austriacă și să unifice Italia sub Casa de Savoia. Revolta Piemontului pornită în Alessandria, unde trupele au adoptat "tricolorul" galben, alb și roșu al Republicii Cisalpine. Regentul regelui, prințul Carol Albert, în timp ce regele Carol Felix era plecat, a aprobat o
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
noilor mijloace de transport a facilitat afacerile și turismul, ducând la noi contacte și uneori și la conflicte între germanofonii din toată Europa Centrală. Modelul sferelor de influență creat de Congresul de la Viena din 1814-1815 după Războaiele Napoleoniene a stabilit dominația austriacă în Europa Centrală. Totuși, negociatorii de la Viena nu au ținut cont de forța crescândă a Prusiei în rândul statelor germane, neprevăzând că Prusia avea să conteste supremația Austriei printre acestea. Acest dualism german a prezentat două soluții la problema
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Prusiei și Rusiei la Jena-Auerstedt, Napoleon a dictat un tratat prin care Împăratul era obligat să dizolve Sfântul Imperiu Roman. Sub Imperiul Francez (1804-1814), naționalismul popular german a înflorit în statele germane reorganizate. Datorat în parte experienței comune (deși sub dominație franceză), au apărut diferite justificări pentru identificarea „Germaniei” ca un singur stat. Pentru filosoful german Johann Fichte, Primele granițe, originare și cu adevărat naturale ale statelor sunt fără îndoială granițele lor interioare. Cei ce vorbesc aceeași limbă sunt uniți unii
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
ca baza unei națiuni, dar, după cum observă istoricii contemporani ce studiază Germania secolului al XIX-lea, a fost nevoie de mai mult decât simpla similitudine lingvistică pentru unificarea mai multor sute de state mărunte. Experiența Europei Centrale germanofone din timpul dominației franceze a contribuit la conștientizarea unei cauze comune, aceea de a alunga invadatorii francezi și de a recâștiga controlul asupra teritoriilor proprii. Exigențele campaniilor lui Napoleon din Polonia (1806-1807), cele din Peninsula Iberică, din Germania apuseană, și ale dezastruoasei invazii
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
a lungul a trei zile, aceasta fiind cea mai mare bătălie terestră europeană din secolul al XIX-lea. Lupta a avut ca rezultat o decisivă victorie a Coaliției dintre Austria, Rusia, Prusia, Suedia și Saxonia, și a dus la sfârșitul dominației franceze la est de Rin. Succesul acesta a încurajat forțele Coaliției să-l urmărească pe Napoleon și dincolo de Rin; armata sa și guvernul s-au prăbușit, iar Coaliția victorioasă l-a încarcerat pe Napoleon în insula Elba. În timpul scurtei restaurații
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
al stângii popularizarea în mase a anti-socialismului ca și frustrările naționalismului tocmai învins în primul război mondial. În bună tradiție marxistă, Blackbourn și Eley atacă teza Sonderweg punând sub semnul întrebării ipoteza liberală conform căreia există o legătură obligatorie între dominația burgheziei, modernizarea industrială și o politică liberală (democrație). După ce Parlamentul de la Frankfurt s-a desființat, Frederic Wilhelm al IV-lea, sub influența generalului Joseph Maria von Radowitz, a susținut formarea Uniunii de la Erfurt, o federație de state germane, excluzând Austria
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
vedeau avantaje mari ale unirii se opuneau oricărui război între Prusia și Austria: orice astfel de conflict ar servi doar dinastiilor, nu și intereselor lor, pe care ele le considerau „civile”, și/sau „burgheze”. Opinia publică se opunea și ea dominației prusace. Populațiile catolice de pe râul Rin, mai ales în regiunile cosmopolite ale Kölnului și din foarte populata vale a Ruhrului, au continuat să țină partea Austriei. Până la sfârșitul primăverii, majoritatea statelor importante se opuneau eforturilor Berlinului de a reorganiza statele
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]