KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...220 221 222 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

mergi. între timp, o să caut să-ți vînez niște cărți. Asistentele care îi aduceau prînzul, veniră cu o carte cu benzi desenate, Anuarul lui Oor Wullie pe 1938, un roman polițist căruia îi lipseau coperțile, Nu mai sînt orhidee pentru domnișoara Blandish și o carte groasă și pătrățoasă, dar în stare bună, The Holy War, în care s-urile erau tipărite ca f-urile și jumătate din pagini nu erau tăiate. Lanark începu cu Oor Wullulie. Anumite pasaje îl făceau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
creion colorat, dar taică-său... — Vrei să zici că-i amuzant? — Aș vrea să poți vedea imaginile. Au o alură umoristică și plăcută, ceea ce e foarte reconfortant. — Nu mai ai nici o altă carte? — Doar una. Deschise Nu sînt orhidee pentru domnișoara Blandish și citi: „Totul a început într-o dimineață de vară din luna iulie. Soarele răsărise devreme prin ceața zorilor și trotuarele scoteau deja aburi de la rouă. Aerul străzii era rînced și fără viață. Fusese o lună obositoare, cu călduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
vocea spuse: — Continuă să citești. CAPITOLUL 10. Explozii O vizita de două ori pe zi și-i citea cu glas tare, oprindu-se doar cînd răgușea. Curînd nu-și mai aminti de cîte ori îi citiese Nu sînt orhidee pentru domnișoara Blandish. Odată, pentru a-i putea spune o altă poveste, urmări un film cu cowboy în cinematograful personalului, dar cînd i-l pomeni, ea avu un atac de furie. Credea numai în povești repetitive despre bărbați brutali și femei umilite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
al lui și, înspăimîntați de rana posibilă, se rostogoliră și se ridicară în picioare. După aceea, în ciuda încurajărilor venite de la aliații lor îThaw rămase surprins să constate că are aliați de partea lui), se mulțumiră să se înjure pînă cînd domnișoara Ingram veni și-i duse la director. Domnul Macrae era un bărbat îndesat cu o față de culoare porcului. — Bun, zise el. Care e pricina? Thaw începu să vorbească repede, iar explicația îi era întreruptă de înghițituri și bîlbîieli; se opri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Apoi: Dacă mai aud că vă mai bateți, o să aveți parte de același tratament, dar dublu. Acum duceți-vă în clasă. Fiecare își plecă fruntea pentru a-și ascunde fața chinuită și se duse în încăperea următoare sugîndu-și mîna lovită. Domnișoara Ingram nu le mai ceru să facă nimic în dimineața aceea. După bătaie, Thaw descoperi că orele de joacă sînt mai curînd plicticoase decît înspăimîntătoare. Stătea de obicei în colțuri izolate, cu un băiat pe care-l chema McLusky, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în timpul primelor săptămîni de școală, căutase cu atenție o fată pe care s-o ia tovarășă în aventurile lui imaginare, dar toate erau din același aluat vulgar ca și el. Aproape un an s-a resemnat să o iubească pe domnișoara Ingram, care era suficient de atractivă și a cărei autoritate îi dădea o anume prestanță. Apoi, într-o zi, cînd trecu pe la magazinul sătesc, văzu în vitrină o placardă care făcea reclamă la lipiciul Amazon pentru tălpile pantofilor. Acolo era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pentru tălpile pantofilor. Acolo era o fată blondă într-o armură grecească scurtă, cu o lance, un scut și un coif pe cap. Deasupra scria FRUMUSEȚE PLUS VITALITATE, iar fața ei avea o drăgălășenie dureros de dulce care făcea ca domnișoara Ingram să pară banală. în pauzele dintre mese, Thaw se ducea la magazin și se uita la fată cît ai număra pîna la zece. Știa că dacă o privea prea intens și prea des, chiar și ea o să i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
următoare. A doua zi aveau geometrie. Profesoara de mate vorbea foarte rațional și desena diagrame clare pe tablă, iar Thaw o privea, încercînd să recupereze prin intensitatea expresiei incapacitatea lui de a înțelege. O fată intră și spuse: — Vă rog, domnișoară, domnul Meikle dorește să-l vadă pe Duncan Thaw în camera cincizeci și patru. în timp ce traversau terenul de joacă spre baraca de lemn, Thaw o întrebă: — Cine e domnul Meikle? Profesorul de engleză. — Ce vrea de la mine? — De unde vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se face că toate cuvintele care ies pot răni ca niște pietre. Urechea încercă să se elibereze, concentrîndu-se asupra uruitului unei mașini care trecea încet pe stradă și tîrșîitului slab al picioarelor lui Kate Caldwell. Gura profesoarei se opri. Da, domnișoară, murmură el, și se așeză cu obrajii în flăcări. îi trebuiră patru nopți să-și încheie noua povestire cum se cuvine. I-o dădu domnului Meikle scuzîndu-se pentru întîrziere, iar domnul Meikle o citi și o respinse, explicîndu-i că încercase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în față, lîngă ea. Era o femeie măruntă, cu o gură strînsă, care brusca schimbătorul de viteze. Thaw, amorțit și cufundat în fanteziile lui sexuale, se așeză în spate, fără să asculte conversația. — Mary mai lucrează la manufactura aceea? — Da, domnișoară Maclaglan. — Păcat. Păcat că taică-tău nu poate obține o slujbă mai bună. Organizațiile astea în aer liber pentru care muncește atît de mult nu-l plătesc deloc? — Nu cred. Lucrează pentru ei doar în timpul liber. — Hm. Bine, sper c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de un verde-cenușiu. Era perioada refluxului, și marea limpede și deloc adîncă reflecta cerul albastru în nisipurile gălbui, dînd naștere unei culori ca de smarald. Un zăngănit brusc și înăbușit le zgîrie urechile. — Testează ceva la fabrica de armament, spuse domnișoara Maclaglan. Să sperăm că nu-i atomic. Dar n-a fost închisă fabrica de armament la sfîrșitul războiului? o întrebă Ruth. — Da, a fost închisă aproape un an, apoi a preluat-o Amiralitatea. Au preluat și căminul, dar nu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
întoarse și-i aruncă o privire, care voia să spună „Revino-ți!“. — Are una din crizele lui de șuierat, dar are pastile pentru asta. — Ei bine, cred că trebuie să se ducă la culcare imediat ce ajungem la hotel. La hotel, domnișoara Maclaglan îl conduse la etaj, într-un dormitor mic, curat și cu tapet floral. Se dezbrăcă încet, scoțîndu-și un pantof și uitîndu-se apoi zece minute pe fereastră, amînînd din clipă în clipă efortul de a-l scoate pe următorul. Afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de pipăit multiple, toate săpînd înverșunate găuri, depunîndu-și ouăle, împroșcînd veninuri spre plante și unele spre celălalte. în decăderea grădinii, vedea ceva asemănător cu propriile lui fantezii maligne. își trase convulsiv celălalt pantof, se dezbrăcă și se vîrî în pat. Domnișoara Maclaglan îi aduse o sticlă cu apă fierbinte și-l întrebă dacă dorea să citească vreo carte anume. El zise că nu, că avea cărțile lui. Ruth îi aduse masa pe o tavă. Mîncă, apoi se întinse și se masturbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
melcului strivit de sturz. începu să strige, dar se opri imediat. încercă să gîndească, dar gîndurile îi erau prinse în capcana vorbelor pastorului. Cum putea fi oare justificată lumea dacă nu doar ca pedeapsă? Pedeapsă pentru ce? în seara aceea, domnișoara Maclaglan chemă un doctor. Acesta intră în camera lui Thaw și se așeză lîngă pat - nu tocmai între două vîrste, cu o mustață neagră și un cap pătrățos, într-atît de vîrît între umeri încît părea că nu și-l poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
neagră și un cap pătrățos, într-atît de vîrît între umeri încît părea că nu și-l poate mișca independent de corp. îi luă lui Thaw pulsul și temperatura, îl întrebă de cînd era în starea asta și mormăi cu gravitate. Domnișoara Maclaglan aduse o cratiță cu apă fierbinte, cu o cutioară metalică prinsă în interior. El scoase părțile de sticlă și metal din cutie, le asamblă într-o seringă hipodermică, o umplu dintr-o sticluță cu capac de cauciuc și-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
este mai mică pentru că știu că nu o să mai fac niciodată lucrul acela, va fi o luptă grea dar cu ajutorul tău îi voi face față nu o să mai fac niciodată lucrul acela. în ziua următoare, o făcu de trei ori. Domnișoara Maclaglan trimise o telegramă mamei lui, care veni în ziua următoare în nord cu autobuzul. Rămase în picioare lîngă patul lui și-i zîmbi cu tristețe: — Deci nu te simți bine, fiule. El îi întoarse zîmbetul. — Ah, făcu ea. Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
un morman de pămînt și stînci. — Taci! Taci! țipă doamna Thaw. A doua zi dimineață, Thaw și maică-sa se întoarseră la Glasgow. Lui Ruth i se permisese să rămînă. în ziua aceea, au chemat o barcă la Kilnlochrua și domnișoara Maclaglan i-a dus cu mașina pînă la debarcader și le-a făcut cu mîna în timp ce înaintau în mare. Soarele strălucea la fel ca atunci cînd ajunsese aici cu cinci zile în urmă, și pentru prima oară văzu coasta verde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
întîlni cu profesoara de matematică pe cînd traversa holul. Ea îi aruncă o privire luminoasă și zise: — Ce-ai pățit, Thaw? Era încurcat. Ea-i zîmbi și-i spuse: — Le-ai spus tuturor că ai picat la matematică, nu? — Da, domnișoară. — Ei bine, rezultatele oficiale tocmai au fost afișate. Ai trecut. Felicitări. Thaw se holbă cu groază la ea. Spre sfîrșitul săptămînii, intră prin portalul de marmură al Bibliotecii Mitchell. Venise deseori aici să vadă facsimilele cărților profetice ale lui Blake

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
arhitectura spiralată a vreunei scoici, în timp ce vîrful creionului însemna hîrtia cu descoperirile ochiului. Profesoara încerca să-l corecteze prin argumente logice. — încerci să realizezi un model, Duncan? Aș prefera să nu o faci. Desenează doar ce vezi. — Asta și fac, domnișoară Mackenzie. — Atunci nu desena totul cu aceeași linie dură și neagră. Ține creionul ușor, nu-l strînge ca pe o cheie. Scoica este un obiect delicat, mai degrabă frumos. Desenul tău seamănă cu schema unei mașini. — Domnișoară Mackenzie, scoica pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Asta și fac, domnișoară Mackenzie. — Atunci nu desena totul cu aceeași linie dură și neagră. Ține creionul ușor, nu-l strînge ca pe o cheie. Scoica este un obiect delicat, mai degrabă frumos. Desenul tău seamănă cu schema unei mașini. — Domnișoară Mackenzie, scoica pare delicată și simplă pentru că e mai mică decît noi. Pentru molusca din interior este ca o armură, ca o casă, ca o fortăreață umblătoare. — Duncan, dacă aș fi biolog marin, poate că m-ar preocupa cum este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
este folosită scoica. Ca artist, mă interesează doar aparența lucrurilor. Insist să apară frumoasă și delicată, iar pentru asta trebuie să fie desenată frumos și cu delicatețe. Nu-i cazul să arăți micile crăpături. Sînt pur accidentale. Ignoră-le. — Dar domnișoară Mackenzie, crăpăturile indică natura scoicii - doar o asemene scoică se poate crăpa așa. E ca negul de pe buza lui Cromwell. Dacă-l ignori, nu mai este un portret al lui Cromwell. — Bine, dar te rog să nu faci negul mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Atunci ce te determină să pictezi lucrări religioase fără bani? — Ambiția. Vechiul Testament conține tot ce poate fi pictat: peisaje universale, personaje, vise, aventuri și povești. Noul Testament e mai limitat. Nu-mi place prea mult. — Priviți iepurii ăștia de lîngă lac, domnișoară Byres, zise domnul Smail. Aproape că-i auzi cum ronțăie. Apoi reportera se uită la peretele pe care era pictat Edenul și întrebă: — Cine-i figura aceea din spatele rugului cu o șopîrlă la picioare? — Dumnezeu, spuse Thaw, uitîndu-se stînjenit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Am trecut recent prin asemenea războaie. Poate vedea chiar dincolo de ele, pînă la cetatea drepților profețită de St. Ioan, Dante, Marx. Nu l-am citit pe Marx, dar... — Păsările astea din pomul vieții sînt minuni de delicatețe, nu-i așa, domnișoară Byres? zise domnul Smail de la depărtare. — Dar de ce-i Adam negru? — E, de fapt, mai curînd roșu decît negru, murmură pastorul, iar numele „Adam“ derivă din cuvîntul ebraic „pămînt roșu“. — Dar Eva e albă! — Roz perlat, preciză Thaw. Mi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
curînd o tragedie decît o comedie? Thaw rîse și zise: — Depinde la care dintre aspectele ei privesc. — Și ce veți face după ce veți termina lucrarea de-aici? — Sper să pictez niște reclame. Am nevoie de bani. — Vă place pictura monumentală, domnișoară Byres? o întrebă domnul Smail. — Problema e că nu-s critic de artă. Evening News nu are un critic de artă care scrie regulat. Duncan, vrei să te urci pe scară și să te prefaci că-i pictezi pe Adam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
milenariști în comitet, și cine să-i condamne? Oare rugăciunea umanității din toate timpurile nu a cerut hrană naturală din belșug? Imposibil, desigur, dar wer immer strebend sich bemüht et cetera. Și trebuie să mănînci, dacă nu, veți spune ca domnișoara Weil că nevroza anorexică e o datorie sacră. — Da, o să mănînc! strigă Lanark cu sălbăticie. Dar vă rog să nu mă mai bombardați cu nume caraghioase și citate fără sens! Tremină toate farfuriile pe care Rima și Ritchie-Smollet le lăsaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]