6,786 matches
-
lui Hauptmann. Ce a găsit poliția? În primul rând, sub grinda garajului, o sumă mare, peste jumătate din banii lui Lindberg. Al doilea, garajul era construit din același lemn din care era și scara pe care s-a urcat În dormitorul copilului. În privința banilor, a declarat că i-a primit de la un prieten german, care În adevăr a existat, dar care plecase În Germania și murise acolo de tuberculoză. Ca și cum dovezile acestea nu erau zdrobitoare, naiva poliție americană a continuat Însă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
perfectă. Stațiunea nu are hotel. În masivul păduros din sudul lacului sunt sumedenie de mașini și corturi. Corturile sunt de mărimi foarte diferite. Sunt În special foarte mulți studenți și studente, unii instalați În corturi de 20 de persoane, adevărate dormitoare. Un restaurant mare, elegant, stă la dispoziția turiștilor. Mulți și-au instalat bucătării bine asortate. Fata directorului de la Moro, frumos Îmbrăcată, servește de zor. E acaparată de clientelă așa că nu putem schimba decât puține cuvinte. O dau exemplu Sănduței, de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Fostul președinte Hoover e În localitate, venit la pescuit păstrăvi. În centrul orașului, proprietarul unui mare hotel, pentru a atrage clientela, a umplut curtea cu cabine. Sunt două alei, pline de o parte și de alta, cu cabine ce oferă dormitor, sufragerie-bucătărie și un garaj cu trei pereți. Din garaj se poate intra direct În sufragerie. Prețul e 2,50 dolari. Mașina de gătit are tot ce-i trebuie. Lemnele sunt frumos despicate și făcute stivă. În holul hotelului un bazin
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
la ceaiul de dimineață. Calmul lor mi s-a transmis și mie, cu toate că eram oarecum preocupat de locația viitoare a havanului și a pujei. La meditația de dimineață foarte mulți au rămas pe dinafară. Adăugându-i și pe cei de la dormitoare, plus pe cei ce erau așteptați să sosească în continuare, în special mulți indieni... - Unde vom încăpea cu toții? - mă întrebam singur. Personal, mă vedeam înafara zonei de maximă intensitate vibratorie, dar nu era de neglijat nici atenția oferită de Mama
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Toată aspra judecată doar în noi a fost. Evident, am fost iertați, căci am primit o groază de cadouri: multe vibrații, în primul rând, apoi muzică și dans (a se citi bucurie) la concertul de la Arcub, dar și seara la dormitor. Descătușare de energii prin cânt, poezie, teatru, dans și joc. Dezinhibare totală! Sărbătoarea Luminii a pus în evidență frumusețea din noi, a anulat micile urâțenii și ne-a armonizat cu noi înșine, adică cu Esența noastră; am rămas ceea ce suntem
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
chiar pe dumneata, arată spre o domnișoară superbă, care roșește imediat. Ce gheață ar putea rezista zâmbetului dumneavoastră ? Și urma să cânte un tango despre „fetițele dulci“ ale orașului, care, amețite de șarmul său, cădeau în plasa și apoi în dormitorul lui, seară de seară. Căci iubea cu patimă femeia, ca nimeni altul. Găsea în frumusețea lor adevărate muze, care îl încărcau cu o energie nemaipomenită, și lor le cânta pe scenă versuri despre iubire și amor. Fiecare poveste de dragoste
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce vă poftește inima sau portofelul. Încă un bărbat între picioarele dumneavoastră, ce contează ? — Ironic, nu, domnule Vasile ? râde ea. Câte femei ar vrea să se culce probabil cu dumneavoastră, căci de auzit s-au auzit multe în oraș despre dormitorul dumitale, câte femei v-ar dori măcar pentru o clipă și ar fi în stare să facă orice pentru asta, și totuși dumneavoastră vreți să mă plătiți tocmai pe mine. N-aș fi crezut că sunteți atât de naiv și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Dovadă că nu i-a păsat câtuși de puțin de faptul că era căsătorită, când a aflat mult prea târziu oricum. Era deja prins de șarmul ei exotic, iar nopțile sălbatice de dragoste erau fiecare de neuitat. Odată ajunși în dormitor, inocenta cu ochi de copilă se transforma imediat într-o femeie care reușea să pună stăpânire pe bărbatul ei, satisfăcându-l în feluri în care acesta nici nu visase. Cu mișcări lascive de felină, mereu într-o lenjerie intimă provocatoare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-mi importanță - a anilor ’80 ai erei Reagan și, indirect, a civilizației occidentale la vremea respectivă. Chiar și profesorul a fost convins, iar după câteva corecturi și revizuiri ușoare (îl scrisesem în mare viteză, fără pauză, întins pe jos în dormitorul meu din LA) l-a prezentat agentului său literar și editorului, amândoi fiind de acord să-l preia (editorul cumva fără tragere de inimă - un membru al consiliului editorial exclamase: „Dacă există un public interesat de zombii care o sug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am spus că mă hotărâsem să mă costumez pur și simplu ca „mine însumi“. Purtam blugi tociți, sandale, un tricou alb larg, imprimat cu o floare gigantică de marijuana și un sombrero în miniatură, de paie. Ne găseam într-un dormitor de mărimea unui apartament spațios atunci când am avut acest schimb de replici și am încercat să clarific situația ridicându-mi brațele și rotindu-mă încet ca să-i dau șansa să-l admire pe Bret din toate unghiurile. - M-am decis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
supărat. - Și pe cine e Terby supărat? - Terby m-a zgâriat. Și-a întins brațul spre mine, iar eu m-am chiorât în bezna purpurie, dar n-am văzut nimic. Devenea exasperant. - Robby - ia-o pe sora ta înapoi în dormitor. Știi că are nevoie de douăsprezece ore de somn și deja e foarte târziu. A sosit ora oficială de culcare. - După aia pot să vin înapoi? întrebă el. - Nu, nu poți, am zis, observând că jumătate din margarita lui dispăruse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zise ea fără să se uite la mine. O clipă mai târziu, observând că eram tot acolo, a adăugat: Dispari. Dar Sarah nu voia să se întoarcă în camera ei - era mult prea speriată, așa că Marta a condus-o în dormitorul nostru. Cocaina curgea prin mine în timp ce Ramones cântau „Nu vreau să fiu înmormântat într-un cimitir de câini/ Nu vreau să-mi retrăiesc viața“ și când m-am împleticit în mijlocul unui grup de studenți care dansau și când am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
disperare pură, aproape viscerală - aveam nevoie de încă o linie. Am scrutat din nou mulțimea. Jay alunecase în sfera celebrităților - soția mea și David Duchovny -, iar Robby dispăruse. Așa că am urcat pe scările impozante, curbate, la primul etaj, să verific dormitorul lui Sarah - folosindu-mă de o așa zisă investigație a cazului Terby, scuza pentru o nouă linie de prizat. Era atât de liniște, că abia dacă puteam auzi cheful de la parter; atât de mare era casa. Dar era și foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să ies din camera lui Sarah, se auzi un soi de cântat, clar, o voce subțire care se transformă într-o cotcodăceală guturală - venea din pat - și un val de adrenalină îmi străbătu trupul, se revărsă din mine și inundă dormitorul cavernos. N-am privit înapoi în timp ce am alergat pe coridor, aplicele pâlpâind și stingându-se în timp ce treceam pe lângă ele, iar când am năvălit în jos pe scările curbate care duceau spre sanctitatea biroului meu, mi-am dat seama că pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-vă una ca asta dacă puteți; nu era un concept decorativ pe înțelesul oricui). Interiorul aborda tonurile liniștitoare ale unui castel de nisip și ale porumbului, liliacului și făinii albe. Impozantă și voluptoasă, elegantă și economic mobilată, casa avea patru dormitoare cu tavane înalte, un apartament „principal“ care ocupa jumătate din primul etaj, avea șemineu, bar, frigider, două debarale înalte, largi de 50 de metri pătrați, jaluzele care dispăreau în niște nișe din tavan și fiecare dintre cele două băi adiacente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zis atac? Cred că e destul de clar că... Jayne tăbărî asupra mea. - De ce excluzi ipoteza că poate a făcut-o unul din studenții tăi demenți de beți ce erau? - Studenții mei aveau lucruri mai bune de făcut decât să răscolească dormitorul fiicei... - Da, să se fută sub dușuri - habar n-am cine erau - și să prizeze cocaină de pe masa din bucătăria noastră. Încă mă săgeta cu privirea, cu mâinile înfipte în șold. O pauză mai lungă, în care am adunat venin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mea. Dar cum a dus asta la o relație de celibat? („A da, cum oare?“ îmi șoptea deseori vocea întunecată din adâncul minții mele.) Pur și simplu dădeam vina pe câte o scuză inventată în timp ce zăceam în patul imens din dormitorul întunecat, cu ușa încuiată, perdelele trase, penisul moale cuibărit imobil pe pulpa mea: oboseala, stresul, romanul, mareele firești ale dorinței, medicația antidepresivă; făcusem aluzie chiar și la anume traume sexuale din copilărie. Ea nu încerca să-și ascundă resentimentul. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și am încercat s-o liniștesc cu vagi generalități pescuite din talk-show-urile lui Oprah. „E sexul mai important decât copiii sau carierele noastre, Jayne?“ am întrebat-o într-o noapte. „Cred că o ducem destul de bine.“ A oftat în întunericul dormitorului. „Faptul că nu avem parte de sex în momentul ăsta nu înseamnă cu nu sunt al tău“, i-am spus cu multă blândețe (asta a fost prima noapte când am dormit în camera de oaspeți). Și așa am ajuns ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
casei. Jayne mă văzu și chiar îmi zâmbi, iar eu am interpretat asta ca pe o invitație să zâmbesc și eu și să mă alătur lor. Mergând spre ei m-am uitat și eu în sus. În jurul ferestrelor largi ale dormitorului principal și deasupra ferestrelor frantuzești care dădea spre camera media situată sub dormitor se puteau vedea niște pete uriașe, unde vopseau albă se cojise, lăsând la iveală stucatura roz de dedesubt. Omar ținea în mână un pahar de cafea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca pe o invitație să zâmbesc și eu și să mă alătur lor. Mergând spre ei m-am uitat și eu în sus. În jurul ferestrelor largi ale dormitorului principal și deasupra ferestrelor frantuzești care dădea spre camera media situată sub dormitor se puteau vedea niște pete uriașe, unde vopseau albă se cojise, lăsând la iveală stucatura roz de dedesubt. Omar ținea în mână un pahar de cafea cu gheață de la Starbucks și cu ochelarii de soare împinși pe frunte, părea total
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oricare altă noapte, dar când m-am dus în biroul meu să încerc s-o sun din nou pe Aimee Light, ușa s-a deschis brusc și Jayne m-a condus sus în timp ce ce-mi șoptea nu știu ce în drum spre dormitorul principal, pe lângă aplicele care pâlpâiau, și mi-am dat seama după zâmbetul ei catifelat că aștepta ceva de la mine, un fel de promisiune. Am simțit aceeași pornire, dar nu i-am putut da curs - era prea târziu. Era de dorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oaspeți după ce recapitulasem cele văzute pe câmpul dezolant din spatele casei. Mă gândisem involuntar la tata, și nu la Patrick Bateman. Dar greșisem. Pentru că acum amândoi se întorseseră. Duminică, 2 noiembrie 1 2 c i n a M-am trezit în dormitorul matrimonial în prima dimineață de mai multe săptămâni încoace, întinzându-mă plăcut în patul gol, reconfortat de pilula de Ambien din seara trecută, iar în bucătărie Jayne pregătea micul dejun bogat de duminică, apoi am făcut un duș prelungit înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pătrundea prin ușile glisante în camera media, unde Robby încă zăcea întins pe covor în fața televizorului, iar Sarah stătea tot în poala lui Wendy care ce îi citea povestea acelor băieți pierduți pe o insulă, iar deasupra lor se afla dormitorul principal cufundat în întuneric. Iar de jur în jur se vedea marele perete al casei care se cojea. Ieri dimineață, de aproape, porțiunile de pe perete nu apăruseră atât de mari ca acum, când le priveam din acest unghi. Peretele era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
foarte scund, dar casele erau atât de îndepărtate una de alta, încât orice reclamație privitoare la o eventuală lipsă de intimidate devenea nerelevantă. Încă îi puteam distinge pe copii în camera media, dar privirea mea călători mai departe, luminile din dormitorul patrimonial fiind acum aprinse. Am verificat de două ori, dar Wendy era în același scaun, ținând-o pe Sarah în brațe. Am gândit din nou cât...de straniu...însă de data asta gândul era tivit cu o mică doză de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de două ori, dar Wendy era în același scaun, ținând-o pe Sarah în brațe. Am gândit din nou cât...de straniu...însă de data asta gândul era tivit cu o mică doză de panică. Eram convins că luminile din dormitor fuseseră stinse cu câteva clipe înainte. Sau numai acum îmi dădeam seama de asta. Nu eram sigur. Mi-am ațintit privirea asupra întregii case, uitându-mă întâi în direcția camerei media, însă o umbră din spatele ferestrei dormitorului îmi atrase atenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]