12,690 matches
-
e mai bine să te dedai de unul singur. CÎnd bei un single malt vechi de patruzeci de ani, ar fi păcat să-ți pierzi concentrarea sporovăind cu cineva. Tata a decis să vîndă revista Cărți de astăzi unui alt editor, rămînÎnd totuși redactor-șef. Administrația revistei a fost transferată pe bulevardul Saint-Germain, la nr. 212, Paris, arondismentul VII, iar pentru America de Nord, abonamentele se puteau face la Périodica, Avenue Papineau la Montréal. Fiecare număr era pe atunci o elegantă plachetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
profund Înregimentat, foarte preocupat de Revelația vieții veșnice (majuscula e de la mine), neîndoindu-mă de faptul că se cuvenea, Înainte de orice, să caut Împărăția cerurilor, restul fiindu-ne dăruit pe deasupra. Sfîrșitul anilor cincizeci, care a marcat declinul colecțiilor catolice la editorii de literatură generală, a asistat și la dispariția editurii tatei, Les Éditions du Cèdre, care publicase vreo treizeci de lucrări și contribuise la hrănirea, vreme de cincisprezece, ani a unei familii cu șase copii, ceea ce constituia principalul ei scop, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Roncalli, patriarhul Veneției. Se dusese și la Chicago, unde fuseseră traduse două dintre cărțile lui și unde ținuse o conferință În engleză În prezența arhiepiscopului local. Pe coperta interioară a celor două cărți publicate de Henry Regnery Company - unul din editorii lui John Dos Passos - se putea citi: From a deep and intimate personal experience in marriage, Franz Weyergraf has written books on the happiness possible for married couples. Experiența mea nu era chiar atît de deep. Tata mă Întrebase care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cărții Copilăria copiilor mei, din care tata mi-a dedicat un exemplar din care nu erau destinate comercializării tipărite pe hîrtie whatman, o hîrtie frumoasă care se găsea deja foarte greu În anii șaizeci. Cu siguranță că se luptase cu editorul ca s-o obțină. (Nu mai edita el Însuși de cînd cu succesul cărții precedente.) Am citit primele treizeci de pagini umplînd marginile foilor cu semne de Întrebare și de exclamație În fața unor fraze ca aceasta: „Tații nu fac confidențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Lipsa de măsură e măsura textului dumitale“. A vorbit cu căldură de textul meu acelora care alcătuiau la vremea respectivă ceea ce un recent biograf al lui Faulkner numește the glittering Gallimard entourage, iar eu am primit prin poștă un contract. Editorii au nevoie de manuscrise. CÎt despre mine, eu aveam nevoie de bani. PÎnă la urmă ne-am Înțeles. Pentru mărgelele de sticlă pe care le reprezenta avansul editurii, eu, ca un credul negru bantu, mi-am cedat fildeșul și aurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Într-o bibliotecă semănînd cu sacristiile pe care le cunoscusem cînd eram ministrant la biserică. În vitrine, În loc să fie așezate anafornițe și vase de Împărtășanie, fusese pus un exemplar din fiecare dintre cărțile publicate de cincizeci de ani Încoace de către editorul lui Gide și Claudel. Stăteam la una din mesele la care, Înaintea mea, alți romancieri Își scriseseră dedicațiile pe lucrări oferite tatălui meu. La masa vecină se afla Pierre Mendès France, pe care S.A. Gallimard, venit să-l salute, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de vreo zece zile, nu mi-am făcut probleme. Cartea avea cinci sute de pagini. Trebuia să le las timp s-o citească. Chiar dacă ar fi vrut să mă sune ca să mă felicite că am intrat În prestigiosul catalog al editorului meu, n-ar fi putut s-o facă: telefonul tot nu era instalat la mine acasă. Tata scrisese articole despre filmele mele - Îmi luase și un interviu pentru un săptămînal italian cînd fusesem premiat la festivalul de la Berlin - și desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Poate că mă și feream de mama care-l făcuse pe tata (zicea el) să renunțe la romanele lui. „Tu te afli aici ca să mă ajuți să scap de tină, de sînge, de sfîșieri“, Îi declarase el odinioară mamei prin intermediul editorului, „Hristos nu ți-a dat o altă menire“. Dumnezeule, dacă Hristos i-a dat cumva mamei și menirea de a mă curăța pe mine de tină, atunci s-a zis cu romanul meu! Prietenii cărora mă spovedeam nu puteau pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trimisesem părinților. Astăzi, la mai bine de douăzeci de ani de la moartea tatei, tot nu știu care e adevărata explicație și, deși am avut de sute de ori ocazia, nu mi-a venit să abordez subiectul cu mama. Puținii bani pe care editorul socotise că mi-i poate avansa asumîndu-și toate riscurile Îmi serviseră ca să-i ofer cîteva pahare de șampanie cu suc de portocale lui Jennifer În ultima noapte pe care o petrecuse la Paris - a refuzat să mă lase s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
toți din casă, spuse el, pe un ton mai serios. Unul dintre ofițerii mei se va întoarce după masă pentru a lua declarații. ă Dar Osip Maximovici și Vadim Vasilievici vor fi la editură. ă Editură? ă Osip Maximovici este editor. ă Înțeleg. Mi-ați spus că Osip Maximovici nu a fost aici în ziua diferendului. știți unde a fost? ă A stat la o mănăstire din provincia Kaluga. ă Optina Pustin? ă Aveți dreptate. Era în sihăstrie. ă Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
întoarse îmbufnată. ă Domnule, vă solicit o explicație, spuse Osip Maximovici și închise ușile în urma sa. ă Conduc o investigație privind moartea a trei persoane. ă și o suspectați pe Anna Alexandrovna? ă Este important ca să stabilim adevărul. Dumneavoastră, ca editor de opere filozofice, ar trebui să știți mai bine asta. ă Anna Alexandrovna este o femeie respectabilă. Nu aveți niciun drept să dați buzna aici cu întrebări insinuante. ă și cum de știți că întrebările mele sunt insinuante? Ați tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
șopti Salitov. ă Da, confirmă Porfiri. Oare ce a răscumpărat? Vadim Vasilievici ținea o cutie mică de aur puternic ornamentată. O adăpostea protectiv în ambele mâini, ca și cum era vorba de o pasăre rănită pe care a salvat-o. Vederea asistentului editorului în fața casei de amanet puse în mișcare o serie de conexiuni în mintea lui Porfiri. ă Cărțile! murmură el. Da, desigur! Totul e acolo în cărți! Cu ochii plini de emoție îl urma pe Salitov prin piața de vechituri spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
urmare, vă voi asculta. și apoi am să vă dovedesc contrariul. Porfiri îl aprobă. ă Îl voiați pe Stepan Sergheievici mort fiindcă el vă știa secretul sau, mai bine zis, secretele. Primul secret este că dumneavoastră, Osip Maximovici, sunteți atât editorul Atenei, cât și al lui Priap. Cu alte cuvinte, sunteți editorul unor texte respectabile de filozofie, dar și al unor obscenități dezgustătoare. Goriancikov știa asta fiindcă lucra pentru dumneavoastră în dublă capacitate. Acesta este și înțelesul unuia din citatele interpolate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Porfiri îl aprobă. ă Îl voiați pe Stepan Sergheievici mort fiindcă el vă știa secretul sau, mai bine zis, secretele. Primul secret este că dumneavoastră, Osip Maximovici, sunteți atât editorul Atenei, cât și al lui Priap. Cu alte cuvinte, sunteți editorul unor texte respectabile de filozofie, dar și al unor obscenități dezgustătoare. Goriancikov știa asta fiindcă lucra pentru dumneavoastră în dublă capacitate. Acesta este și înțelesul unuia din citatele interpolate în traducere. „Oare nu a dormit Alcibiade cu Socrate sub același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
N-am găsit nici un singur negru mai de Doamne-ajută Într-un an Întreg. — Mi-a venit o idee, zise Kitty. De ce nu dai un anunț la Craigslist, În care să pretinzi că ești un producător În căutare de cameraman sau editor sau coproducător? Poți să pui câte un anunț la fiecare categorie. Te prefaci că ai un superproiect În așteptare și Îi chemi la un interviu. Îi alegi pe cei care-ți plac mai mult și care nu sunt cuplați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
murit, nu i-ar fi păsat decât unei persoane: proprietarului. Așteptase ani de zile să pună mâna pe mansarda cu chiria controlată și să-i ridice prețul la valoarea de pe piață. Charlie habar n-avea că Își Întrerupsese lucrul ca editor la primul ei film artistic ca să meargă la L.A., iar această hotărâre o băgase În multe necazuri. Pe lângă faptul că Dana Diamond, clienta ei, o hărțuise cu telefoane zilnice la L.A., mai avusese și ideea cretină de-a suna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să fie citită În toate bisericile moscovite. „Dar care este legătura dintre Protocoale și Planul nostru?“ Întrebasem eu. „Tot vorbim de Protocoalele astea, ce-ar fi să le și citim?“ „Nimic mai simplu“, ne spusese Diotallevi, „mereu există câte-un editor care le retipărește - mai mult, altădată o făceau arătându-se indignați, din Îndatorire documentară, apoi, Încet, Încet au reînceput s-o facă cu satisfacție“. „Ce creștinesc din partea lor.“ 93 Unica societate cunoscută de noi care ar fi capabilă să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Venise medicul de circumscripție, zicând că era fiica lui și Belbo nu știa cu cine are de-a face. Dintr-un rapid schimb de scuze și prezentări reciproce reieșise că medicul publicase un Jurnal dintr-o circumscripție pierdută la celebrul editor Manuzio din Milano. Belbo căzuse În capcană și-i spusese că el era magna pars la Manuzio, acum doctorul voia ca el și Lorenza să rămână la cină, Lorenza se agita și-i dădea lovituri cu cotul În coaste lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
plătesc onorariul. Din fericire, aveam deja biletul de Întoarcere. Un cabinet de dimensiuni reduse, fără obișnuitul divan. Ferestre spre Sena, la stânga umbra Turnului. Doctorul Wagner m-a primit cu afabilitate profesională - În fond e drept, nu mai eram unul dintre editorii săi, eram un client de-al său. Cu un gest amplu și calm m-a invitat să mă așez În fața lui, de cealaltă parte a mesei, ca un funcționar de la minister. „Et alors?“ a zis el și a imprimat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Însuși ar fi un soi de climă, de stare de spirit sau de alcool. Lui Wakefield i se face dor de acasă, de lălăiala cu Ivan la băute În orașul lui tropical, tolerant, corupt și la-ntîmplare. Următorul e-mail este de la editorul unei noi reviste, interesat de un articol de călătorie despre orice, 1500 de cuvinte la 2 dolari bucata. Asta face 3000 de dolari, dar Wakefield arareori mai scrie articole, transformîndu-și cariera de scriitor În cea, mult mai profitabilă, de conferențiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
era nici o tablă, și nici acoperiș; mulțimea privea la un cer azuriu, fără de nori. Acesta este cazinoul morților, rosti vocea lui din vis; așteaptă să le ții un discurs. Nu mult după aceea Își făcu apariția Diavolul. Wakefield Îi scrie editorului noii reviste un e-mail politicos, refuzînd invitația de a scrie un eseu. Scanează rapid titlurile celorlalte mesaje, ștergînd obișnuitele promisiuni paradisiace: Viagra, alungirea penisului, mărirea sînilor, pilule de slăbit. Renunță cît ești Încă În frunte, Își spune Wakefield, În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wyoming. În marele hol de la intrarea În Tribune Tower, Susan Îi atrage atenția lui Wakefield asupra unui motto gravat cu litere de aur. „Nu face planuri mărunte; nu au vraja de a face să fiarbă sîngele oamenilor.“ — În anii ’20, editorul ziarului Tribune a făcut apel la arhitecți să-i realizeze „cea mai frumoasă clădire de birouri din lume“, ca omagiu adus libertății de exprimare. A oferit un premiu de o sută de mii de dolari și au venit două sute șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield. — Ah, da, libertatea presei, spune Jackie. Un concept fragil. Ziarul pentru care lucrez a exercitat această libertate cu ceva onoare cînd l-a apărat pe Lincoln În timpul Războiului Civil. Mai tîrziu, a devenit o trîmbiță a aplecărilor protofasciste ale editorilor săi, a făcut campanie Împotriva intrării Americii În Al Doilea Război Mondial și a fost cu totul gata să se dispenseze de libertatea presei. Dar n-a fost forțat de propria familie să se retragă? Întreabă Susan, referindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
săi, a făcut campanie Împotriva intrării Americii În Al Doilea Război Mondial și a fost cu totul gata să se dispenseze de libertatea presei. Dar n-a fost forțat de propria familie să se retragă? Întreabă Susan, referindu-se la editorul cu porniri fasciste. Jackie dă din cap, o adevărată maestră a istoriei politice a lumii. Wakefield Îi admiră autoritatea și ușurința cu care exercită controlul În lumina zilei. Dar mai este și noaptea și terorile ei prost definite. Susan Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
definite. Susan Îl duce pe Wakefield la ea acasă, un apartament Într-o zonă șic a orașului, un fost ghetou boem acum În curs de „Înnobilare“. În urmă cu cîțiva ani, cartierul era o adevărată scenă artistică efervescentă: mici teatre, editori de gherilă, studiouri muzicale, galerii și cafenele, toate aciuate aici datorită chiriilor mici. Într-o bună zi, cartierul a devenit pradă pentru speculanții de proprietăți imobiliare, atrași de Îmbunătățirile pline de culoare pe care artiștii le aduseseră apartamentelor și studiourilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]