5,606 matches
-
care creeaza văile, largi uneori de câțiva kilometri și adânci de până la câteva sute de metri. Pe văi sunt transportate către mare și ocean, o dată cu apă, materiale erodate de pe suprafață uscatului. Relieful fluvial reprezintă relieful creat prin acțiunea complexă de eroziune (regresiva, laterală și în adâncime), transport și de depunere de către râuri și fluvii. Prin albie se înțelege suprafață ocupată permanent sau temporar de apă unui organism fluviatil, în cadrul căreia se exercită procese de eroziune, transport și acumulare. Albia propriu-zisă, cunoscută
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
relieful creat prin acțiunea complexă de eroziune (regresiva, laterală și în adâncime), transport și de depunere de către râuri și fluvii. Prin albie se înțelege suprafață ocupată permanent sau temporar de apă unui organism fluviatil, în cadrul căreia se exercită procese de eroziune, transport și acumulare. Albia propriu-zisă, cunoscută și sub numele de albie minoră, reprezintă partea ocupată de apă râului în timpul nivelelor medii și de etiaj. În profil transversal se pot deosebi: malurile - care o despart de albia majoră; talvegul (canalul de
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
care-l folosește numai la inundații - albia majoră. Meandrele sunt deplasări ale albiei minore, spre dreapta sau spre stânga, sub formă de bucle mai mult sau mai putin regulate. Deci, meandrele nu sunt forme de acumulare, ci din contră, de eroziune (laterală cu precădere) și de transport. În zonele unde domină acumularea, râul nu meandrează, ci duce la despletiri. Deci nu orice cot al râului constituie un meandru. Ele se întâlnesc de obicei grupate dar pot fi și izolate. Cele mai
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
cele de rău sunt autogene (H.Baulig, 1948). La primele, sinuozitățile meandrelor corespund cu sinuazitatile văii ; ele sunt moștenite de la un prim ciclu de meandrare a râului. Meandrele de rău nu coincid de loc cu ciclurile anterioare de meandrare. Prin eroziune laterală, care este inegala, râul creează coturi spre dreapta și spre stânga, spre care este atras curentul fluvial central. Malurile concave vor fi erodate, iar cele convexe aluvionate. Astfel apar niște bucle numite meandre. Orice meandru, după ce s-a format
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
a curge sinuos, atât din cauza dinamicii sale turbulențe și helicoidale, cât și din cauza rezistenței variate a mâlurilor. Firul apei se deplasează la coturi spre malurile cu aspect concav, pe care le „buclează” continuu. Pe masura ce râul se adâncește tot mai putin, eroziunea laterală se remarcă în modelarea mâlurilor, sinuozitățile din plan tind să se perfecteze; se ajunge la un echilibru dinamic transversal, la stabilirea unor raporturi între dimensiunile cursului și curbele sale. Un asemenea echilibru de meandrare nu se formează decât în
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
podul va rămâne pe uscat și deci inutilizabil. În asemenea cazuri, tendința de evoluție a meandrelor trebuie studiată în prealabil. Este o albie creată prin meandrare Râul ajuns la un profil de echilibru se adâncește foarte încet sau de loc, eroziunea laterală devenind preponderenta. Deplasarea orizontală a albiei, formarea de meandre, lărgirea și deplasarea lor duc la calibrarea patului de meandre, respectiv la formarea unei albii majore. Albia majoră este înțeleasă mai mult ca o noțiune hidrologica și anume aceea porțiune
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
se formează prin două faze: în primă se dezvoltă albia majoră care va deveni terasă, iar în a doua râul se adâncește, retezând lunca sub formă de treaptă. Terasă este deci, înainte de toate, o formă rezultată din dominarea ritmica a eroziunii laterale cu cea de adâncime și nu o formă de acumulare. Terasele pot fi : eustatice, climatice și neotectonice. Terasele se împart în : aluviale (cu un strat subțire de aluviuni), în rocă (fără aluviuni) și acumulative sau aluvionare (tăiate într-o
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
mult o câmpie. Piemontul, ca formă de relief, începe a se naște numai atunci cand înălțările generale duc la retragerea apelor marine de la bază muntelui și când acumulările depășesc cât de cât subsidența avantfosei. Denivelarea tectonica, dintre munte și câmpie, intensifica eroziunea într-o parte și acumularea în cealaltă; procesul este cu atât mai activ cu cat muntele este în continuă ridicare, ceea ce face ca râurile să nu poată atinge cu ușurință profile de echilibru. Condiția climatică este aceea care realizează un
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
regim hidrologic spasmodic, respectiv ploi rare dar de o mare intensitate ce alternează cu perioade lungi de secetă sau chiar ploi de tip musonic (zonele mediteraneene, climatele semiaride și cele musonice). Discontinuitatea păturii vegetale intervine în accelerarea dezagregării și a eroziunii. În timpul secetelor îndelungate, pe panțele zonei muntoase au loc puternice dezagregări; la ploile torențiale, eroziunea fluviatila devine puternică. Afară de condițiile principale amintite, mai pot fi adăugate altele două, secundare (Posea, 1959). Prima se referă la necesitatea că spațiul muntos să
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
lungi de secetă sau chiar ploi de tip musonic (zonele mediteraneene, climatele semiaride și cele musonice). Discontinuitatea păturii vegetale intervine în accelerarea dezagregării și a eroziunii. În timpul secetelor îndelungate, pe panțele zonei muntoase au loc puternice dezagregări; la ploile torențiale, eroziunea fluviatila devine puternică. Afară de condițiile principale amintite, mai pot fi adăugate altele două, secundare (Posea, 1959). Prima se referă la necesitatea că spațiul muntos să fie extins, ca lățime, pentru a se forma bazine mari de eroziune, care să clădească
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
la ploile torențiale, eroziunea fluviatila devine puternică. Afară de condițiile principale amintite, mai pot fi adăugate altele două, secundare (Posea, 1959). Prima se referă la necesitatea că spațiul muntos să fie extins, ca lățime, pentru a se forma bazine mari de eroziune, care să clădească piemonturi; a doua este posibilitatea că nivelul de bază local să fie relativ închis. Ultima condiție privește mai ales regiunile cu climat temperat sau periglaciar, unde evacuarea aluviunilor se face în mod obișnuit până la ocean. Când nivelul
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
în munte cât și în câmpie. Piemontul este fiu al muntelui, născut și crescut spre câmpie, si ca urmare reda evoluția raporturilor în timp între cele două mari unități. Dacă evoluția muntelui se studiază mai ales prin metoda nivelelor de eroziune, iar câmpia după coloana stratigrafica și scară teraselor, evoluția piemonturilor face apel la ambele. Pentru a deduce toate aceste raporturi, studiul piemontului trebuie să cuprindă analiza sedimentelor (grosime, granulometrie, litologie) și analiza formelor (formă piemontului, altitudine, extinderea conurilor, suprafețele de
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
iar câmpia după coloana stratigrafica și scară teraselor, evoluția piemonturilor face apel la ambele. Pentru a deduce toate aceste raporturi, studiul piemontului trebuie să cuprindă analiza sedimentelor (grosime, granulometrie, litologie) și analiza formelor (formă piemontului, altitudine, extinderea conurilor, suprafețele de eroziune, terasele și studiul hidrografiei). Piemonturile au și o importanță practică deosebită. Prin forma lor netedă și foarte extinsă, oferă condiții agriculturii (pomiculturii) și așezărilor. Când râul intra în ocean dispare că organism și, o dată cu el întreaga sa activitate. Dacă relieful
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
singure peșteri. Acestea sunt doar cîteva dintre aplicațiile geologiei și științelor conexe ei asupra peșterilor. Fosile din multe specii dispărute se găsesc în peșteri. Ele se găsesc și fără săpături și conservate bine spre deosebire de cele de la exterior, supuse alterărilor din eroziune și intemperiilor. În pereții de calcar în care s-a format peștera apar cel mai des expuse fosile de crustacee. Ele evocă originea și formarea pachetelor de calcare ce se aflau pe fundul mărilor și oceanelor. În depozitele de umplutură
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
Sărat și de dealurile Bucovelului, iar la est de râul Buzăuși de subunitatea estică a Subcarpaților Buzăului. Alcătuirea sa este dominată de un corp masiv central prelungit spre vest și este alcătuită predominent din gresii și calcare sarmațiene rezistente la eroziune. Se caracterizează prin masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse de structură și petrografie, prin prezența de zone depresionare tipic subcarpatice, precum și printr-un contact brusc cu câmpia sudică, prin intermediul unei înguste fâșii de glacis. De pe versanții sudici izvorăsc râuri
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
principal în Cuaternar. Adesea în rocile calcaroase ale dealului se găsesc fosile - cel mai frecvent de tipul scoicilor și melcilor. Reacția solurilor pe versanții favorabili culturii viței de vie este alcalină sau slab alcalină. Multe dintre pantele sudice sunt expuse eroziunii pronunțate a solului, dar pantele nordice și estice sunt mai puțin afectate, deoarece sunt parțial împădurite. Grupa sudică a subcarpaților Buzăului - din care dealul Istrița face parte, are caractere specifice reliefate prin contact brusc cu câmpia (în partea de vest
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
unități de relief. Regimul heliotermic este foarte favorabil viței de vie. Cele mai ploioase luni sunt mai și iunie, iar perioadele secetoase sunt februarie - martie și iulie - august. Ploile de vară adesea au un caracter torențial, contribuind la procesul de eroziune. Calamități provocate de ploi însoțite de vânturi puternice și de grindină se manifestă doar pe alocuri și au loc odată la 10-15 ani. Temperaturile medii anuale înregistrate la altitudinea de circa 200 m variază între 10,5 - 11,5 ° C
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
coastei sale de vest există mai multe plaje, mici și cu stânci, printre care sunt Praia de As Catedrais (Plaja Catedralelor), original numită Augas Bravas, un loc de mare afluență turistică care își datorează numele actual după formele sculpate de eroziune marină de pe faleze. De asemenea, în nordul teritoriului se află Illa Pancha (Insula Pancha), care găzduiește un un far de navigație maritimă. Prima așezare umană a fost stabilită pe docuri de Porcillan și Cabanelas, la malul Riei de Ribadeo și
Ribadeo () [Corola-website/Science/326537_a_327866]
-
este o funcție crescătoare cu "distanță", față de acest punct. În lumea reală, buclele de feedback pozitiv nu provoca o creștere tot mai mare, fiind modificate de efecte limitatoare. După Donella Meadows: "Buclele de feedback pozitiv sunt surse de creștere, explozie, eroziune și colaps în sisteme. Un sistem cu o buclă pozitivă necontrolată se va autodistruge în cele din urmă. De aceea ele sunt atat de puține: de obicei, mai devreme sau mai tarziu va apărea o buclă negativă." Efectele feedback-ului
Feedback pozitiv () [Corola-website/Science/326598_a_327927]
-
arborii bătrâni cu înălțimi de 40-55 m și diametru de 30-70 cm. Specificul versantului gazdă îl constituie ondularea să precum și inclinarea între 25-45 grade Situl se află într-o stare bună de conservare și nu se află în pericol de eroziune sau activități antropice.
Pădurea Goșman () [Corola-website/Science/325625_a_326954]
-
rezidă din faptul că păstrează urme ale unor agenți de modelare litorală (așa numitele mecanoglife), precum și urme de pași de viețuitoare (mamifere - printre care și o specie de elefant "Proboscipeda enigmatica" și păsări), care au fost puse în evidență de către eroziunea realizată de către cursul de apă Bozu. Principalul punct de acces spre aria protejată este satul Prisaca.
Pârâul Bozu () [Corola-website/Science/325727_a_327056]
-
fauna este reprezentată de prezența unor specii cavernicole ( diptere si lepidoptere, troglobionți și troglofile ) și a lilecilor Miotis și Rinolof. În peșteră se mai gasesc fragmente de oase de rozătoare de factură recentă, cultura materială nefiind semnalată. Ca forme de eroziune pot fi enumerate: marmite, nivele de curgere, hieroglife și lingurițe. Astăzi, Peștera Racoviță este parțial distrusă de către turiști. Din cauza afluxului mare de turiști și a faptului că este o peșteră accesibilă se pot vedea în această peșteră cantități mari de
Peștera Racoviță () [Corola-website/Science/325818_a_327147]
-
lateral față de șuvoiul principal de apă. Ansamblul are în vârf o cruce Denumirea de "Grunj" are sensul de "grumaz" sau "îngustare". Prin forma sa (comparabilă la alta scară), amintește de Copa Cabana = Căpățâna de Zahar - Brazilia. Este un martor de eroziune (diferențială) hidraulică si eoliană, format din tufuri dacitice de culoare alb-cenușiu-gălbui de vârstă badeniană, tot ansamblul fiind prins între strate de marne (cineritice) și gresii cu poziție aproape verticală și aspect de micropediment. Este originar din capătul sudic al unei
Piatra Albă „La Grunj” () [Corola-website/Science/325850_a_327179]
-
este o formațiune carstică reprezentată de un ansamblu de coridoare adânci, formate prin fenomenul de eroziune naturală a calcarelor sub acțiunea apelor de infiltrație. Situl respectiv este localizat în porțiunea sudică dinspre Valea Vinului, a celei mai mari depuneri de travertine din Depresiunea Borsec. Obiectivul face parte din ansamblul carstic al Scaunului Rotund. Accesul este organizat
Grota Urșilor () [Corola-website/Science/325067_a_326396]
-
De altfel, cele trei pârâuri dau și numele la trei din satele comunei. (Ibidem ). Nivelul apei subterane coincide în medie cu nivelul apei râului Olteț. Din cauza condițiilor hidrogeologice din zonă, atât râul Olteț, cât și cele două pârâuri produc importante eroziuni și inundații, afectând terenurile agricole. Anual aceste eroziuni se estimează la circa 6 ha teren agricol scos din circuitul de producție. Inundațiile, în anotimpurile ploioase, produc și acestea foarte multe pagube. Cele mai catastrofale au fost cele din anii 1925
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]