6,274 matches
-
o pustietate. — Lângă licărirea stelelor, razele tulburi ale pământului apar mici. Întuneric și iar raza stelei. — Subit te cheamă la el astăzi în gând, unde nu e nici durere, nici întristare... — În sfârșit, știu că viața nu este altceva decât eternitate. — Rugăciunile Alicei, slujbele religioase te ajută cu ceva? — Ruga dă o imensă fericire sufletească pentru morți. Noi slăvim moartea. — Ogiva bisericii catolice, orga, tabernaclul, purificarea... Întrebare în legătură cu arestările lui, cu detenția, cu cauzele care au dus la toate acestea... — Flăcările
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
urechile mele sunau însă „mobilă-de-pământ“ și secția Stasi „Bucurie și Durere“. În aceste cuvinte poți desluși spaima de moarte. Căci moartea n-o stăvilește nici o poziție oricât de înaltă în stat, ea sfărâmă barierele dintre nomenclatură și oamenii de rând. Eternitatea colectivă a clicii de la putere știa de existența morții, în fața căreia te prezinți individual și pe picior de egalitate cu „pedestrimea“, și era vădit că faptul n-o lăsa indiferentă. Ea se cocoșa umilită în acest unic punct vulnerabil al
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine” (n.ed.). Ea se numește „TRECUT”. Viitorul, pentru vârsta noastră, nu prea există.... Ne rămâne așadar bucuria prezentului, savurarea clipei și cultivarea spiritului, singurul care durează în Eternitate...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
care face parte din merituasa Lojă Bucovina din Suceava. Bucovineanul George Muntean a fost și un bun colaborator al publicației Academiei Române „Analele Bucovinei” care se editează la Centrul de Studii “Bucovina” din Rădăuți. La 1 iunie 2004 a trecut în eternitate criticul și istoricul literar George Muntean, personalitate de marcă a vietii literare românești, unul dintre mentorii Societății pentru Cultură și Literatura Română în Bucovina. Relevând, succint, viața și activitatea criticului și istoricului literar George Muntean, nu putem trece cu vederea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93311]
-
voluptoase mai multe statui-alegorie. Una dintre aceste tinere femei este doborâtă de greutatea propriilor păcate și judecăți greșite: este vorba de Sinagogă. Chiar lângă ea se ridică triumfător statuia unei femei împlinite: este Biserica. Porticul catedralei este o imagine pentru eternitate" scrie Michel Cointet, L'Eglise sous Vichy, Editura Perrin, 1994 capitolul "Biserica și antisemitismul". Chiar și când sunt antisemiți, catolicii par bântuiți de erotism. Tocmai atunci când vor să pară exact invers. 05 august 2002 Cu coșul de rufe murdare în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Iisus, a lui Buddha, vârsta după care - spune un prozator la care țin - omul scapă. Încă trei săptămâni și se fac nouă ani de când Camus s-a lovit cu mașina de un parapet. Număr anii rotunzi și nerotunzi... În cimitirul eternității literare, cavourile sunt ocupate pe aleile principale, literatura mare și eternă s-a scris, și gata. Faulkner nu era un extravagant spunând că dacă Shakespeare, Balzac și Homer ar fi trăit o mie sau două mii de ani, editorii n-ar
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să-i pese de Dumnezeu, nimeni nu poate să-i facă vreun rău, nimeni n-o poate arunca în aer, nega, exclude, excomunica sau asasina, cum se întâmplă cu alte energii din cartea de istorie. Niagara era geografie, natură - adică eternitate. Nu. Anul acesta, americanii și canadienii vor bara brațul fluviului, câteva luni n-o să mai curgă strop de apă, iar în locul spectacolului grandios vom avea - textual - „lucrări de restaurație”. Niagara se restaurează ca mănăstirile, ca domurile, ca muzeele, ca palatele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
piromană spune multe. Nero își otrăvise în prealabil rivalul, își asasinase mama printr-un centurion (după ce încercase s-o înece), dăduse ordin să-i fie omorâtă nevasta - dar nu s-a oprit aici. Cu crimele astea nu se intra în eternitate, nu-ți dovedeai geniul, nu deveneai Cineva. Abia după comiterea acestor asasinate, megalomanul se hotărî să incendieze Roma. De bună seamă, aceste istorii îi erau recunoscute Annei Paola Bonsignori, căci la 59 de ani, câți avea, italianca era învățătoare la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
el însuși, adică simțind că în sfârșit trebuie să se angajaze, să se depășească și mai ales pricepând asta. Cel ce a întemeiat și înflăcărează această stare este președintele Nicolae Ceaușescu. Aș spune, parafrazând o sintagmă cunoscută, un om pentru eternitatea patriei noastre.“ („Un om pentru eternitatea patriei“, Scînteia, 26 ianuarie 1982) „Ultimii ani din istoria lumii acumulează, într-o viteză specifică poate sfârșitului de mileniu, fapte contradictorii, întâmplări, evenimente pentru care, în timpuri mai calme, ar fi fost nevoie, cine
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
sfârșit trebuie să se angajaze, să se depășească și mai ales pricepând asta. Cel ce a întemeiat și înflăcărează această stare este președintele Nicolae Ceaușescu. Aș spune, parafrazând o sintagmă cunoscută, un om pentru eternitatea patriei noastre.“ („Un om pentru eternitatea patriei“, Scînteia, 26 ianuarie 1982) „Ultimii ani din istoria lumii acumulează, într-o viteză specifică poate sfârșitului de mileniu, fapte contradictorii, întâmplări, evenimente pentru care, în timpuri mai calme, ar fi fost nevoie, cine știe, de vreo jumătate de secol
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
adevărat o literatură a actualității, a construcției societății socialiste, îi cerem să încorporeze istoriei noastre cotidiene o valoare nouă, să inventeze structura estetică a societății noastre, să scoată din patima și truda noastră zilnică sensul umanist pe care-l are eternitatea frumuseții.“ (România literară, 20 iulie 1972) HULUBEI Horia O întruchipare a fidelității și abnegației - Petru Groza (nota V. I.) „Toți i-am admirat fidelitatea și consecvența cu care a urmat politica Partidului Muncitoresc Român în problema națională, în lupta contra
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și frumosul. Să cântăm bucuriile țării cu suflet ardent și să avem certitudinea că a cânta iubirea de oameni, de patrie, de armonie în lume semnifică a cânta emoționant, chiar tulburător, trecând din vremelnicie în apele limpezi și înmiresmate ale eternității! Și în acest fel cinstim țara, Președintele ei, Partidul Comunist Român și devenim artiști cetățeni!“ („Cinstim țara, Președintele ei“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 22 ianuarie 1984) „În lumina preocupării pentru om, pentru destinul patriei, pentru prosperitatea și cultura
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
-i prefacă fapta de restriște în gest istoric și etern. Așa fu Decebal, așa Ștefan și Mihai, Tudor și Iancu. Așa e conducătorul partidului și statului nostru. Prin bărbați ca Nicolae Ceaușescu, un popor își dovedește virtuțile sale de nemurire, eternitatea lui demnă în fața istoriei.“ (România literară, 26 ianuarie 1978) „Ctitor de țară nouă, făuritor al unei economii moderne și al unei spiritualități înfloritoare, conducător încercat și înțelept, gânditor care a îmbogățit patrimoniul teoriei revoluționare cu opere de inestimabilă valoare, răspândite
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
toate comunele, viața orașului.“ („Prezent și viitor în satul românesc“, România literară, 2 martie 1989) PERȘA Emil „Să visăm în barca zilelor de vară pe Canalul Albastru între Dunăre și Mare sub soarele dimineții ce plutește în cerul lumii spre eternitate, Să culegem pentru întâiul Președinte trandafiri roșii să-i aducem la tribuna luminii Congresului XIV să lumineze sub Arcul de Triumf viitorul în mileniul trei.“ („Trandafirii roșii“, România literară, 27 iulie 1989) PETRACHE Ion „Partidul este iubirea și lupta ntr-un
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o reuniune colegială. O inițiativă temerară, dacă luăm în calcul că de la absolvire s-au scurs 53 de ani, timp în care mulți dintre cei ce părăseau entuziaști școala acum mai bine de o jumătate de veac au trecut în eternitate, iar alții, cu sănătatea șubrezită nu s-au încumetat să facă deplasarea. Au venit doar câțiva, cei care au mai avut voința și puterea să o facă. Am revenit la alma mater să ne întâlnim cu copilăria, să ne potolim
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
țară, căci servind cele două zeități primordiale, aducem tămâie și pe altarul românesc, în slava care i se cuvine. Nu vom avea pretenția de a întinde o oglindă frumosului: e așa de multiplu, așa de proteiform, așa de efemer în eternitatea lui, încât imagina-i nu poate fi prinsă decât de minți fulgerătoare. Dar ne vom face datoria a-i sacrifica și a-l căuta, după cum vom căuta a desluși adevărul, oricât de slabă ne va fi licărirea. Știința nu îngădue
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de moarte? Sau un țipăt de naștere? Acum focul Învăluie totul. Rugul e În același timp o apoteoză, iar În țipătul care străpunge liniștea se insinuează parcă și un plîns. Speranța pe care ne-o dăruie pasărea Phoenix nu este eternitatea, cum am crezut. Această speranță e mult mai adîncă și mai umană, dragostea, pentru că pasărea Phoenix n-are nimic divin În sacrificiul și renașterea ei din cenușă. Ea știe să moară, ceea ce zeii n-au știut niciodată. Ei au murit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În viscerele pămîntului, În vreme ce aheii se rugau privind În sus, deoarece erau convinși că zeii stau pe acoperișul pămîntului și Între nori. Dar dacă ne amintim ce declară un personaj al lui Shakespeare, că n-ar avea nevoie decît de eternitate pentru a fi zeu, Înțelegem de ce a contempla marea și a contempla Parthenonul sînt gesturile unui om care se Împacă greu cu moartea și care, În amîndouă, caută aceeași speranță, interesat de soarta sa nu a zeilor. Lumea elină a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu sine În Olimp. Fiind fiul unei muritoare, Dionysos cunoaște și ceea ce este omenesc. El nu surîde, ci cîntă sau strigă de bucurie, suferă și dansează. În privirea lui se zăresc și muntele și cîmpia. El ne-a Învățat că eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decît clipă cu clipă. Pierzînd aceste clipe, nu ne vom mai putea Îmbăta de veșnicie. Nu ne putem umple sufletul cu surîsul zeilor. Ne trebuie chiotul și patima zeului nostru. Calmului Iui Apolo el Îi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
istorie a artei Încape Între Apolo și Marsyas. Nimic mai neașteptat la un gînditor Îndrăgostit de baroc, decît o laudă a lumii clasice. Și totuși el scrie: „nu va exista altă frumusețe modernă decît frumusețea antică; adică cea Înzestrată cu eternitate; restul e modă; și prin urmare fățărnicie”... Ce sens să dăm acestei afirmații? Unul singur mi se pare firesc. Ideea de artă antică nu trebuie redusă la clasicism. Dacă ne vom Întoarce la izvoare, Îl vom găsi pe Narcis bolnav
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fiecare lovitură de daltă sper și mi-e frică. Încă nu știu dacă arta mea e un izvor de fericire sau de nefericire, dar nu mai pot da Înapoi...) Pygmalion provoacă astfel arta să dea un răspuns neîntîrziat și tranșant. Eternitatea e pentru el suspendată de un oftat ușor care trebuie să aburească buzele statuii. Avem arta pentru ca adevărul să nu ne ucidă, afirmă Nietzsche, iar surîsul statuilor grecești părea să nu-l contrazică. Însă la Pygmalion aflăm un punct de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Pygmalion Își sacrifică arta În schimbul iubirii. În locul unei statui eterne, el vrea să obțină un trup muritor pe care-l va iubi. În felul acesta, ducîndu-și pînă la ultimele limite idealul estetic, arta greacă și-l neagă, renunțînd la o eternitate iluzorie În favoarea unei fericiri prin care să circule sînge. Scopul ultim se confundă cu punctul ei de pornire. Întreaga aventură constă În a Închide cercul, mai ales că Pygmalion vrea această operă nu pentru a se exprima pe sine, ci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu există zei aici. Singurul zeu este Plăcerea, dar el moare Împreună cu credincioșii săi, amestecîndu-se printre cadavrele lor care zac și putrezesc Între flori inutile, neînchise În nici o piramidă. La ce le-ar trebui sibariților piramide? Ei au renunțat la eternitate În schimbul plăcerii. Și, dealtfel, nimeni nu s-a gîndit vreodată să Înalțe o piramidă În grădini luxuriante, cu vegetație desfrînată. Piramidele aparțin unui spirit ce a Întîlnit deșertul și se teme de el. Ciorchinii albaștri de glicină atîrnă În gol
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de ceea ce moare mă urmărește ca o fiară, gata să mă sfîșie dacă aș renunța la alergătura mea. Mă tem să-mi privesc Îndelung chipul În apă. Mă tem să nu observ și pe fața mea timpul...) Iată deci condiția eternității, spune Proteu. Schimbarea perpetua este soluția, nu piramida. Nemurirea lui este o eternă succesiune de măști. Se neagă pe sine tot timpul și se hrănește din această negație. Și, dintr-un punct de vedere, pare chiar să aibă dreptate. Nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
punct de vedere, pare chiar să aibă dreptate. Nu este infinitul o negație continuă a finitului? Din ce este compus acest infinit care ne obsedează dacă nu din nesfîrșite lucruri finite? Dintr-un număr nesfîrșit de morminte și nașteri. Dar eternitatea lui Proteu e o sumă nesfîrșită de renunțări. Destinul său se apropie numai aparent de cel al lui Sisif. În timp ce la Sisif a trăda Înseamnă a se opri, la Proteu muntele s-a născut din trădare. Fuga nu este stînca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]