6,138 matches
-
CEI CE SÎNT CĂLĂUZIȚI DE DUHUL LUI DUMNEZEU SÎNT FII AI LUI DUMNEZEU". Este vorba despre străvechiul simbol al filiației, ceea ce ne face să credem că și pentru Pavel Iisus este simbolic fiul lui Dumnezeu și că viața lui era exemplară și mîntuitoare deoarece ca om real a reușit să facă să moară prin spiritul său viu motivele care determină acțiunile perverse ale trupului. X/9: DACĂ MĂRTURISEȘTI DECI CU GURA TA PE IISUS CA DOMN ȘI DACĂ CREZI ÎN INIMA
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
hirurgie” și acușer (mamoș), școlit la Universitatea din Viena; dr. Gheorghe Andreescu - doctor în chirurgie și obstetrică, fiul lui Bazil (Vasile) Andreescu, general doctor, aghiotantul lui Carol Davila; dr. Jack Ungar - timp de trei decenii a îngrijit bolnavii cu devoțiune exemplară; dr. Alexandrina Holban - a muncit timp de 40 de ani în acest spital cu rezultate deosebite pentru evoluția unității; dr. Petru Severin - a murit de tifos exantematic la căpătâiul bolnavilor, apoi dr. Ioan Ovanez, dr. Vasile Sepeniuc, dr. Gheorghe Balcu
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Intensivă a Spitalului de Urgență București ocupă pe drept locul fruntaș între secțiile din țară, loc justificat prin calitatea colectivului medical, dotarea materială performantă și rezultatele competitive obținute. Aceste rezultate se bazează în primul rând pe o colaborare profesională interdisciplinară exemplară, pe un spirit de echipă creat de-a lungul anilor în acest spital, dedicat rezolvării în timp real al situațiilor medicale de urgență. CLINICA DE CARDIOLOGIE A SPITALULUI CLINIC DE URGENȚĂ BUCUREȘTI Prof. Dr. MARIA DOROBANȚU Istoria secției de cardiologie
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
i-a înălțat-o în fața școlii. Ajuns aproape cerșetor la bătrânețe, personajul este strivit, simbolic, de propria-i statuie. O idee deficitară despre viața individuală, neșansa, ingratitudinea și uitarea semenilor, căderea în deriziune par să anuleze sensul unei existențe aproape exemplare, sfârșitul fiind mai degrabă un simbol al tragismului destinului celor ce trăiesc pentru alții. Acțiunea romanului este redusă, ponderea deținând-o convorbirile, lecțiile, pledoariile și istorisirile pilduitoare. Scriitura este comună, uneori cu emfaze didactice, dar izbutește să transmită căldura unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
de réel]. Un detaliu aparent nefuncțional raportat, pur și simplu, "pentru că se află acolo (în universul NARATULUI)", un amănunt nemenționat pentru alt motiv decît pentru faptul că face parte din realitatea reprezentată. Efectele de realitate (effets de réel) sînt conotatori exemplari ai realului (ele spun "acesta este real"), iar o multitudine a lor caracterizează narațiunea realistă. ¶Barthes 1982. elipsă [ellipsis]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu PAUZA, SCENA, SEGMENTAREA și REZUMATUL, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd nu avem nici o parte a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
acțiune ocupă mai puțin timp decît reprezentarea sa, care se deplasează la o viteză mai mică decît cea obișnuită. ¶Chatman 1978. mit [myth]. O narațiune tradițională, îndeobște legată de credința religioasă și de ritual, care exprimă și justitifică un aspect exemplar al modului în care se prezintă lucrurile. ¶După Lévi-Strauss, structura mitului se poate exprima printr-o omologie cu patru termeni care pune în raport două perechi de MITEME opuse (A și B; C și D): A:B: :C:D (A
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
desfășurarea acțiunii (terestru, aerian, marin) și punând mereu accent pe mesajul ideologic. T. are și o obsesie a minuțiozității: bunăoară, notează consecvent ora, ziua, anul evenimentului relatat. Personajul său preferat pare a fi Mihai Viteazul, model eroic, acoperind, ca figură exemplară, cărțile sale cele mai importante: Brazdă și paloș și Vulturul (I-IV, 1971-1974; Premiul „Ion Creangă” al Academiei RSR). Preconiza, de altfel, o „sinteză a veacurilor”, intitulată Gesta valachorum, care ar fi cuprins, pe lângă cele două romane, și Strămoșii (1967
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
cu ironie subțire) Fapte și ceea ce se naște prin elaborarea în discurs, numită școlărește Dezvoltare - adică o serie de continuări alternative, notate pedant cu a, b și c. În 1990 L. revine cu un roman, Calendarul de nisip, confirmând consecvența exemplară cu sine, dar și disponibilitatea unui autor care izbutește să nu-și devină sie însuși epigon. Cartea exploatează până la epuizare toate efectele care se pot scoate dintr-o rețetă a romanului în roman, despre care unul dintre personaje crede că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
preferă să elogieze decât să respingă o carte, act pe care îl face, de obicei, cu reținere. Studiul monografic Hortensia Papadat-Bengescu, marea europeană (2001) îi oferă analistei posibilitatea de a releva în chipul cel mai plauzibil virtuțile unei creații prozastice exemplare. Examinând întreaga operă a scriitoarei, exegeta îi demonstrează originalitatea, valoarea excepțională, dată de convertirea, în romane, a confesiei din primele scrieri în „observație rece, tăioasă, necruțătoare”, în scrutarea umanității din lumea românească urbană cu „ochiul rece al adevărului”. E ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
trebuie să determinați pe toată lumea să fie vigilentă și să urmărească percepțiile publice nepotrivite. +++ Ideea 82. Credință, eșec și iertare Dintre toate poverile pe care trebuie să le duceți în spate, cea mai grea este cea a invidiei. Un lider exemplar trebuie să se confrunte cu propriile și inevitabilele sale imperfecțiuni confruntăm cu minusurile noastre umane fatale. Două dintre aceste trăsături sunt eșecul de a recunoaște și de a admite că facem greșeli și lupta pe care o ducem pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
moderne, adică sentimentului de existență în marele oraș. Analiza modernității realizată de Baudelaire are ca obiect acea experiență discontinua a timpului, spațiului și cauzalității care se datoreaza noilor moduri de percepție aduse de lumea capitalista. D.Frisby a consemnat valoarea exemplara a acestei analize: "Obiectul de studiu este astfel determinat nu doar de o perspectivă particulară asupra vieții moderne, ci și de noul mod de experimentare a noii realități sociale" [p.60]. Baudelaire detașează modernul de temporal pentru a face din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
constituindu-se și prin literatura. Nu orice personaj se poate transforma în mit; pentru a accede la acest statut, el trebuie să satisfacă anumite condiții: să exprime sistemul de reprezentare al epocii în care vede ziua, să fie universal și exemplar, enigmatic și plural totodată. Tot ce este legat de Pariziana este enigmatic, ambiguu, impenetrabil, căutându-se cunoașterea acestui mister 39. Este interesant că Pariziana știe să organizeze 40 și să păstreze 41 aceste mistere. Clorinde devine o enigmă care preocupă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Viboud, p.12], primește definiția lui Edmond Goncourt în prefață la Leș frères Zemgano (1879) că "realism de eleganță" și completează estetică uratului dezvoltată de naturalism. În comparație cu personajul singular, bizar și excentric al romanticilor, realismul și naturalismul dau prioritate tipului exemplar (cu riscul stereotipului banal), în care se recunoaște portretul unei generații, a unei clase sociale sau fiziologice. Zola edifica, după Balzac și înainte de Proust, una din imensele construcții literare în care fiecare element, fiecare personaj, la nivelul său, reflectă imaginea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai bun actor. Itinerarul personajelor este o cunoaștere a legităților scenei, a culiselor, decorului, precum și a tehnicilor, care preced reprezentarea. Succesul eroului depinde în mare parte de aptitudinile sale de a-si juca rolul 166. Ascensiunea lui Georges Duroy este exemplara sub acest aspect: "Îl connut leș coulisses des théâtres et celles de la politique, leș corridors et le vestibule des hommes d'Etat" [Maupassant, Bel-Ami, p.64]. Românul ar putea suplini scenă teatrală, observă Ph. Hamon [2001, p.74, 75]. Și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este cauzată de dragoste sau tragedia sentimentelor (că la predecesoarele sale), ci de vidul și de lipsă sensului vieții. În același timp, autorul subliniază în permanență că Clotilde este o burgheza aparent onorabilă: ea este o casnica și o gospodina exemplara, având grijă de casă, de soț și de copii. Ține la ordine, liniște și la tradiții. Nici amantul sau, Lafont, nu vede nimic condamnabil în menajul în trei. Contrastul între situația ambigua a protagoniștilor și preocuparea lor permanentă pentru morală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
d'ailleurs, leș livres en horreur. (...) Rougon, à son tour, tonnait contre leș livres" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.140-141]. Importantă lecturii este că ea sustrage femeia cotidianului sau, realității monotone în care este cufundata, propunându-i o reprezentare exemplara a realului pentru a-l face înțeles 289. Domeniul artelor, în schimb, este o sferă în care femeia pariziana se simte în elementul sau. Lecturile, discuțiile, muzica fac parte din atracția exercitată de mediul monden și constituie contrapunctul serilor conjugale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de Baudelaire în Peintre de la vie moderne. Trecătoarea fără nume, sugerează Cl.Leroy, nu este altcineva decât "la muse Modernité" [ibidem, p.37]. Femeia reprezintă pentru Baudelaire atracția infinitului. Vom rezumă, ca sonetul se pretează mitului, deoarece propune o fabula exemplara și o povestire a originilor (cel al dragostei urbane care se naște din întâmplare și rămâne fără urmare, un mit al dorinței rămasă dorința); scenariul baudelarian permite rezolvarea simbolică a unui conflict (între absolut/efemer, dragoste/moarte, întâlnire capitala / pierdere
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
documentată în această privință este lucrarea lui Constantin Schifirneț, C. Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale3. Sursele și influențele veritabile au devenit premise teoretice explicite sau implicite ale demersului "personalist-energetic". Influențele, în cazul filosofiei lui C. Rădulescu-Motru, sunt mai degrabă atitudini exemplare ale unor contemporani, profesori ai săi, pe care el le-a prelucrat în propria sa atitudine, uneori cu mult mai pronunțat filosofică. Astfel, Titu Maiorescu i-a inspirat îndeosebi partea de filosofie socială a operei. Iar profesorul sau de psihologie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
uman. Modificările biologice ale lui Homo timpuriu conduc la o interacțiune socială ce favorizează cultura. Mediul cultural incipient, care cuprinde și condiționează umanizarea, are ca elemente: arta, limbajul, conștiința. Împreună, acestea semnifică prezența conștiinței de sine. Miturile originare sunt dovezi exemplare ale conștiinței de sine a omului. Fiecare societate omenească are un mit originar, o istorie fundamentală, în raport cu toate celelalte. Aceste mituri originare cresc din izvorul conștiinței de sine vocea interioară care caută explicația fiecărui lucru"115. Rădulescu-Motru, de asemenea, consideră
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ordinea fenomenelor cauzale, destinul pe cea a fenomenelor sufletești; și în sensul continuității ce conservă identitatea naturii și a culturii: timpul și destinul măsoară aceeași realitate, dar prin unități de măsură diferite și din perspective discernabile. Destinul singur este concept exemplar pentru operația de negare a valabilității nelimitate a determinismului prin cauzalitate; iar împreună cu timpul formează un temei suficient pentru afirmarea ordinii pe care determinismul prin finalitate o propune. Întregul discurs din Timp și destin apare, privit din unghiul modelului de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
filosofică. În lucrările care alcătuiesc nucleul personalismului energetic, între discontinuitate și continuitate există un echilibru; și nu doar formal, ci și la nivelul ideilor angajate în argumentări. Aceasta deoarece conformarea față de schema determinismului prin finalitate principiul ordonator al discursului este exemplară. Cultura constituie calea de comunicare între membrii unei societăți și între diferitele generații. Prin urmare, ea are o dimensiune istorică, dar și una de "actualitate", de realitate prezentă a unor manifestări sufletești; ea nu rezidă în obiectele externe și materiale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
atribuie culturii ceea ce aparține naturii ("non-culturii"), anume un temei natural pentru ideal. Prima schiță a vocației se completează cu câteva judecăți despre două categorii de oameni mari: "sunt oameni mari prin înălțimea gândirii, și sunt alți oameni mari prin puterea exemplară a faptelor lor; cei dintâi sunt 'mai universali', în înțelesul că popoare diferite îi pot admira în același timp, pe când cei de-al doilea sunt mai legați de poporul în care trăiesc, dar din cauza acestei legături tocmai ei sunt cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de poporul în care trăiesc, dar din cauza acestei legături tocmai ei sunt cu mai multă influență"223. Oamenii din ambele categorii sunt "necesari" în evoluția culturii, dar mai mult, afirmă Rădulescu-Motru, oamenii de caracter (cei care se definesc prin puterea exemplară a faptei lor), căci "în genere, caracterele hotărăsc soarta popoarelor"224. Filosofii și oamenii de știință fac parte din prima categorie. Cei din a doua categorie anticipă, prin faptele lor, deprinderile voluntare, care întemeiază cursul "natural" al culturii. Potrivit exemplelor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
natură-cultură. Ideile, ca inovații ale oamenilor mari din prima categorie amintită (oamenii mari ai ideilor), își intră în rolul lor prin orientarea deprinderilor voluntare. Dar numai atunci când oamenii din a doua categorie (oamenii mari ai faptelor) se ridică prin puterea exemplară a faptei lor la înălțimea universalității celor dintâi ne găsim înaintea nu numai a unui om mare, ci înaintea omului unic. "Din această a doua categorie nu avem până astăzi decât pe Christ și cel mult pe întemeietorii de religiuni
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Vocația confirmă însă spontan intrarea într-o altă ordine decât cea naturală și reordonarea lumii înseși potrivit principiilor acestei noi ordini. A doua schiță a conceptului vocației trebuie gândită în prelungirea celei din Puterea sufletească, pentru că acolo, în termenii ilustrărilor exemplare, înțelegem mai bine ideea spontaneității vocației, a apariției ei fulminante, dar nu prin hazard. Să revenim la unele exemple comentate acolo de C. Rădulescu-Motru și să completăm imaginea accentuat formală din Elemente de metafizică. Sunt vocații: primul om care a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]