9,472 matches
-
trei ani înaintea celui de Al Doilea Război Mondial (de la începutul verii până toamna târziu), în timp ce volumul al doilea comprimă o durată amplă, din 1937 până în anii ’50. In cipitul este modern, cu intrări multiple. În primul volum, fixează spațiul ficțiunii (În câmpia Dunării), tema timpului și tema familiei. Finalul reia, contrapunctic, supra tema: Trei ani mai târziu, izbucnea cel deAl Doilea Război Mondial. Timpul nu mai avea răbdare. În volumul al doilea, finalul este deschis, iar perspectiva narativă omniscientă este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a realului: prin ea, eclipsele dispar întro seninătate care absoarbe totul, pentru ca mai apoi o simplă vorbă dea ei legată de cine știe ce banală grijă casnică să le readucă acolo unde nici nai bănui că sunt posibile. Este o scriere de ficțiune, narațiune de evenimente fictive care transfigurează realul sau imaginează „lumi posibile“, creând un univers epic ficțional. 9. Textul citat se încadrează în tiparul discursiv al portretului, cristalizat din perspectiva personajului narator. Portretul Zenobiei - vizând trăsături morale, psihice și, mai ales
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
renunțe, pentru nimic în lume. 4. mărci ale adresării directe: pronume personale, persoana a IIa (Tu nu vezi...); verbe la persoana a doua (Nu vezi?); verbe la modul imperativ - Taci. 5. Prin metafora himerei se sugerează ideea că teatrul este ficțiune cu un asemenea impact asupra spectatorului, încât numai când totul ia sfârșit spectatorul conștien ti zează caracterul iluzoriu al „realității“ scenice. 6. În scena citată, caracterizarea indirectă vizează numele eroilor (dramaturgul Samuel Beckett și personajul absent din piesa Așteptândul pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
expunere. Fragmentul citat este o succe siune de replici care alcătuiesc dialogul dramatic susținut de către două personaje: Samuel Beckett și Godot. 9. Replica personajului Godot are implicații multiple. În primul rând, exprimă optica spectatorului îndrăgostit de arta dramatică, pentru care ficțiunea este mai adevărată, mai profundă și mai seducătoare decât realitatea. Închiderea teatrului echivalează cu recăderea în mediocritatea și rutina existenței cotidiene. În al doilea rând, pornind de la semnificațiile pe care numele personajului le implică (numele ales de Beckett, unul dintre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Mi se pare evident faptul că actul cognitiv are un puternic rol formator, contribuind esențial la formarea personalității umane. Astfel, copilul trăiește intens plăcerea de a descoperi lumea, fiindcă modul său de cunoaștere este jocul. Mai târziu, lumea cărților - de ficțiune sau de știință - îi oferă cele mai durabile experiențe de cunoaștere, pe care el și le asumă, trăind aventuri imaginare alături de eroii preferați sau descoperind universul științelor și adevărurile lor fundamentale. Așa se întâmplă, de pildă, cu personajul narator din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
noul context semantic, incipitul fixează motivul schimbării. Aflat pe drumul simbolic al despărțirii de inocență, traversând râultimp ireversibil, poetul pierde inelul - simbol al formei perfecte, al valorii absolute, al nuntirii cu zânapoezie sau cu muza inspiratoare, cu „limba poeticească“, cu ficțiunea înaltă. Basmul însuși coboară în vale, în lume, „în stradă“ și devine oarecare poveste. Motivul singurătății devine simbol al condiției umane și, implicit, al existenței creatorului. Metafora cu valoare simbolică aduce în context o undă difuză de neliniște și suferință
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Allan, protagonistul romanului Maitreyi, un alterego al scriitorului, căruia acesta îi „împrumută“ propriile experiențe și propria ipostază auctorială. Cartea scrisă și publicată în 1933 este un roman exotic și erotic, este romanul unei experiențe ontice și morale. Înscris în categoria ficțiunii autobiografice, acest roman al experienței ilustrează literatura autenticității. Raportul dintre universul romanesc și realitatea trăită este evidențiat în Memorii: „scriind despre oameni și întâmplări care au avut un rol în viața mea, miera peste putință să inventez. Am schimbat, evident
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
peste putință să inventez. Am schimbat, evident, numele personajelor, în afară de al lui Maitreyi și al surorii ei, Chabu [...]. Și, evident, scăldasem lumea aceea depărtată în lumina palidă, aurie, pe care o irizau amintirile și melancolia.“ Relația directă între realitate și ficțiune este subliniată și prin elemente metatextuale. Mottoul: Îți mai amintești de mine Maitreyi, și dacă da, ai putut să mă ierți? e o emblemă a autenticității prin adresarea directă, punând în același timp întregul univers al cărții sub zodia experienței
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pentru relativizarea pregnantă a apriorismului care obișnuia să privească omul în sine, desprins din contextul său istoric. Ea apare în Das Wesen der Philosophie, dar fusese expusă încă din Einleitung...: "Omul ca fapt ce premerge istoria și societatea este o ficțiune a explicației genetice omul pe care-l are drept obiect știința analitică sănătoasă este individul ca parte componentă a societății"89, fiindcă, arată autorul în alt loc, "societatea este lumea noastră", în timp ce "natura ne e străină", "ceva exterior, nu interior
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Argumentele în istorie nu se pot construi decât pe baza evidenței realului, a istoriei. Tot ceea ce ni se înfățișează într-o carte de istorie drept argumentare impecabilă, dar în dezacord cu realitatea istorică, cu lumea de fapte și acțiuni este ficțiune teoretică, pe care nu o găsesc inutilă sau lipsită de temei epistemologic. Evidența istorică nu se poate confunda cu ce spun arhivele, nici cu ceea ce spun martorii implicați într-o acțiune sau într-un proces istoric. A crede că evidența
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a faptelor cu adevărat esențiale prezente într-un anumit sector social sau de cunoaștere. Pentru Foucault, pe lângă faptele rezultate din acțiuni umane, mai sunt și fapte de discurs, evenimentele de limbaj, adică rarități ale spusului, ceea ce face "ca realul și ficțiunea să se echivaleze"195. Faptele de discurs și evenimentele de limbaj sunt semnele unei noi arheologii istorice pentru tratarea spusului istoric. Concepția lui Foucault despre istorie destramă iluzia ricoeriană, și anume că istoria se află printre științele umane și, în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoric. Orice cuvânt scris este o mistificare, spunea Camil Petrescu, sesizând funcția de figurare a cuvântului scris. Ceea ce face posibilă istoria, atât sub aspectul acțiunilor, cât și al scrierilor este tocmai capacitatea de a figura aspecte din realitatea trăită (adică ficțiunea ei). Ficțiunea nu este opusă istoriei scrise, ci o face posibilă sub aspectul figurării ei scriptice pentru a exista ca narativitate și/sau discurs. Actul de a reprezenta este parte epistemică a procesului de ficționalizare pe care orice cuvânt scris
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cuvânt scris este o mistificare, spunea Camil Petrescu, sesizând funcția de figurare a cuvântului scris. Ceea ce face posibilă istoria, atât sub aspectul acțiunilor, cât și al scrierilor este tocmai capacitatea de a figura aspecte din realitatea trăită (adică ficțiunea ei). Ficțiunea nu este opusă istoriei scrise, ci o face posibilă sub aspectul figurării ei scriptice pentru a exista ca narativitate și/sau discurs. Actul de a reprezenta este parte epistemică a procesului de ficționalizare pe care orice cuvânt scris sau rostit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
opusă istoriei scrise, ci o face posibilă sub aspectul figurării ei scriptice pentru a exista ca narativitate și/sau discurs. Actul de a reprezenta este parte epistemică a procesului de ficționalizare pe care orice cuvânt scris sau rostit îl implică. Ficțiunea e mediul expresiv al activității de a figura lingvistic și plastic. Ficțiunea istorică a figurării prin cuvântul scris vizează, într-un mod profund, realitatea și relațiile sociale, arhitectonica social-politică. În acest mod istoria "antirealistă" devine putere și posibilități multiple de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pentru a exista ca narativitate și/sau discurs. Actul de a reprezenta este parte epistemică a procesului de ficționalizare pe care orice cuvânt scris sau rostit îl implică. Ficțiunea e mediul expresiv al activității de a figura lingvistic și plastic. Ficțiunea istorică a figurării prin cuvântul scris vizează, într-un mod profund, realitatea și relațiile sociale, arhitectonica social-politică. În acest mod istoria "antirealistă" devine putere și posibilități multiple de putere. Istoria scrisă și practica politică comportă multiple relații de dinamică. Istoria
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mod istoria "antirealistă" devine putere și posibilități multiple de putere. Istoria scrisă și practica politică comportă multiple relații de dinamică. Istoria scrisă și realitatea, în ciuda distanței dintre trăire și scriere, nu sunt paralele, ci se intersectează și se transformă reciproc. Ficțiunea scrisului istoric nu este incompatibilă cu adevărul istoric, iar Foucault considera că "se ficționează istoria pornind de la o realitate politică ce o face adevărată, se ficționează o politică, ce nu există încă, pornind de la un adevăr istoric"209. Pe temeiul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mitizante se pot institui noi realități, la fel cum o politică se dezvoltă de la o evidență istorică, de la un adevăr al faptelor și evenimentelor, ce sunt toate mistificate lingvistic prin actul de a spune. Iluzia că aici e istoria, dincolo ficțiunea nu reprezintă decât un alt simbol al imaginarului istoriografic (românesc). Realitatea, istoria scrisă și ficțiunea actului de a spune se intercondiționează atunci când ne exprimăm. În epoca contemporană, există foarte "multă istorie" pentru că există foarte multă ficțiune; pentru că omul modern a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
evidență istorică, de la un adevăr al faptelor și evenimentelor, ce sunt toate mistificate lingvistic prin actul de a spune. Iluzia că aici e istoria, dincolo ficțiunea nu reprezintă decât un alt simbol al imaginarului istoriografic (românesc). Realitatea, istoria scrisă și ficțiunea actului de a spune se intercondiționează atunci când ne exprimăm. În epoca contemporană, există foarte "multă istorie" pentru că există foarte multă ficțiune; pentru că omul modern a dezvoltat o dorință inextricabilă de ficțiune. Această dorință de ficțiune poate fi înțeleasă drept o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
aici e istoria, dincolo ficțiunea nu reprezintă decât un alt simbol al imaginarului istoriografic (românesc). Realitatea, istoria scrisă și ficțiunea actului de a spune se intercondiționează atunci când ne exprimăm. În epoca contemporană, există foarte "multă istorie" pentru că există foarte multă ficțiune; pentru că omul modern a dezvoltat o dorință inextricabilă de ficțiune. Această dorință de ficțiune poate fi înțeleasă drept o compensație psihologică la acțiunile Realpolitik-ului. Istoriile lui Foucault sunt deopotrivă artă în sine și comunicare a unor evidențe. Artă în sine
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
simbol al imaginarului istoriografic (românesc). Realitatea, istoria scrisă și ficțiunea actului de a spune se intercondiționează atunci când ne exprimăm. În epoca contemporană, există foarte "multă istorie" pentru că există foarte multă ficțiune; pentru că omul modern a dezvoltat o dorință inextricabilă de ficțiune. Această dorință de ficțiune poate fi înțeleasă drept o compensație psihologică la acțiunile Realpolitik-ului. Istoriile lui Foucault sunt deopotrivă artă în sine și comunicare a unor evidențe. Artă în sine, atunci când prezintă tablouri scriptice, atunci când descriu și constată anumite practici
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
românesc). Realitatea, istoria scrisă și ficțiunea actului de a spune se intercondiționează atunci când ne exprimăm. În epoca contemporană, există foarte "multă istorie" pentru că există foarte multă ficțiune; pentru că omul modern a dezvoltat o dorință inextricabilă de ficțiune. Această dorință de ficțiune poate fi înțeleasă drept o compensație psihologică la acțiunile Realpolitik-ului. Istoriile lui Foucault sunt deopotrivă artă în sine și comunicare a unor evidențe. Artă în sine, atunci când prezintă tablouri scriptice, atunci când descriu și constată anumite practici sau lucruri. Comunicare a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și istoria problemelor pe care le-a cercetat și pe care o anumită ierarhie politică le-a spus într-un mod convenabil ei sau nu le-a spus deloc! Două idei din gândirea istorică foucauldiană ar fi de problematizat: 1) ficțiunea și transfigurarea nu implică anularea realului; 2) istoria (trăită și scrisă) nu are sens, decât unul inventat prin interpretări, în esență, fiind un construct intelectual al criticilor. Din moment ce scrisul are o funcție figurativă inextricabilă, ducându-ne spre reprezentare, iar menirea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
are o funcție figurativă inextricabilă, ducându-ne spre reprezentare, iar menirea unui text este aceea de a ne duce în afara lui, în exteriorul spuselor sale, istoria nu poate deveni mai reală decât este. Ea nu se află între adevăr și ficțiune, cum spune profesorul Lucian Boia, ci concomitent în adevăr și în ficțiune. Adevărul și ficțiunea sunt interferate atât prin limbajul folosit, cât și prin insolitul gândirii (adică propensitatea de a crea imagini prin reprezentări lingvistice). Se află în adevăr atunci când
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
text este aceea de a ne duce în afara lui, în exteriorul spuselor sale, istoria nu poate deveni mai reală decât este. Ea nu se află între adevăr și ficțiune, cum spune profesorul Lucian Boia, ci concomitent în adevăr și în ficțiune. Adevărul și ficțiunea sunt interferate atât prin limbajul folosit, cât și prin insolitul gândirii (adică propensitatea de a crea imagini prin reprezentări lingvistice). Se află în adevăr atunci când poate comunica evidențe certe, chiar dacă o face într-un mod figurativ. Se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de a ne duce în afara lui, în exteriorul spuselor sale, istoria nu poate deveni mai reală decât este. Ea nu se află între adevăr și ficțiune, cum spune profesorul Lucian Boia, ci concomitent în adevăr și în ficțiune. Adevărul și ficțiunea sunt interferate atât prin limbajul folosit, cât și prin insolitul gândirii (adică propensitatea de a crea imagini prin reprezentări lingvistice). Se află în adevăr atunci când poate comunica evidențe certe, chiar dacă o face într-un mod figurativ. Se află în ficțiune
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]