5,981 matches
-
Premiului de Stat. Participă activ la pregătirea cadrelor științifice din Republica Moldova. Școala din satul Biești a avut absolvenți demni cu care se mândrește și în prezent, ca Vladimir Gherciu și Ion Cucu, doctor în științe fizico-matematice, Maria Anghel-Junghietu, doctor în filologie, Maria Vîrlan - doctor în psihologie, Ion Caraman, doctor în științe agricole, Nicolae Macrinici, doctor în chimie, Gheorghe Plămădeală, doctor în biologie, Tudor Capșa, doctor în drept. Tudor Macrinici a deținut în anii 1990-1994 funcția de deputat în Parlament, iar Vasile
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
în chiar anul fondării Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român. Începând cu luna aprilie 1861 și până în noiembrie 1863 vor apărea 24 de numere axate în general pe științe (astronomie, geologie, medicină, economie, sociologie, drept, istorie, arheologie, filologie etc.). Publicația a avut un caracter enciclopedic, aici publicând Nicolae Filimon romanul "Ciocoii vechi și noi", Vasile Cârlova două dintre cele mai frumoase poezii "Marșul oștirii române" și "Ruinele Târgoviștei", Tudor Vianu eseul "Principiile criticii", A. I. Odobescu erudita lucrare de
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
Comitetului român de la Berlin, întrunit în urma războiului ruso-turc, care a încercat să lege recunoașterea independenței României de acordarea de cetățenie și de drepturi civile depline minorităților necreștine. Încă în anii studenției la Breslau Gaster a colaborat cu articole în domeniul filologiei românești la revistele "Junimea" și "Columna lui Traian" a lui Hașdeu. Întors în România de la studii, mai întâi în 1878, apoi din nou în anul 1881, Gaster a început să se dedice studiului literaturii vechi și literaturii populare române, a
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
științifice ca "The Archaeological Review", "Asiatic Quarterly Review", "Byzantinische Zeitschrift", "Folk-Lore", "Journal of Apocrypha", "Journal of the Royal Asiatic Society", "Slavonic Review", "Zeitschrift für alttestamentische Wissenschaft". A semnat în reviste culturale românești precum "Bukarester Salon", "Revista pentru istorie, arheologie și filologie", "Revista literară", "Șezătoarea" și a avut însemnate contribuții în publicații dedicate științelor iudaice ca "Monatsschrift für Geschichte und Wissenschaft des Judentums", "Revue des Etudes Juives", "Hebrew Union College Annual", "Anuar pentru Israeliți”" (al lui Moses Schwarzfeld, împreună cu care a fost
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
Ost und West", "Jewish Tribune". Ca lingvist, a susținut romanitatea poporului român și latinitatea limbii române în lucrări ca "Stratificarea elementului latin în limba română" sau "Die Nichtlateinischen Elemente im Rumänischen". Se apreciază că cea mai importantă lucrare în domeniul filologiei este "Crestomația română", lucrare în două volume incluzând reproducerea a peste 200 de texte manuscrise din sec. XVI-XVIII. Ca istoric literar a fost preocupat de vechimea și periodizarea limbii române, de locul și importanța literaturii române și a îngrijit cea
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
a păstrat-o până la reforma din 1947. La început studiile durau 2 ani, în 1866 s-a trecut la 3 ani, iar din 1866 s-a ales o perioadă de 4 ani. Din 1891 Facultatea de Litere avea 3 secții, "Filologie", "Filosofie" și "Istorie", iar după 1900 existau 4 secții: "Filosofie", "Filologie clasică", "Filologie modernă", "Istorie". Treptat însă secțiile de filosofie și istorie au devenit autonome și s-au despărțit de corpul filologic. În anul universitar 1864-1865 existau doar 22 de
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
2 ani, în 1866 s-a trecut la 3 ani, iar din 1866 s-a ales o perioadă de 4 ani. Din 1891 Facultatea de Litere avea 3 secții, "Filologie", "Filosofie" și "Istorie", iar după 1900 existau 4 secții: "Filosofie", "Filologie clasică", "Filologie modernă", "Istorie". Treptat însă secțiile de filosofie și istorie au devenit autonome și s-au despărțit de corpul filologic. În anul universitar 1864-1865 existau doar 22 de studenți înscriși la 6 cursuri, în 1878 existau deja 9 catedre
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
în 1866 s-a trecut la 3 ani, iar din 1866 s-a ales o perioadă de 4 ani. Din 1891 Facultatea de Litere avea 3 secții, "Filologie", "Filosofie" și "Istorie", iar după 1900 existau 4 secții: "Filosofie", "Filologie clasică", "Filologie modernă", "Istorie". Treptat însă secțiile de filosofie și istorie au devenit autonome și s-au despărțit de corpul filologic. În anul universitar 1864-1865 existau doar 22 de studenți înscriși la 6 cursuri, în 1878 existau deja 9 catedre (departamente), iar
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
București a dispus în perioada interbelică de un corp profesoral de mare valoare, format în majoritatea sa la universități din Franța și din Germania. Facultatea de Litere a fost ilustrată de un număr impresionant de creatori de școală în domeniul filologiei, care s-au distins și prin eforturile de a dezvolta cercetarea științifică. Putem enumera în acest context personalități precum: August Treboniu Laurian - primul decan al facultății, 1865-1882, Titu Maiorescu, Ioan Bogdan, Ovid Densușianu, Ion Bianu, Mihail Dragomirescu, Eugen Lovinescu, Alexandru
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
II ”", condusă de Alexandru Rosetti, edita, între altele, "Revista Fundațiilor Regale". Prestigiul internațional al facultății, al Universității din București, a fost realizat prin editarea și tipărirea lucrărilor științifice ale profesorilor și prin „crearea” unui centru de formare a specialiștilor în filologie. După reforma comunistă din 1947 corpul profesoral a suferit unele schimbări impuse de modificările ideologice, Facultatea de Litere și cea de Filosofie s-au despărțit iar o parte dintre profesori au fost obligați să se retragă de la catedre, din cauza unor
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
din Veneția, Universitatea din Bordeaux. Școala doctorală a Facultății de Litere poartă denumirea de „Spațiu, Imagine, Text, Teritoriu” și este un departament de studii din domeniul „Științe umaniste și arte”. Facultatea de Litere a acordat primul titlu de doctor in filologie în anul 1905.
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
(n. 26 mai 1939, București) este un politician și fost ministru de externe român. A fost licențiat în Litere la Universitatea București, Facultatea de Filologie, secția engleză. A intrat în diplomație în 1961, parcurgând prin concurs toate gradele, de la atașat (1963) la consilier (1972). A fost translatorul lui Ceaușescu la unele intlniri cu liderii comuniști. Frate cu arhitecta Mariana Celac, Între 28 decembrie 1989 - 28
Sergiu Celac () [Corola-website/Science/306203_a_307532]
-
politic în timpul regimului comunist. Mama, Iulia Tătar, născută Tanco, fiică de preot român. Ana Tătaru a copilărit în Bistrița, unde a frecventat mai mulți ani școala cu limba de predare germană (bacalaureatul la Năsăud). A studiat la universitatea din Cluj filologia cu specialitățile principale româna și engleza. În 1946 s-a înscris la secția română-franceză a facultății de litere a Universității din Cluj. S-a transferat însă la secția română-engleză. În anul IV a fost exmatriculată din cămin din cauza arestării tatălui
Livia Ana Tătaru () [Corola-website/Science/306234_a_307563]
-
Germania, a studiat în timpul liber când era salariată la editura medicală Springer Verlag din Heidelberg. A obținut în 1975 titlul de doctor în filosofie (Doctor philosophiae, Dr. Phil.) al Universității Friedrich-Wilhem din Bonn și în 1995 titlul de doctor în filologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, România. Teza de doctorat admisă la universitatea din Bonn a fost retipărită în 1978 în ediție adăugită. În această formă a fost în continuare discutată, iar rezultatele teoretice ale autoarei au fost confirmate prin măsurători
Livia Ana Tătaru () [Corola-website/Science/306234_a_307563]
-
sau români. Studiile și cercetările efectuate în ultimii ani au demonstrat că moldoveni și români au în mare parte același ADN (acidul dezoxiribonucleic) cu mici diferențe. Din pricina acestor controverse, izvorîte din pătrunderea politicii în sfera cultural-științifică a istoriei și a filologiei, cuvântul « moldoveni » a căpătat de-a lungul vremii înțelesuri multiple, unele contradictorii, putînd desemna: Istoricul Lucien Musset a demonstrat că latinitatea Europei centrale, din Suabia până în România, ar trebui să fie privită ca un întreg; părțile occidentale au fost germanizate
Moldoveni () [Corola-website/Science/304785_a_306114]
-
Creștine, înregistrată prin hotărâre definitivă în Registrul Partidelor Politice din România. Ioan Talpeș candidează pentru Senatul României, pe listele PD-L, în Colegiul 7 din București. Este căsătorit și are un fiu (Ioan Codru). Soția sa, absolventă a Facultății de Filologie, a lucrat ca bibliograf, întâi la Biblioteca Academiei Române, iar apoi la Biblioteca Ministerului Apărării Naționale. Vorbește limbile germană și engleză. La 28 noiembrie 2002, generalul de corp de armată (r) Ioan Talpeș a fost decorat cu Ordinul "Virtutea Militară" în
Ioan Talpeș () [Corola-website/Science/304820_a_306149]
-
martie 1998. A fost înmormântat la „Sfânta Treime”, în Șcheii Brașovului. Fiul lui Panait Gramatopol și al Ioanei (n. Maican) își face studiile liceale la „Gheorghe Lazăr” și „Mihai Viteazul” în București (bacalaureat în 1954). Este licențiat al Facultății de Filologie, secția Limbi clasice a Universității din București (1959) și doctor în științe istorice cu teza Pietrele gravate din colecția Cabinetului numismatic al Academiei R.S. România (1977). Șef de secție la Muzeul de Arheologie Constanța (1961-1962); cercetător științific la Institutul de
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
epigrafie, gliptică, sticlărie, podoabe, monede, toreutică, statuete de bronz și de teracotă, fildeșuri (arte miniaturale), istoria artei antice, filosofie. În mai 1976 s-a căsătorit cu Viorica (n. Nedelcovici) n. pe 16 aprilie 1938, la Brașov. Licențiată a Facultății de Filologie a Universității din București (1961). Profesoară, documentarist la Centrala Editurilor (1964), din 1969 redactor la Editura Enciclopedică. Fiica lui Dragomir Nedelcovici, directorul librăriei „Cartea Românească” din Brașov (1931-1952) și a Elenei (n. Lupan), învățătoare la Grădinița Bisericii „Sfânta Treime” din
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
Brașov (1931-1952) și a Elenei (n. Lupan), învățătoare la Grădinița Bisericii „Sfânta Treime” din Șcheii Brașovului. A debutat editorial cu "Moira, mythos, drama", la Editura pentru Literatură Universală, 1969, care de la apariție a intrat în bibliografia obligatorie a studenților de la Filologie. Este una dintre puținele analize românești originale asupra tragediei antice. Primul unghi de investigație este cel al funcției tragediei. Orizontul filosofic al tragediei este definit în problematica destinului (caracterul este destinul omului). De un mare interes sunt lămuririle de ordin
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
noiembrie 1943, sătul Măritei, comuna Dărmănești - d. 4 mai 2014, Iași) a fost un deputat român în legislatura 1996-2000, ales în județul Suceava pe listele partidului Minorități, în cadrul Uniunii Ucrainenilor din România. a absolvit în anul 1977 cursurile Facultății de Filologie, secția română-rusă, din cadrul Universității "Al.I. Cuza" din Iași, lucrând apoi ca profesor de limbile română și rusă. În legislatura 1996-2000, Vichentie Nicolaiciuc a fost ales deputat de Suceava în Parlamentul României, candidând pe listele Uniunii Ucrainenilor din România. În cadrul
Vichentie Nicolaiciuc () [Corola-website/Science/305493_a_306822]
-
Sevillei" - Lope de Vega, "D’ale carnavalului" - I. L. Caragiale. A colaborat la radio-televiziune regizând serialul "Mușatinii", "O noapte furtunoasă" - Caragiale, "Egmont" - Goethe și teatru radiofonic. A fost cadru universitar la Institutul de Teatru „I. L. Caragiale” din București, la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj și la Universitatea „Hyperion” din București. a scris piese de teatru ("Seară cu dans", "Ploaia pe acoperiș", "Podul", "Un anotimp fără nume", "Veghea tânărului războinic" ș.a.), și scenariii ("Mușatinii", "Afacerea Protar", după Mihail Sebastian) și
Sorana Coroamă-Stanca () [Corola-website/Science/305612_a_306941]
-
de către autorități organizații clandestine; în schimb, apar grupuri de acțiune locală, la nivel de facultăți. În Octombrie 1956, atitudinea studenților față de evenimentele din Ungaria nu a fost omogenă. Grupurile cele mai active au fost cele din facultățile de Științe Juridice, Filologie, Teatru, Medicină, Arhitectură, Politehnică, Filozofie precum și de la Institutul Medico-Militar. A fost mult mai rezervată reacția studenților de la majoritatea instituțiilor de învățământ tehnic (Petrol și Gaze, Agronomie), de la facultățile de Matematică, Geografie și Istorie din cadrul Universității București și de la Institutul de
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
unele informații despre starea de spirit din alte centre universitare, în condițiile existente atunci în România, nu era posibilă coordonarea acțiunilor de protest ale studenților din diferitelele centre universitare. La București, o primă manifestare pornește de la studenții de la Facultatea de Filologie care îl cheamă pe Iosif Chișinevschi, vice-președintele Consiliului de Miniștri, să răspundă la o listă de întrebări întocmită de toți studenții. Alegerea lui Chișinevschi ca interlocutor nu era determinată doar de poziția sa în guvern. Spre deosebire de majoritatea celorlalte țări comuniste
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
se fixează pentru adunare ziua de 5 noiembrie în Piața Universității. Comitetul de organizare decisese că trebuia să se evite un caracter violent al manifestației pentru a nu justifica un răspuns violent al autorităților la provocări. Studenții de la Facultatea de Filologie și Facultatea de Științe Juridice au elaborat o serie de manifeste pe care erau scrise lozinci ca: "Jos rusa și marxismul", "Vrem știință, nu politică în universitate" și "Urmați exemplul studenților unguri, cehi și poloni". În aceste manifeste își prezentau
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
dintre cei arestați sunt condamnați la închisoare pe termene între 1 și 6 ani. Procesele au avut loc pe mai multe loturi printre care: Unii dintre studenții condamnați au murit în timpul detenției. Este cazul studentului Ștefan Negrea, de la Facultatea de Filologie, mort la Gherla la 3 noiembrie 1958. Unii dintre cei condamnați sau exmatriculați au reușit mai târziu să se realizeze, alții însă și-au văzut întreaga viață distrusă. Astfel, Steliana Pogorilovschi (Stela Covaci), care fusese studentă la facultatea de ziaristică
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]