9,441 matches
-
nou concept de insulinoterapie, a cărui însușire și practicare necesită un program educațional complex, adresat întregii echipe implicate. (2) 8.5.2. Scurt istoric Dorința și necesitatea de a administra insulina într-un mod cât mai apropiat de secreția ei fiziologică a condus la ideea administrării sale continue, lansată în anii 1960 și aparținând doctorului Arnold Kadish, din Los Angeles, California. Acesta a și realizat prima pompă de insulină, care din motive lesne de înțeles, a avut o aplicabilitate redusă în
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
insulină, respectiv sensibilitatea la insulină, diferă pe parcursul a 24 ore: sunt recunoscute fenomenele "dawn" (zori) și "dusk" (amurg), când insulinorezistența este mai exprimată și momentele când sensibilitatea la insulină este crescută (la prânz și în timpul nopții). În aceste condiții, secreția fiziologică de insulină este astfel reglată încât să asigure, în permanență normoglicemia. (detalii în subcapitolul 3.3) Pentru ca tratamentul cu insulină să realizeze nivele similare ale insulinemiei și consecutiv, valori glicemice cât mai apropiate de normal, administrarea insulinei în prize multiple
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
insulinei se face tot subcutanat, prin administrarea insulinelor cu acțiune scurtă sau rapidă și datorită posibilității administrării orare a unor doze reglabile de insulină, se realizează, în condiții confortabile, o insulinemie bazală mult apropiată de normal. (Figura 8.11) Insulinoterapia “fiziologică cu pompa de insulină Necesarul bazal fiziologic Rata bazală stabilită prin pompa de insulină 80 Pompele portabile pentru administrare subcutană continuă de insulină au în general dimensiunea unui pager și o greutate de aproximativ 100 grame, putând fi purtate în
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
insulinelor cu acțiune scurtă sau rapidă și datorită posibilității administrării orare a unor doze reglabile de insulină, se realizează, în condiții confortabile, o insulinemie bazală mult apropiată de normal. (Figura 8.11) Insulinoterapia “fiziologică cu pompa de insulină Necesarul bazal fiziologic Rata bazală stabilită prin pompa de insulină 80 Pompele portabile pentru administrare subcutană continuă de insulină au în general dimensiunea unui pager și o greutate de aproximativ 100 grame, putând fi purtate în diverse dispozitive în buzunar, la cureaua de la
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
porțiunea subcutană, prin modul de inserție sau de atașare la pompă. Alegerea tipului de cateter se bazează pe particularitățile persoanei și pe preferințele acesteia. Stabilirea ratei bazale Pompa de insulină asigură cel mai precis mod de a mima secreția bazală fiziologică de insulină, prin livrarea continuă a unor doze mici de insulină. Inițierea terapiei prin pompă se poate efectua fie pornind de la doza totală anterioară de insulină, administrată în 24 ore, fie în funcție de greutatea corporală. a. Calcularea ratei bazale pornind de la
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
insulinemiei ratei bazale se împarte la 24, rezultând astfel dozele de insulină ce vor fi administrate în fiecare oră. Teoretic se pot iniția, fie o singură rată bazală / 24 ore, fie mai multe rate bazale, care să mimeze secreția bazală fiziologică de insulină. Practic, pentru evitarea hipoglicemiilor nocturne și a hiperglicemiilor matinale, se poate recurge la ultima variantă, mai ales dacă există deja o experiență în terapia cu pompe. Rata bazală se verifică prin monitorizare glicemică în condiții bazale (efort fizic
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Intervalul de timp până la atingerea obiectivelor terapeutice este variabil, în funcție de regimul de insulinoterapie și particularități ale pacientului (tabelul 8.7) 8.6.3. Inițierea tratamentului cu insulină Dozele de insulină ar trebui să fie, prin definiție, variabile, așa cum este secreția fiziologică de insulină. Din acest punct de vedere, terapia de substituție cu insulină nu se aseamănă cu alte tratamente hormonale de substituție (ex. terapia cu hormoni tiroidieni), în care după inițierea tratamentului se atinge, de obicei, un platou al concentrațiilor plasmatice
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
concentrațiilor plasmatice, iar doza de întreținere înlocuiește fracțiunea eliminată (5). Dozele de insulină necesare sunt influențate de o multitudine de factori, dintre care cei mai importanți sunt: - cantitatea de hidrați de carbon ingerată - greutatea corporală - regimul de activitate fizică - particularități fiziologice (pubertate, sarcină) - rezerva endogenă de insulină a pacienților - prezența altor afecțiuni cronice sau acute și medicația acestora - etapa de tratament (inițiere, ajustare, menținere). Modalitatea de exprimare a dozelor de insulină este în număr de unități pentru fiecare kilogram de greutate
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
2 ore mai târziu (3,10,13), urmând ca, apoi, dozele să fie ajustate separat (regimul C3A). Utilizarea analogului de insulină cu durată lungă glargin, care are un profil de acțiune "în platou", oferă perspectiva unei insulinizări bazale nocturne mai fiziologice (9). Mult mai flexibile și eficiente sunt "algoritmurile" de ajustare a dozelor. Acestea se pot individualiza pentru fiecare pacient (și de către fiecare pacient!) ținând cont de toate particularitățile stilului de viață. Ele presupun modificarea o singură dată a unei doze
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
a găurii anionice și a cetonemiei. Alături de insulinoterapie, hidratarea corespunzătoare este de extremă importanță. Se urmărește în primul rând, refacerea volumului circulator și prevenirea hipoperfuziei coronariene, cerebrale și renale. În acest sens se indică administrarea de soluții izotone, respectiv ser fiziologic (soluție salină 0,9 %). În primele 30-60 minute se va administra 1 litru, urmat de încă 1 litru în următoarea oră. La cei cu hipotensiune, sau cu o deshidratare estimată la 10 %, se vor administra 3 litrii. În caz de
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
6-12 ore, în condițiile monitorizării calcemiei. Administrarea magneziului este indicată în caz de aritmii ventriculare, independente de hipopotasemie. Dozele sunt de 10-20 mEq, administrate i.v. în 30-60 minute (2,5-5 ml sulfat de Mg 50 % în 100 ml ser fiziologic). Conform recomandărilor din 2004 ale Asociației Americane de Diabet, tratamentul cetoacidozei diabetice se bazează pe următoarele evidențe: - Insulinoterapie conform algoritmului prezentat în Figura 1 (evidență de nivel A); - Cu excepția cetoacidozelor ușoare și moderate, insulina regular se administrează intravenos, de preferat
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Hidratare conform algoritmului (evidență de nivel A). Sindromul hiperosmolar hiperglicemic noncetozic (SHHN) De extremă importanță în tratamentul aceste stări este administrarea de lichide. Refacerea volumului circulator se realizează prin administrarea rapidă, în primele 30 minute, a unui litru de ser fiziologic, urmat de al doilea litru în următoarea oră, dacă hipotensiunea se menține. Soluțiile perfuzabile administrate ulterior vor fi hipotone, respectiv 1-2 litrii de soluție salină 0,45 %, într-un ritm de 500 ml/oră. În total pot fi necesari 12
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
în spital, ori se știe că ea se practică și în ambulator imposibilitatea instituirii insulinoterapiei în unele ambulatorii, datorită absenței condițiilor pentru efectuarea automonitorizării. 13.2.2. Monotrapia insulinică După ce a fost hotărâtă indicația insulinoterapiei este necesar să: Stabilim defectul fiziologic primar, prin aspectul profilului glicemic (tabel 13.6) Decidem tipul de insulină și regimul administrării în funcție de: -numărul de injecții pe care le va accepta pacientul -rezultatele investigării eventualei cauze tranzitorii a decompensării glicemice care a dus la necesarul de insulină
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
zi. Uneori aceast lucru este posibil (a fost bine controlată o perioadă cu un regim mai simplu). Acesta este un aspect obișnuit, deoarece istoria naturală a progresiei deficienței beta-celulare nu necesită doar mai multă insulină, ci și un regim mai fiziologic. Această pacientă putea fi tratată cu două injecții NPH și insulină regular, dar ar fi fost mult mai dificil (dacă nu imposibil) să se atingă obiectivele glicemice. Greșeala cea mai frecventă care se face cu persoanele cu diabet zaharat tip
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
sociale mai puțin dezvoltate și sunt mai rezervați emoțional aveau tendința să bagatelizeze boala și să adopte mai degrabă o poziție pasiv-depresivă. Aceștia au atitudini și emoții negative, precum și nivele scăzute de independență. Cercetătorii au arătat că indiferent de statusul fiziologic, pacienții cu deprinderi sociale mai bine structurate își pot percepe boala ca fiind controlabilă, evitând astfel sentimentele de depresie. Rezistența psihologică la inițierea tratamentului cu insulină ar putea fi crescută la acei pacienți care-și percep boala ca fiind incontrolabilă
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
nu este însoțit de simptome specifice. Dacă luăm în considerare acest aspect, al trăirii subiective al simptomatologiei, diabetul poate fi considerat o boală aparte, deoarece caracteristica esențială a acestei boli, respectiv creșterea glicemiei iar apoi modificarea nivelului glicemic, sunt modificări fiziologice care nu provoacă întotdeauna simptomele specifice unei boli (ex: durere, inabilități specifice). În cele mai multe din cazurile în care este necesară trecerea unei persoane de la terapia orală la insulinoterapie, pacientul nu resimte anumite simptome specifice ale creșterii glicemiei. În cazul în
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
PRACTICE În ciuda faptului că nu există încă studii randomizate, cu valoare predictibilă puternică, care să valideze vreo intervenție specifică pentru reducerea rezistenței psihologice la insulină, studiile efectuate până acum sugerează cîteva strategii intervenționale: 1. oferirea de informații specifice cu privire la evoluția fiziologică a diabetului tip 2 și la necesitatea administrării insulinei. Aceste informații trebuie adaptate atât limbajului pacientului, cât și cunoștințelor sale anterioare despre această situație. Pentru a realiza o adaptare a educației la nevoile specifice ale pacientului este esențial să ascultăm
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
insulinei. În 1920, în volumul II al „Tratatului de Fiziologie Medicală”, publicat în limba franceză, atunci când avea la dispoziție aproape toate datele experimentale ce vor fi publicate în anul următor (întârziate 5 ani din cauza Primului Război Mondial), la pagina 243 sintetizează rolul fiziologic al pancreasului astfel: „Pancreasul îndeplinește două funcții: 1.Cea de glandă cu secreție externă, producând sucul pancreatic (funcția digestivă); 2.Cea de glandă cu secreție internă, contribuind la a face asimilabili hidrații de carbon, - și probabil, de asemenea, grăsimile și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Dacă ne referim la diabetul zaharat, care nu poate fi disociat de noțiunile de nutriție și metabolism, este interesant de notat că în schema anatomo-funcțională a corpului uman, în concepția lui Galen, pancreasul nu figura ca organ (vezi pagina ......). Concepția fiziologică a timpului s-a bazat mai mult pe observația obținută de la animale și, în perioada școlii de la Alexandria, pe disecțiile efectuate pe cadavre umane. Din păcate, această școală a dispărut după multe secole de valoroasă activitate care ar putea fi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
de aer, „gazul” era spiritul ce acționa ca un ferment, conducând nutriția, digestia și alte fenomene vitale. Era vorba despre acel archaeus paracelsian, care ulterior a fost ignorat, transmițându-se suflul chimismului care avea să vină. Perioada empirică a chimiei fiziologice s-a înfiripat timid și a pornit de la observația lui Dobson (despre care vom vorbi), anume că reziduul rămas după evaporarea urinei diabeticilor, care avea gust dulce, prezenta semne de fermentație. Francis Home (1719-1813) a dezvoltat în 1780 un test
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Este surprinzător pentru noi, astăzi, să constatăm cât de corect a interpretat Paulescu tulburările metabolice înregistrate la pacienții diabetici, contrastând cu imaginea îngustă a tulburării specifice diabetului, considerată inițial ca aparținând exclusiv metabolismului glucidic (hiperglicemie și glucozurie). 18. Stabilirea relației fiziologice diabet - metabolism glucidic: Claude Bernard (1813-1878) Elev al celebrului fiziolog francez François Magendie (1783-1855), la vârsta de numai 34 de ani, lui Claude Bernard i se încredințează suplinirea Catedrei de Fiziologie Experimentală la College du France, pe care o va
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
18-23). Claude Bernard Prietenia clinicianului Bouchardat cu Claude Bernard îi va trezi acestuia din urmă interesul pentru deslușirea cauzei și mecanismului de apariție a diabetului. În această direcție, Claude Bernard a excelat (dar din păcate a rămas cantonat) la etapa „fiziologică”. A definit în 1848 valorile normale ale glicemiei (variabile pentru diferite animale), „pragul renal” pentru glucozurie (170-180 mg/dl), a precizat funcțiile glicogenetică și glicogenolitică ale ficatului, precum și noțiunea de „secreție internă” (19-23). Prin experimente ingenioase, folosind cateterismul venei porte
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
și alții (58-60, 72, 73), care s-au bazat pe descoperirea de către Langerhans a zonelor anatomice specifice identificate în țesutul acinar; în fine, cea de-a treia a fost aceea a descoperirii hormonului antidiabetic pancreatic și a caracterizării efectelor sale fiziologice, etapă care aparține în întregime lui Paulescu (64, 71, 80, 83, 87-89, 97-122, 126). Este interesant de notat că două contribuții importante - descrierea anatomică a insulelor pancreatice, făcută de Langerhans, și realizarea diabetului experimental, făcută de von Mering și Minkowski
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
a unor organe în vederea identificării unor compuși activi. Într-un cuvânt, Paulescu a posedat o bază clinică solidă și o pregătire de excepție în domeniul medicinii experimentale. Mai mult, se observă la el o extraordinară constanță în modul de gândire fiziologică / fiziopatologică, un crez aș spune, pe care și l-a însușit indirect de la Claude Bernard și direct de la Lancereaux și Dastre și pe care îl găsim exprimat încă din 1899, într-o lucrare publicată împreună cu D. Reynier (64, 65): „Istoria
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
clinică. Cercetările experimentale ulterioare au avut ca scop explicarea faptelor de observație.” Din acest text rezultă limpede logica gândirii lui Paulescu și extraordinara putere de generalizare a unor mecanisme fiziopatologice universale, intuite numai pe baza pieselor fragmentare de care științele fiziologice dispuneau la acea vreme. Tot din această perioadă (1899) datează și încercarea lui Paulescu de a izola din pancreas principiul antidiabetic, despre care era convins că există. Un șir lung de evenimente a întârziat cu două decenii obiectivul pe care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]